Meta Poeme

Subscribe

Archive for May, 2010

Inteligenta si intelepciune

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Din majoritatea punctelor de vedere aceste calitati merg numai impreuna, pentru altele sunt deosebite, dar exista si pareri ca intelepciunea si inteligenta nu se intalnesc in aceiasi persoana, dat fiind ca metodele si scopurile lor sunt opuse.

Pentru a stabili rapoartele intre inteligenta si intelepciune ar fi bine sa incercam o definire a acestora si sa decidem numai prin particularitatea semnificatiilor, in ce fel pot fi asociate, opuse sau plasate in planuri paralele, in arii operante si comportamentale care nu se intalnesc niciodata.

Intr-o aproximare simplificata omul inteligent este rational si activ, capabil sa abordeze relational cauzal, diferite intervale ale realitatii, incluzand individul si functiile sale. Rationalitatea are doua moduri implicante distincte, anume aspectul analitic, comparant corelant si organizant relational, exprimat prin tehnicile identificarii unei diversitati de legaturi intre forme, proprietati si evenimente din ambient sau din subiect, dar mai are calitatea abordarii creative a realitatii, a constructiei de obiecte, calitati si functii noi, care satisfac din ce in ce mai bine diferite nevoi sau capricii.

Cu siguranta analiticitatea, experimentabilitatea si constructivitatea formalizant modelanta si predictibilitatea a starilor naturii, apartin inteligentei, creativitatea desfasurata in spatiul fenomenalitatii prin descoperirea si utilizarea unor structuri si moduri fundamentale este sursa majoritatii bunurilor si serviciilor care fac viata placuta si dorita de majoritate. Dar ingeniozitatea creativa marcheaza si multimea teritoriilor artei, exprima latura modelanta de sine a omului cu multimea experiementelor facute asupra unui subiect fictiv si a raspunsurilor acestuia in situatii imposibil sau inacceptabil de construit in realitatea adevarata

Omul creativ (evident abundent inteligent), cauta, identifica, formuleaza corect si rezolva o diversitate de probleme din ale caror solutii extrage forme, relatii, functii si servicii utile, aceasta calitate de a-  si pune intrebari si a raspunde, caracterizeaza inteligenta in actiune.

Dar aceiasi inteligenta divers exploranta nu exclude inteligenta implicata afectiv, exprimata prin tensiunile si indeciziile operante specifice abordarii situatiilor complicate, rezistenta lor la rationalitatea imediat accesibila, dar si bucuria exploziva a victoriei in confruntare cu obscuritatea structurala sau interactiv cauzala a universului.

Inteligenta se situeaza permanent in dimensiunea estetica a creatiei, frumoasa fiind nu numai o opera de arta clasica sau moderna dar si o teorema, o demonstratie sau  noua teorie fenomenala, care cer o ampla informatie si inalta virtuozitate conceptuala.

  (more…)

Internetul umbra a Nirvanei

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Sugerarea unei relatii intre internet si Nirvana poate pare absurda, sau motivata de obtinerea unei asocieri socante intre doua concepte care nu par a avea ceva comun.

Internetul este in principiu accesul global la informatia globala, prin acces global intelegind posibilitatea oricarui om care dispune de mijloacele necesare, de a primii orice informatie introdusa in retea. In prezent doar o parte din oameni au acces la internet, iar cei cuplati nu pot prelua oricare din informatiile disponibile, exista multiple conditionari de intrare in diferite locuri bazate pe acceptarea de plati sau stabilirea de prioritati si grade de interdicitie. Dar capacitatea de memorare si viteza de prelucrare a datelor cresc permanent si nu va trece mult timp pina se va dispune de o retea unitara, acoperind toata planeta, care preia, stocheaza si distribuie continuu toata informatia creata de societate, punand-o la dispozitia oricaruia din membrii ei.

Nirvana este acea realitate sau irealitate, diferita de lumea naturala, in care patrund si se situeaza yoghinii care au atins desavarsirea spirituala, care isi pot controla perceptia, intelectivitatea si emotivitatea si care se pot conecta cu oricare din multimea de ‘universuri mentale care coexista’ dar sunt separate prin particularitatea conditiilor de acces, cumva similar conditiilor de intrare in orice retea care ofera variante de date.

Cu toate ca poate deveni disponibila, este evident ca intreaga informatie culturala a lumii, este prea bogata pentru a fi chiar si sumar parcursa intr-o viata, iar daca captam si introducem si informatia cotidiana cuprinzand intreaga desfasurare fenomenala si societala aplanetei, volumul de noutate este enorm. Informatia culturala acopera intreaga cunoastere de tip stintific, tehnologoic, social, filozofic, religios, politic, juridic…, si toata creatia umana in domeniul tuturor artelor, prin care omul transforma estetic realitatea sau se estetizeaza pe sine, dorind sa isi ofere varietate si imprevizibilitate senzoriala, intelectiva si afectiva in timpul disponibil. Literatura, muzica, artele vizuale si spectacolul scenic adauga ambientului natural, realitatea culturala alcatuita din multimea operelor simuland diferite alternative ale lumii sau subiectului in confruntare sau comuniune cu natura, cu semenii, cu sine.

Arta exploreaza si inoveaza starile subiectului activ, intelectiv si afectiv, ea imagineaza declansarile sau raspunsurile dinamice, emotionale si morale ale indivizilor la diferite moduri de agresiune, cooperare sau implicare emotiva simulate. Diferitele compartimente ale artei simuleaza resursele subiectilor sau grupurilor societale de a identifica, evalua si incerca sa rezolve probleme imprevizibile, uneori grave, care pot apare spontan cerand reactii rapide, ingeniozitate, curaj si vointa de actiune.

(more…)

Intrebari finale

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Actul cunoasterii incepe cu intrebarea si se implineste prin raspuns, dar fiecare raspuns creaza o noua intrebare, iar cunoasterea isi intinde curiozitatea in cele mai obscure si nebanuite tarimuri ale existentei.

Am putea incerca o investigare a insasi conditiei intrebarii; ce este intrebarea si care sint determinarile minime in care poate ea sa apara. Raspunsul ar fi rapid, intrebarea intentional explicita apare odata cu aparitia fiintei constiente de sine, constiente de continutul sinelui in care se reflecta natura exterioara si cea proprie, iar natura proprie este cea care pune intrebari si invata sa caute tehnici de raspuns.

Daca animalele se intreaba sau nu, e o intrebare cu multe raspunsuri, exista multe feluri de stari intrebare, la care se pot da multe feluri de raspuns. Orice actiune de supravietuire pentru orice vietuitoare, poate fi tratata ca un mod intrebare, mod problema, orice comportament de rezolvare a starii problema este un fel de raspuns. Exista multe niveluri de intrebare si strategii de raspuns, pe care nu le discutam, important este unde poate duce modul constient de a intreba, aplicat pina la ultima limita a raspunsului. Omul isi pune intrebari neincetat, pentru diferite tipuri de probleme, iar raspunsurile difera prin tehnicile mentale de cautare a rezolvarilor si eventual prin instrumentele de explorare a realului, care testeaza raspunsurile. In corelare cu particularitatea intebarii si domeniul analizat, raspunsurile sint sursele cresterii calitatilor mintii si afectivitatii umane, singurul motor al amplificarii, ramificarii si nuantarii personalitatii constiente.

Am folosit cuvintul ‘constienta’ pentru a defini intrebarea care se identifica pe sine, cuvint cheie pentru posibilitatea aparitiei intrebarii de tip uman si platforma pentru lansarea celor mai generale, mai abstracte forme de raspuns. Ce este constienta, iata o noua intrebare, asupra modulului functional care naste insasi starea intrebare. Constienta pare sa fie implicata in posibilitatea aparitiei intrebarii, a fi constient inseamna a fi in permanenta deschidere catre toate modurile existentului, iar deschiderea principial atotcuprinzatoare este intrebarea generalizata: ‘ce este…’?

Presupunerea ca intrebarea porneste numai dintr-o constienta naste imediat o alta curiozitate, legata de actiunea si izvoarele constientei.

Cum creaza constienta o intrebare, care sunt premizele minimale pentru aparitua ei, care este modul functional complet cauzalizat si conceptualizat, in care mintea umana pune intrebari si raspunde, acestea sint intrebari vechi de milenii, dar poate oare mintea noastra, care ‘ vrea sa stie cum este ea in esenta ei’, sa primeasca un asemenea raspuns?

 Putem pune intrebari localizante asupra lumii care ne inconjoara, dar poate oare mintea noastra sa afle cum este, in sens de proces generator de constienta, continuturi ale constientei, moduri concrete sau abstracte de operare cu diferitele continuturi si sa ramina in continuare ceace este?

(more…)

Forta metaforei

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Metafora e masura calitativa a realitatii si a realitatii umane tot odata, ea capteaza in miezul ei semantic diversitatea continuturilor senzatiei, le amalgameaza, reordoneaza si restituie realitatii, amplificindu-i desfasurarea cu roadele imaginatiei  noastre.

A vorbi, inseamna a da nume la ceace percepem, sau construim, iar a da nume inseamna a crea o individualitate autonoma, scotind-o din pasta fluida a formelor nenascute si aducin-o pe terenul mental ferm, al prezentei lumii in subiect, in cel care o poate numi si recrea in propria realitate. Limbajul invaluie si izoleaza partile spatiotemporalului, le traseaza frontiere statice si dinamice si le monteaza in infinite combinatii, in realitatea mentala, iar metafora este efectul infinitatii intersectiilor sensurilor cuvintelor, ea descopera pe cit ii este dat, cit si cum este, ceace fiinteaza si ne fiinteaza.

Cuvintul este un gest superior, el actioneaza asupra individului, si prin el asupra lumii, punindu-l in toate conexiunile cu propria interioritate si eliberind toate combinatiile de realitate, provenite din actiune si din jocul comparativ configurant al metaforizarii.

Segmentul de real reobiectualizat lingvistic devine obiect nou, creat in totalitate de subiect, el are o dubla forma, anume forma individualitatii in care se dezvolta si propria forma de parte de realitate, cu personalitatea ei fenomenala distincta.

Impachetat in inteles si transferat in sunet, realul circula intre subiecti, teleportindu-i cu toate particularitatile lor de personalitate, in toate expeditiile prin continentele mentale, unde lumea capata cele mai surprinzatoare aspecte iar rezerva de noutate a existentelor este inepuizabila.

Numele obiectului este simultan conventie de denumire si o noua realitate cvasi autonoma, care poarta in individualitatea ei intreaga sensibilitate si performanta conceptuala a celui care propune si foloseste cuvintul, ca mediu de reconstructie si transport a naturii in si intre lumile interioare.

(more…)

Modurile existentei

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

‘Exista Realitatea’, iar perceptia si cunoasterea o reflecta ‘asa cum este’, sau ‘cum pare a fi’, ca rezultat al procesarii senzoriale si intelective a mesajului fenomenal.

In mod sistematic folosim cuvintul ‘este ‘ pentru a constata prezenta si alcatuirea diferitelor situatii, pentru a identifica unele obiecte, actiuni sau evenimente in diferite contexte, pentru a confirma si cumva autentifica atribuirile de ‘realitate’ facute.

In curgerea timpului au fost diferentiate mai multe variante de mod existential, aparute treptat odata cu dezvoltarea experientei interactive creatoare de ‘existenti particulari’, iar intelectul a analizat si individualizat sau generalizat ‘prezentele observate’ devenite moduri ale ‘existentilor’.

Am putea separa citeva variante de ‘existent’, din ce in ce mai inglobante de mod existential, mai lipsite de trasatura individualizanta, pina la ‘existentul gol de individualitate, abstract’, stare de ‘pura existenta’, fara continut specific, descrisa numai de cuvintul ‘exista’, non particularizant de modalitate de stare.

De cite ori perceptia ne ofera o ‘reprezentare obiectuala’, indiferent de continut, folosim cuvintul ‘este’ , ceva este aici sau acolo, ‘este’ pentru ca il putem observa direct, il putem experimenta extragind prin cuplaj senzorial trasaturi caracterizante.

Ne putem intreba ce evaluare de modalitate descriptiva sa dam cuvintului ‘este ‘, sa ii atribuim calitatea de caracterizant al unei invariante fenomenale de tip substantiv, de tip predicat, de atribut, sau de cuvint cu statut si inteles special, termen calificant de identificare de prezenta particulara sau fara continut distinct, intr-un cadru referential dat?

‘Este’ nu pare a fi substantiv, cuvintul nu izoleaza o anume invarianta forma sau miscare distincta si ramine sa stabilim apartenenta intre starile predicat si atribut. Ca atribut ar trebui sa diferentieze o proprietate si nu e deloc clar ce caracteristica distincta separa declaratia ‘este’; in consecinta nu putem incadra cuvintul in clasa atribuitorilor de proprietate. Ori de cite ori afirmam ‘este …’, fara a mai adauga termeni specificanti de mod explicitat, nu primim informatie individualizanta de stare, asadar nu ii putem darui calitatea de atribut.

(more…)

Actor, Autor, Spectator

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Personalizare si libertate

 Putem spune ca trei sunt atitudinile fundamentale prin care omul isi construieste o identitate si o valorifica in scena realitatii, anume starile de autor, de actor si spectator. Evident fiinta umana este intodeuna o combinatie in procente diferite a acestor varietati, dar e interesant de discutat specificitatea fiecarei personalizari, continutul actiunilor si valorilor care le anima si motiveaza comportamental.

Din punct de vedere uman fiecare personalizare pe care o manifestam este o alegere libera, determinata de unicitatea afectiva si acumularea de cunostiinte, obiceiuri si sentimente, prin care dobindim un anume potential de interactie cu lumea si il exersam sistematic. Caracteristica de personalitate evaluanta este factorul esential care ne particularizeaza optional si ne plaseaza pe o traiectorie umana distincta, in spatiul alternativelor de individualizare.

Omul se crede liber in alegerea starilor afective pe care vrea sa le traiasca si inca la fel de liber in a le realiza prin actiune, dar problema surselor si dimensiunii efective a libertatii imaginate si partial realizate, nu va fi poate niciodata rezolvata.

 O mare parte din reprezentarile noastre anticipate asupra tipurilor de sentimente care cu necesitate insotesc o anume actiune sunt false, dar numai cei care isi ating scopurile identifica diferenta intre ce sperau sa traiasca si ce simt cu adevarat si corecteaza asteptarea de traire afectiva. In acelasi timp la evenimente sau actiuni echivalente oamenii par sa se comporte evaluant diferit, si poate aici e una din tainele individualizarii afectivitatii, in capacitatea noastra de a simti diferit in contexte similare, si de a valoriza diferit circumstante, si identitati comparabile. Varietatea valorizarilor intrece varietatea situatiilor, cu toate ca si acestea sunt de o deconcertanta diversitate, dar a afectiviza diferit evenimentele asemanatoare este taina prin care creatorul cu o minima cheltuiala de decoruri fenomenale si dinamici personale si sociale a creat maxima diversitate existentiala si maxima varietate sentimentala, alocind fiecarui om persoana lui si facindu-l sa se implice diferit de semenul sau, intr-o lume fenomenala similara structural cauzal.

Lumea pare mai bogata fenomenal decit este efectiv tocmai prin nelimitarea raspunsurilor afective  variabile cu individul si inca odata diverisficate de starea valorizanta momentana in care se gaseste fiecare subiect in situatii similare. Capacitatea umana de a privi vechiul ca nou autentic, este miracolul care improspateaza mereu lumea noastra si o face necesara, atractiva si valoroasa, capabila sa ofere mereu misterul si surpriza, sa ne implineasca asteptarile de fiinte unice, traind si experimentind fiecare o lume unica din propriul punct de vedere.

(more…)

Variante cauzale

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Lumea conceptuala

 Omul este caracterizat prin posibilitatea de ‘a fi’ intr-o multime de relatii cu realitatea, fiecare avind un indice de valoare, determinat de varietatea placerii, de calitatea trairii. Patrunderea in coridoarele satisfactiei se face prin dorinta, ea este instrumentul care ne capteaza personalitatea si propulseaza in celulele realitatii. Starea de statisfactie are doua exprimari, prima este un imbold la actiune, o modelare anticipata a particularitatii trairii in care se imagineaza individul cind dobindeste ceva, a doua este plenitudinea senzoriala si afectiva primita, uneori plenitudine conceptuala si afectiva, creata de atingerea scopului dorit. Dorinta este un suport tensional, un atractor care instabilizeaza atitudinile umane, schimbindu-le, activind individul sa se desprinda de un anume cimp interactiv afectivizat si si sa treaca la altul printr-o traiectorie optionala intr-un segment distinct al realitatii. Caracteristica de ‘a fi’ ca stare valorizanta cu un anume indice de intensitate-calitate a trairii, nu este transferabila prin limbaj, pentruca limbajul nu poate agrega prin cuvinte-sensuri, nici o stare implicant valorizanta traita, functia sa este sa aloce cuvinte la sensibilizari, evocind trairile la modul aluziv. Limbajul are limite descriptive clare, el sugereaza, reaminteste, nu reconstituie intensional-asumant plenar, senzatiile si sentimentele cunoscute, cindva traite si partial memorate, dar mai ales nu poate comunica continutul savurant ori neplacut al experientelor senzoriale sau afective noi. Evocarea statisfactiei-respingerii prin descriere-interpretare lingvistica este partial reconstitutiva, vag personalizata, ea recompune situational si doar secundar tensional, segmentul de evenimente care a eliberat cindva un anume pachet de placeri intr-un subiect.

 Exista si retrairea propriilor experiente sentimentale, dar nici deplasarea in trecut prin reamintire polarizata specific, nu are intensitatea si autenticitatea imprevizibila a clipei incarcate de placute, pe care o vrem fara sfisit. Omul are calitatea ca poate ‘simti’ diferit la aceiasi eliberare de evenimente polarizate, ceace dovedeste ca sentimentele sunt cumva conventionale, ele nu valorizeaza la modul absolut acelesi experiente prin aceleasi implicari afective. Spre exemplu ne putem bucura de bucuria celor pe care ii iubim sau pretuim, dar ne putem intrista si suferi in proportii diferite la satisfactiile celor pe care ii desconsideram, dispretuim sau urim.

(more…)

Ipoteze de realitate

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Toate fiintele percep si ‘reprezinta’ lumea, se situeaza intr-un anume spatiu de manifestare a ‘realitatii’, explicitata ca multime de proprietati si schimbari, dar probabil numai omul dezvolta o realitate multi senzoriala, una operanta gestual si una intelectiva, o asamblare obiectual dinamica momentana, o constructie de realitate  si o descriere-comunicare-interpretare lingvistica, conceptuala, a naturii ca intreg, ca multiplicitate unitara, caracterizata prin continuitate in simultaneitate si succesiune, multiplu conditionata cauzal.

In evolutia umana au aparut mai multe diferentieri de mod realitate, fiecare definind potentialul cognitiv al creatorilor si aducand un salt de organizare si unificare interactiva, anume:

 1.      Realitatea fara subiect

 In aceasta faza de ‘pre reprezentare’, realitatea nu contine subiectul ca entitate auto diferentiata intentional distinct, autosituabila constient, controlabila operational si orientabila interactiv in diferite spatii ale realitatii.

 In realitatea fara subiect, alcatuirea ambientului din perspectiva ‘pre subiectului inconstient de sine’ este probabil difuza, fluida, momentana, fara obiecte si evenimente distincte, net separate dupa anumiti parametri de invarianta caracterizanti. In lumea ‘nonsubiectului’ nu se diferentiaza forme, relatii si miscari, nu se fac corelari sistematice in continuumul reprezentarii.

 2.   Realitatea segmentata si personalizata prin limbaj

 Prin introducerea limbajului lumea se fragmenteaza, valorizeaza si recompune ca un joc multidimensional de forme, miscari, relatii, efecte si motivatii, iar subiectul se auto identifica si situeaza distinct, se individualizeaza obiectual si dinamic, isi atribuie intentii de actiune, se proiecteaza intr-un spatiu al scopurilor si schimbarilor prediferentiate in spatiul lingvistic.

(more…)

Realitati duale

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Existenta dependenta

 Numim reprezentare efectul perceptiei, procesarii mentale si explicitarii modale distincte, a multimii mesajelor fenomenale separabile prin simturi si decodabile mental. Numim ‘realitate’ multimea reprezentarilor rezultate din procesarea mesajelor fenomenale. Atribuim reprezentarilor tratate ca tipuri de forme, de miscari si dependente intre ele, ‘realitate obiectiva’, asta insemnand ca totalitatea starilor imagine, starilor sunet, tactile, de gust ori miros, ‘exista independent de subiect si in afara lui’. Predicatul ‘exista’ defineste starea ‘existenta’, stare modala generalizata, identificabila sau deductibila de catre subiect, cuprinzand totalitatea familiilor de constituenti reali individualizabili structural, dinamic si interactiv prin un nuclee de invarianta modala si caracterizabili distinct prin predicate distincte.

Spre exemplu predicatul ‘a misca’ realizeaza substantivul generic ‘miscare’, anvelopa semnificanta in interiorul careia identificam o multime de tipuri ‘miscari’ distincte, predicatul ‘a vorbi’ determina modalul generic ‘vorbire’, acoperind o multime de constructii de discursuri particulare.

Existenta este asadar alcatuita din ‘existenti’ distincti, dar ce putem spune despre existenti?

Califica oare complet reprezentarea un existent sau mai este nevoie de informatii si prelucrari suplimentare pentru a localiza si individualiza corect si complet un existent.

Raspunsul la intrebare nu este asa simplu cum pare. Stim din experienta ca singura observatia asupra naturii nu ne comunica prea multe depre cauzele care fac ca ceva sa se intample sau sa nu se intample, cand ne asteptam sa se intample, si trebuie sa folosim rationalitatea pentru a compara sau corela serii de reprezentari si extrage anume conditionari stabile. Deasemeni trebuie sa folosim experimentul pentru a schimba controlat starile realitatii si a face observatii precise, cantitative, asupra dependentelor intre schimbari.

(more…)

Minime

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Omul este masura tuturor lucrurilor dar nu si masura propriei masuri.

Omul este ridicarea actiunii in pozitie verticala.

Eul este puntea intre sine si celalalt.

Am incercat atitea impreuna cu mine, incit nu mai stiu sa actionez singur.

Cand ii privesc pe ceilalti observ un surprinzator ‘eu insumi’.

Natura mea sau natura din mine, cine e creatorul?

E mai aproape eul din oglinda, decit cel din fata oglinzii.

Florilor pictate le lipseste adierea vantului.

Cind ploua cu ambitii, incolteste actiunea.

Constienta e partenerul de dialog al divinitatii.

Constienta e ceace se creaza pe sine si restul.

Cate straturi de constienta atatea personalizari distincte intr-un eu.

Convingerea e justificarea practicarii ignorantei.

Prabusirea e cosmarul zborului adormit.

Cind visul adoarme, somnul se plictiseste.

Marea e o lacrima generoasa.

Intentia este autoarea subiectului, iar subiectul utilizatorul intentiilor.

Simturile descopera realitatea iar intelectul o consuma, sau invers.

Spatiul e libertatea de a fi sau nu fii a formei. (more…)