Meta Poeme

Subscribe

Internetul umbra a Nirvanei

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Sugerarea unei relatii intre internet si Nirvana poate pare absurda, sau motivata de obtinerea unei asocieri socante intre doua concepte care nu par a avea ceva comun.

Internetul este in principiu accesul global la informatia globala, prin acces global intelegind posibilitatea oricarui om care dispune de mijloacele necesare, de a primii orice informatie introdusa in retea. In prezent doar o parte din oameni au acces la internet, iar cei cuplati nu pot prelua oricare din informatiile disponibile, exista multiple conditionari de intrare in diferite locuri bazate pe acceptarea de plati sau stabilirea de prioritati si grade de interdicitie. Dar capacitatea de memorare si viteza de prelucrare a datelor cresc permanent si nu va trece mult timp pina se va dispune de o retea unitara, acoperind toata planeta, care preia, stocheaza si distribuie continuu toata informatia creata de societate, punand-o la dispozitia oricaruia din membrii ei.

Nirvana este acea realitate sau irealitate, diferita de lumea naturala, in care patrund si se situeaza yoghinii care au atins desavarsirea spirituala, care isi pot controla perceptia, intelectivitatea si emotivitatea si care se pot conecta cu oricare din multimea de ‘universuri mentale care coexista’ dar sunt separate prin particularitatea conditiilor de acces, cumva similar conditiilor de intrare in orice retea care ofera variante de date.

Cu toate ca poate deveni disponibila, este evident ca intreaga informatie culturala a lumii, este prea bogata pentru a fi chiar si sumar parcursa intr-o viata, iar daca captam si introducem si informatia cotidiana cuprinzand intreaga desfasurare fenomenala si societala aplanetei, volumul de noutate este enorm. Informatia culturala acopera intreaga cunoastere de tip stintific, tehnologoic, social, filozofic, religios, politic, juridic…, si toata creatia umana in domeniul tuturor artelor, prin care omul transforma estetic realitatea sau se estetizeaza pe sine, dorind sa isi ofere varietate si imprevizibilitate senzoriala, intelectiva si afectiva in timpul disponibil. Literatura, muzica, artele vizuale si spectacolul scenic adauga ambientului natural, realitatea culturala alcatuita din multimea operelor simuland diferite alternative ale lumii sau subiectului in confruntare sau comuniune cu natura, cu semenii, cu sine.

Arta exploreaza si inoveaza starile subiectului activ, intelectiv si afectiv, ea imagineaza declansarile sau raspunsurile dinamice, emotionale si morale ale indivizilor la diferite moduri de agresiune, cooperare sau implicare emotiva simulate. Diferitele compartimente ale artei simuleaza resursele subiectilor sau grupurilor societale de a identifica, evalua si incerca sa rezolve probleme imprevizibile, uneori grave, care pot apare spontan cerand reactii rapide, ingeniozitate, curaj si vointa de actiune.

Literatura si spectacolul video modeleaza variante de personalitati si situatii conflictuale care pot apare in viata reala ca efecte ale diferitelor aliante sau opozitii inter sau intra sociale si avertizeaza asupra efectelor benefice sau malefice care rezulta din incredintarea puterii de decizie socio politica unor individualitati competente sau ignorante, morale sau imorale, care au sau nu au nici un respect si pretuire pentru semeni.

Orice adaugare de informatie noua privind natura sau natura umana, este un act de ‘cunoastere’, in cunoastere omul construieste strategii predictive care explica cauzal si anticipeaza comportamentul realitatii sau individului, sau realizeaza diferite metode de modelare pentru a extinde si optimiza utilizarea resurselor planetei sau performantele umane. In cunoasterea stintifica abordarile matematice permit cuantificarea si predictia starilor naturale, cu aplicatii diverse, dar exista si moduri de simulare aplicabile omului care ii reconstituie si activeaza parametrii implicanti, senzoriali, gestuali, intelectivi si afectivi.

Omul se considera stapinul planetei, stapin prin observare, actiune si controlul resusrselor, prin dimensiunea interventiei sale reglanta sau perturbanta de ambient, dar un adevarat coordonator ar trebui sa posede in fiecare moment informatii detaliate asupra evenimentelor desfasurate pe intregul teritoriu planetar, pentru a lua decizi de actiune corecte si a prevenii sau minimiza fenomenele cataclismice sau efectele negative. Ce ar insemna sa stim in detaliu ce se intampla pe intreaga planeta?

Suprafata pamintului depaseste cinci sute de milioane de km patrati, din care cam o treime este terioriu solid cu diferite forme de relief si particularitati climatice. O observatie detaliata si permanenta implica plasarea unei multimi de senzori specializati capabili sa exploreze si comunice continuu video sau in alte benzi parametrizante fiecare metru patrat sau cub, de teritoriu, pentru a putea localiza si urmarii manifestarea fiecarei vietuitoare in mediul sau, sau a identifica si urmari fiecare eveniment natural cu efecte semnificative. Pentru culegerea mesajelor cu o anume detaliere observanta ar trebui sa montam, activam si intretinem functional un numar greu de evaluat de senzori video, audio, etc, amplasati pe uscat, in atmosfera la diferite inaltimi, pe suprafata si in interiorul fluviilor, marilor si oceanelor, pentru a putea obtine datele dorite.

Privit in toate perspectivele pamantul ar fi un spectacol imens in interiorul caruia am izola evenimente distincte sau parti ale unui super eveniment planetar, unde toti participanti actioneaza armonizat, conditionati de multipla dar unitara cauzalitatea universala in variantele cauzalitatii fenomenale sau sociale. Daca am avea simultan in functie sute de miliarde de senzori alimentand sistermele de memorare si procesare am avea la dispozitie o cantitate de noutate care ar cere pentru explorare, analiza si evaluare nenumarate vieti umane, consecinta fiind ca trupul fenomenal al lumii, incluzand spatiul socializat, este prea mare pentru potentialul perceptual si conceptual al individului izolat. Si totusi chiar si aceasta super structura real interactiva ar ignora un flux de informatii inca mai bogat si mai semnificativ, anume informatia morfo functionala, intelectiva si afectiva a totalitatii indivizilor, informatie care ne-ar spune daca am putea-o privi si intelege, ce se intampla permanent in multimea metabolismelor si mintilor tuturor oamenilor fixati fara sa o stie intr-o retea interactiv cauzala de o amplitudine si complexitate incaracterizabila. Aceasta lume multimodala continind micro si macro forme, miscari si relatii, obtinuta prin culegerea de informatii din toate mediile accesibile, o vom numi ‘realitate reprezentata’, spre deosebire de ‘realitatea virtuala’, despre care vom spune  cateva cuvinte in continuare.

Am utilizat de multe ori cuvintul realitate, el nu ar trebui sa creeze dificultati de intelegere. Realitatea este reflectarea universului in constienta fiecarui subiect, este consecinta primirii si interpretarii diversitatii mesajelor fenomenale culese cu senzori specifici si procesate distinct, este situarea subiectului intr-un spatiu de forme, dependente si evenimente determinate.

Efectul perceptiei si interpretarii mesajului fenomenal genereaza alcatuirea si dinamica realitatii iar actiunea comparanta, corelanta si conditional transformanta a realitatii de catre individ defineste actul particular de cunoastere, asadar cunoasterea este realitatea constientizata, caracterizata modal, organizata relational spatio- temporal, modificata optional cu mijloace specifice si valorizata personal.

Realitatea din reprezentare si cea din afara reprezentarii, presupunand ca mai exista si o lume ‘independenta de subiect’, explicitata ca diversitate interactiv modala in care actioneaza permanent functia configuranta naturala si sociala, fundamenteaza si determina personalitatea fiecaruia si a tuturor. Consecinta subtila inca neinteleasa functional, a actiunii creative a cauzalitatii naturale si sociale este omul si calitatile sale, proprietatea autoreflectanta a constientei servind ca suport al reprezentarii realitatii si individului, ca desfasurare a mediului unde subiectul se pozitioneaza si isi orienteaza implicarile si scopurile. Ceace caracterizeaza lumea fenomenala este proprietatea ‘interactiunii’ intre toate componentele si nivelurile procesuale, printre care si componenta umana. Interactia este orice modificare de stare care schimba unii din parametrii caracterizanti ai obiectelor si proceselor aflate in relatie reciproc influentanta si transformanta. Exista nenumarate tipuri de interactii real-real, subiect-real si subiect subiect, fiecare cu o partricularitate dinamica si cu efecte distincte. Din cuplajul sistematic, nemijlocit, al omului cu realitatea decurge posibilitatea interventiei intentionale permanente in cursul evenimentelor sau modificarea lor pe baza unor proiecte, prealabil concepute, desfasurate progresiv. Sa presupunem ca dispunem de un model formal interactiv predictiv al realitatii atat de performant incat sa ne furnizeze numai prin procesarea informationala a unei stari observante initiale foarte detaliate, aceiasi informatie, pe care am putea-o extrage, culegand continuu date din ambient, utilizand senzorii si interpretorii disponibili. O asemenea modelare detaliat obiectuala si fenomenala a oricaror niveluri interactive ale naturii si chiar societatii ar genera o lume construita informational, o realitate modelata cantitativ si calitativ, o realitate virtuala.

Asadar prin preluarea unei secvente realitate din observare si folosirea ei ca nucleu generativ, ca stare initiala si extragerea din ea a unei succesiuni de variante realitate, utilizand algoritmi de sinteza video si de implementare a unei cauzalitati interactive, putem obtine fie anticiparea corecta a starilor naturii la toate nivelurile structurante si fenomenale, fie o realitate coerenta, avand propria ei fenomernalitate si creativitate de eveniment. Aceasta simulare predictiva sau constructiva de fenomenalitate, o numim conventional ‘lume virtuala’, ea poate reconstitui parti din lumea noastra sau le poate produce in premiera. Sa presupunem ca ne cuplam perceptual la fluxurile de moduri-realitate oferite de simulatorul de lume virtuala, intrind in diferite zone de asamblare manifestare si sa analizam consecintele. Exista doua moduri de cuplaj la o realitate ‘construita informational’, anume cuplajul din interior ca subiect inclus, generat in sistem si cuplajul aparent, ca subiect spectator, in afara proceselor modelante.

Daca am fi un subiect inclus, adica un individ creat de model, am avea aceleasi relatii cu lumea virtuala ca si omul real cu lumea reala, adica am interactiona efectiv cauzal cu ambientul in care am fi situati, prezenta si starile noastre perceptuale, gestuale, conceptuale, eventual si afective provenind din aceiasi cauzalitate simulanta de stare si interactie intre stari, din care decurg si restul componentelor si proceselor realitatii virtuale.

Dar daca am fi un subiect ‘extern lumii virtuale, ‘extern’ insemnand in acest context, ‘independent existential’, de mecanismele generative de realitate si subiect, atunci am privi-reprezenta desfasurarea realitatii virtuale ca spectacol pe monitor, sau chiar ca un spectacol tridimensional care ar putea sa ne inconjoare de peste tot dar nu sa ne si implice interactiv cauzal, relatia noastra cu aceasta lume ar fi de spectator, de participant la scenariu.

Ca experiment posibil ne putem conecta cu tot spectrul perceptiv la fluxul multi modal virtual, iar daca cuplajul e in asa fel facut incit sa nu fie el insusi observabil, am avea impresia ca suntem plasati in miljocul evenimentelor. Dar repetam, daca nu am fi cumva dependenti structural si functional ca indivizi, de modelul generator de virtualitate, ar lipsi autentica pozitionare in aceasta lume exotica, ar lipsi interactivitatea cauzala pentru a ne simti complet conectati video, audio, etc, cu aceasta lume. Pentru interactiune cu un univers virtual avem nevoie de un ‘corp virtual’, determinat structural si functional de resursele cauzal creative ale acestui univers, iar daca nu posedam un asemenea corp, sau daca modelul de realitate virtuala nu are asemenea performante simulante, nu putem intra efectiv in acesta lume, nu ii putem controla formele si evenimentele si ramanem numai spectatori ai obiectelor si miscarilor pe care le observam, raportandu-ne la toate ca la un scenariu in a carui desfasurare nu putem patrunde ca actori.

Pentru a depasi obstacolul lipsei de cuplaj interactiv ca subiect ‘exterior’ neconditionat structural, conceptual si afectiv de lumea virtuala ar trebui sa stim sa simulam un corp virtual, morfologic si functional asemanator celui fizic, apoi sa ne decuplam de toate perceptiile si actiunile corpului nostru si sa ne conectam toti senzorii si toate functiile mentale la corpul virtual, realizand un adevarat ‘transfer de persoana in alt corp suport’, devenind un actor ciudat intr-un spectacol ciudat, un actor care de fapt nu exista plasat intr-o lume care iarasi ‘nu exista’, dar care se crede autentic si el si lumea pe care o experimenteaza.

O asemenea posibilitate de constructie a unui subiect virtual constient , dotat cu intentie, ratiune si implicare intr-o lume simulata, este inca de domeniul fictiunii dar va fi realizabila in viitorul apropiat, acest imaginar subiect virtual odata modelat raportandu-se la lumea de sinteza exact asa cum ne raportam noi la lumea noastra, diferenta fiind ca fenomenalitatea ca si personalitatea dinamica, conceptuala si dece nu afectiva virtuala, este o stare modala derivata dintr-o actiune informatioal procesanta. Lumea virtuala ‘exista’ numai punctul de vedere despre realitate si despre sine al individului virtual si dispare ‘ca reprezentare’ cand dispare subiectul, cand generatorul de subiectualitate inceteaza sa il mai sintetizeze-personalizeze si animeze.

Mentionam ca au fost create diferite variante de realitati video-audio virtuale si de subiecti implicati in acestea, iar diversitatea si verosimlilarea actiunilor acesibile acestora creste si se optimizeaza rapid, sugerand aparitia aproape previzibila a unor personalitati de imprumut prin intermediul carora sa ne cuplam foarte eficient si sa participam la multimea aspectelor vietii si socializarilor virtuale.

Ce calitati fac ca lumea reala sa fie interactiva?

Din punct de vedere stintific cauzalitatea si interactivitatea multinivelara a lumii noastre rezulta din existenta unor proprietati interactive fundamentale intrinseci apartinind substantei si radiatiei, aceste insusiri fac ca diversitatea insusirilor obiectelor si proceselor lumii sa provina permanent din aceleasi caracteristici structural interactive fundamentale, combinate in diferite feluri si proportii in particularizari modale diferite. Trebuie subliniat ca numai reconstituind video un segment al lumii reale prin algoritmi specializati, noi nu deplasam in lumea video virtuala nici una din caracteristicile interactive fundamentale intrinseci, care determinau cauzalitatea si interactivitatea lumii noastre.

Pentru a crea o realitate virtuala echivalenta interactiv cauzal lumii noastre trebuie sa introducem o multime de legi cantitativ interactive in model, legi care sa actioneze la toate nivelurile structurale si procesuale virtuale, nu numai calculand imagini dar calculand si intesitatea tuturor campurilor gravitationale, electrostatice si chiar nucleare, care actioneaza continuu in natura si construiesc particularitatile obiectuale, interactive si evolutive observate.

Putem izola citeva din insusirile lumii virtuale:

1-Lumea video virtuala nu este substantiala dar simuleaza materialitatea .

2-Nu este intrisec radianta dar simuleaza radiatia.

3-Neexistand componenta radianta, energetica, nu permite actiunea naturala, dar o simuleaza.

4- Nu este spatiala in sensul celei reale, ea modeleaza tridimensionalitatea formei si diversitatea relatiei, dar nu poate genera particularitatea substantial situanta, presupusa independent de subiect. Spatialitatea virtuala este o impresie a subiectului virtual sau chiar real, nu o proprietate independenta de subiect.

5-Nefiind substantiala si energizata, lumea virtuala nu este intrinsec temporala, ea nu isi extrage temporalitatea macroscopica din particularitati si ritmicitati interactive invariante, derivate din componente fundamentale, non modificabile structural si potential combinativ de catre subiect.

 In lumea virtuala evenimentele pot avea alcatuirea si vitezele de desfasurare dorite de programator, ele nu decurg din motivatii fundamentale, independente de performanta cognitiva si operanta a individului.

 Pentru a modela video auzal realitatea cu acuratetea ceruta de reconstructia corecta a diferitelor stari substantiale, dinamice, chimice, radiante, etc, e necesar sa asamblam matematic tot pachetul cauzal fundamental, care face ca lumea noastra sa fie cum este, sa atribuim obiectelor de sinteza toate proprietatile mecanice, termice, chimice, pe care le au corespondentele reale, iar aceasta reconstructie legica completa a realitatii cere o modelare fenomenala cantitativ corecta, extrem de laborioasa, pentru reconstituirea tuturor nivelelor stuctural interactive, in procesele video sintetizate. Un model microstructural si micro interactiv precis si coerent al comportamentului dinamic in diferite contexte pretinde un enorm volum de calcule, considerat excesiv pentru nevoile de sinteza curente dr folosit cand se doreste modelarea cantitativa precisa a diferitelor situatii interesante pentru stiinta sau tehnologie.

Este oare lumea virtuala de sinteza, asa cum o sugeram, realmente o lume cauzala?

Raspunsul este dificil de dat. Neputand inca simula un univers virtual destul de divers structual si interactiv pentru a deveni el insusi creativ, pentru a genera in spatiul de manifestare constructia de forme, relatii, miscari si chiar stari functionale si individualitati constiente, ‘inexistente’ la incepuitul demararii modelului, nu putem inca afirma ca legile naturii cate le cunoastem, sunt necesare si suficiente pentru a crea un univers de diversitatea structurala si evolutiva a universului material energetic in care ne situam

 Tehnicile modelante actuale care dezvolta modelele virtuale disponibile nu leaga proprietatile fizice si chiar chimice si combinative ale formelor si evenimentelor modelate de constituienti microscopici virtuali, adica nu se realizeaza sintetiza unor proprietati la nivel microstructural din care sa derive proprietatile macrointeractive, dar nu este exclus ca astfel sa se procedeze in viitor.

Stiinta presupune ca lumea reala isi contine cauzalitatea, in sensul ca intreaga ei structura si evolutie este dependenta de caracteristicile interactive fundamentale ale propriilor parti componente, de prezenta si actiunea diferitelor tipuri de energii care schimba starile corpurilor. O lume vido de sinteza este cauzala in sensul informational, adica simulabila cauzal, asemeni lumii pe care o imita, fiecare forma este asamblata si se misca ‘natural’, ca efect al unui algoritm matematic generativ al imaginii, care modeleaza dupa legile opticii si dinamicii formele si miscarile corpurilor in lumea reala, dar cauzele miscarilor dupa anume traiectorii a formelor virtuale sint algoritmii de simulare a gravitatii nu gravitatia virtuala. Cauzele dinamicii virtuale stau in programele de sinteza video care calculeaza pozitiile si aspectul suprafetelor fiecarei forme, in fiecare din etapele unui sir de situatii necesar succesive, intr-un mediu radiant specific, deasemeni simulat, tinind cont de toate fortele care produc diferitele stari si schimbari de stare. Dar fortele virtuale actioneaza ca operatori abstracti formali, pe cind fortele reale sint vectori energetici autentici, ei nu rezulta dintr-un mecanism de simulare fenomenala. Nici un proces din lumea ‘virtuala cauzala’ nu poate influenta alte compartimente ale acesteia, daca creatorul uman nu doreste o asemenea conditionare.

Lumea virtuala nu este spatiala si temporala ca lumea reala, aici se pot modela indivizi si biografii care dureaza secunde pentru programatorul uman dar pot avea extensia de ani sau secole pentru indivizii virtuali, din interiorul conditionant cauzal al acestor universuri aparente.

Lumea Nirvanei

Sa discutam acum motivul comparatiei internetului cu nirvana, cu ceace devine omul cind sufera transformarile mentale provocate de un anume antrenament senzorial si psihic sistematic, despre a carui desfasurare si consecinte nu avem informatii relevante.

Din punctul de vedere al gnozelor orientale lumea umana este definita drept o lume a frustrarii, a suferintei, orice actiune umana chiar aducatoare de bucurie momentana, provoaca pina la urma o forma de nemultumire, de tensiune si conflict, mai intensa sau mai tolerabila, in dependenta cu tipul actiunii, cu starile noastre sufletesti si criteriile valorice de alegere a scopurilor. In spiritualitatea orientala lumea reala, a perceptiei, actiunii si consecintelor este caracterizata ca lume a aparentei, a iluziei, a impresiei personale, nici un lucru nefiind in esenta sa asa cum  ne pare, nefiind de fapt in nici un fel pentru o minte autentic cunoscatoare. Diversitatea formelor si intamplarilor ‘reale’, deriva din ignoranta nu din cunoasterea noastra, dar aceasta ignoranta care ne ofrea lumea si ne face prin ‘valoare’, prizonierii starilor ei, poate fi inlaturata cu conditia sa depunem un efort adecvat, cu toata precizia ceruta pina la finalizarea lui corecta si completa. Conform cunoasterii superioare buddhiste, daca omul decide sa isi schimbe atitudinea fata de lume tratata ca ‘lume valoare’, daca poate cumva devaloriza ireversibil intreaga ealitate incluzand valorizarile atribuite subiectului, atunci el capata alte posibilitati de situare in lume, se poate plasa in afara ‘existentei conditionate’ si intelege mult mai bine cm este creata lumea aparenta, ce este el insusi, cum este el functional la toate nivelele si de ce alta realitate sau irealitate superioara, depinde realmente cauzal, modalitatea sa umana cu toate limitarile ei.

Cunoasterea in perspectiva filozofiei orientale este o cunoastere auto transformanta nu transformanta de realitate, cunoastere autoconstructiva, obtinuta printr-o tehnica autosituanta bine definita, printr-o explorare de sine, prin identificarea izvorului variantelor implicarii valorice si prin inchiderea acestuia.

Antrenamentul Yoghin sau al perfectionarii spirituale buddhice are scopul sa diminueze pina la stingere implicarea conceptuala si afectiva bazate pe necesitate cauzala si valoare, pe conditionarea individului de realitate, actiune si de multimea nevoilor sale, rezolvabile numai in lumea reala.

Omul este simultan raportare valorizanta, intentie implicanta, actiune si efect, cind tensiunea valorizanta inceteaza sa se aplice, intentia dispare, actiunea isi pierde necesitatea si devine un joc, un joc fictiv, un joc subiect -realitate, desfasurat numai in mintea subiectului, realitatea devenind o stare a mintii individului, nu individul o consecinta a cauzalitatii reale. Gnoza orientala afirma ca lumea poate fi si diferita de felul in care ne apare, nu spune ca ea nu exista deloc, dar este dependenta modal de adevarata cunoastere, ea isi schimba modalitatea cand se schimba cunoasterea celui care o primeste si reprezinta. Efectul final al antrenamentului de schimbare a atitudinii fata de noi si fata de lume este ‘intrarea in Nirvana, este iluminarea’ sau primirea cunoasterii adevarate, prin care omul patrund in agregat realitate, de fapt primeste posibilitatea dea patrunde intr-o intr-o multime enorma de variante realitati, fiecare accesibila si explorabila printr-o anume parola cunoastere.

 Nu discutam posibilitatea din perspectiva cauzala actuala a ‘realitatii ‘nirvanei’, intelegind prin ‘realitate’ situarea umanului intr-un context existential informational, complet diferit de cel natural, dar cu care se poate interactiona. Acest tip de ‘alta realitate’ al lumii nirvanei se poate sugera numai ipotetic, ca ‘realitatea absoluta’, ca totalitatea sincrona, cumva suprapusa a tuturor realitatilor relative, printre care si lumea noastra, in aceasta super realitate fiind imposibil sa patrunzi, sa percepi, reprezinti, actionezi, intelegi si utilizezi, cu instrumentul senzorial, conceptual si afectiv normal. Cu alte cuvinte despre nirvana nu se poate vorbi relevant, aceasta lume este in afara observatiei si descrierii, este si in afara intelectivitatii si afectivitatii umane comune.

Pentru a mari gradul de verosimilitate a unor asemenea realitati nefiresti, lumea noastra virtuala poate fi tratata ca o lume pseudo nirvanica, in sensul ca in realitatea virtuala subiectul cunoscator se poate situa diferit de situarea in lumea ‘obiectiva’, pentru ca ii cunoaste mecanismele generative si calitatea de stare proprie, nu de lume autonoma de individ.

Corespondentul situarii in Nirvana ar fi intrarea in mecanismul generator al realitatii virtuale, cuplarea si intelegerea functionala a algoritmilor si starilor procesante generatoare de forme, evenimente virtuale si cauzalitate interactiva, nu cuplarea cu consecintele functionarii acestora, adica cu aspectul video al formele si situatiilor rezultate.

Nirvana ar fi mecanismul creator de variante modal-cauzale realitati si de tipuri de personalitati, nu multimea lumilor in manifestare privite ca efectele acestui mecanism creativ, iar situarea in spatiul genezei universurilor pretinde o individualitate total diferita de cea compatibila perceptual, conceptual si emotiv-valorizant cu un univers fenomenal.

Aceasta noua individualitate, sau poate lipsa de individualitate, care poate explora si intelege originea realitatilor nu alcatuirea si desfasurarea lor spatial temporala, presupune potentiale perceptuale, experiente si cunoasteri complet diferite de ale individului imersat si conditionat de universul creat.

 Internetul este o lume informationala cu multe compartimente de sinteza, de pastrare a datelor si  de eliberare conditionata a acestora, ea mai presupune si variante de actiune specifica dependenta de particularitatea modala a fiecarei realitati eliberate, iar intrarea in fiecare din spatiile ei se face printr-o parola, pe care o declara cel care vrea sa intre in retea si in continuare in diferite compartimente ale acesteia. Daca parola este corecta, i se ingaduie patrunderea numai in acel domeniu informational pentru care cuvintul cheie este potrivit. Ca si lumea reala, lumea internetului are continuturi diferite, grade diferite de accesibilitate, fiecare loc pretinzand pentru vizitare o parola sau denumire distincta.

Ceace este important si merita discutat este posibilitatea dezoltarii unei atitudinii valorizante in raport cu lumile pozitionate  in internet. Oamenii patrund sistematic in interiorul lor, le acorda o semnificatie si valoare personala si se pot chiar lega sufleteste de ele, tratandu-le ca si cum ar fi lumii autentice, dar subiectul inteligent nu pierde din vedere nici un moment ca aceste lumi atat de atractive si permisive comportamental, sint diferite fundamental de lumea lui, de lumea reala, si mai stie ca optiunea de a ramine pentru mari intervale de timp sau chiar pentru totdeauna intr-o lume virtuala, decizie in prezent efectiv realizabila, este inacceptabila, este echivalenta cu renuntarea la propria personalitate si la imprevizibilitatea situatiilor viitoare care ii vor alcatui traseul vietii, ii vor construi o biografie unica. Personalitatea umana poate fi privita ca scop sau ca mijloc, tratata ca scop, purtatorul si beneficiarul ei are in vedere sporirea sistematica si diversificarea abilitatilor proprii de a intelege, evalua si justifica modal realitatea si persoana, si a o transforma distinct numai ca o aplicatie a cunoasterilor dobandite, iar privita ca mijloc, persoana este numai instrumentul prin intermediul caruia se actioneaza cumva, se dobandeste accesul la starile si schimbarile dorite ale realului si se culeg roadele acestor actiuni.

Oricat ar fi de atractiva capabilitatea si complexitatea dinamica si pseudo-personalizanta a lumilor virtuale, este inferioara constructivitatii, implicarii si testarii personalitatii, proprie lumii reale, care chiar incarcata de dificultati, frustrari si deceptii, are o valoare personalizanta unica, pentru ca permite atat fundamentarea, asumarea si motivarea unor valori, dar si renuntarea la ele, atunci cand individul le intelege limitele, le desprinde efectele negative, inhibante de personalitate.

Dar nu e imposibil ca un individ sa schimbe scara valorilor si sa prefere instalarea definitiva untr-un segment al realitatii virtuale, pe care sa o parasasca doar obligat de necesitati natural umane si sa revina in lumea iluziei, a lumii din interioritatea sa mentala, imediat ce o poate face. Gradul de atasare de o anume realitate sau socio realitate, determina gradul de ‘subiectivitate valorizanta’ acordat acesteia, indiferent de modul ei generativ si de caracteristica ei cauzala. Masura ‘subiectiv valorica a lumii’ e conferita de capacitatea subiectului de a identifica in forma si evolutiile ei surse de senzatii, actiuni gestuale, intelective si emotii similare celor din cuplajul la real. Daca lumea virtuala aduce satisfactii asemanatoare sau chiar superioare celei reale, probabil poate deveni cu timpul mai familiara, mai necesara ca orice lume real cauzala, dar si o lume in care toate ne merg pe dos, iar viata pare prea dificila, anosta si ne provoaca dezamagire si uneori repulsie, trebuie cautata, explorata si traita cu toate mijloacele de care dispunem, pentru ca numai din parcurgerea ei ne extragem personalitatea in variantele ei superioare.

Daca Nirvana este mecanismul producerii totalitatii realitatilor si personalizarilor posibile, intrarea in spatiul ei super creativ furnizeaza atat cunoasterea genezei variantelor fenomenalizante, individualizante si socio interactive, dar ofera si parolele de intrare in fiecare din compartimentele ei, aceste parole fiind acele desprinderi de valori si intelegeri ale genezei acestora prin care patrundem in toate aplicatiile rezultate din activarea enormei potentialitati creative a mecanismului formator de mostre realitate sau tipuri personalizare compatibila cu lumile create.

Intrarea in lumile internetului nu implica decat cunoasterea parolelor si capacitatea de intelegere, atribuire de valoare si utilizarea mecanismelor creative de modalitate socio interactiva acolo unde este cazul.

Cele spuse sugereaza posibilitatea acceptarii oricarei modalitati existentiale, ca lume proprie, ‘personalizata valoric’, lume avand toate insusirile veridicitatii si transformabilitatii optionale. Cand o lume pare mai flexibila cauzal, mai permisiva interactiv si mai plina de satisfactii, ea este autentica, dar ‘autenticitatea’ unei lumi este de fapt o evaluare subiectiva, este efectul unui sumum de perceptii, reprezentari, experiente, cunoasteri si trairi personale majoritar favorabile; iar cand circumstantele unei realitati isi schimba culoarea si par a ne deveni ostile, facem eforturi susrinute de a ‘de autentifica’ aceasta natura sau societate ostila si de a o inlocui cu alta, cu atat mai autetica cu cat este mai prietenoasa, mai disponibila, doritoare sa ne accepte si satisfaca capiciile.

Asadar ‘nirvana’ ar fi un fel de motor generator de lumi, din care emerg toate nivelurile si varietatile de realuri fenomenale organizate cauzal, ar fi un supra internet supra uman, creator al universului nostru, al multor altor universduri si individualizari deosebite, in care cunoscatorul ajunge pe baza unui antrenament care ii ofera parole specifice si acces la toate sau majoritatea sit-urilor si socio sit-urilor care exista.

Citeva cuvinte despre ipoteticele conditii de intrare in nirvana.

Patrunderea, pozitionarea si cuplarea interactiva cu un interval realitate se poate face in doua moduri si anume intelegind sau neintelegind interactiv cauzal, ce lume te afli. Daca un ignorant intra intr-un centru de cercetare de inalt nivel stintific si tehnologic, evident nu discerne conceptual mai nimic din preocuparile celor de acolo si le trateaza fie cu indiferenta fie cu oarecare admiratie, dar se bucura de roadele acelor cercetari, daca ele duc la aplicatii care satisfac nevoi. Pentru profesionist situatia e diferita, el foloseste si intelege conceptele si instrumentele experientiale disponibile, utilizeaza la potential maxim atat metodele formal modelante cat si aparatura din dotare si explica cauzal toate rezultatele, raporturile lui cu lumea fiind bazate pe identificarea sistematica a conditionarilor cauzale din care rezulta o stare data. Omul comun primeste cu nonsalanta toate rezultatele efortului creativ ale semenilor sai mai bine inzestrati creativ, nu isi bate capul sa inteleaga cum merg si din ce cauza merg astfel toate uneltele la care acces, pentru el este suficient ca le poate porni si folosi, realizand prin intermediul lor acele bnuri si servicii care satisfac nevoi si declanseaza stari valorizante si afectivitate.

Evident lumile in care sint posibile actiuni si efecte supraumane, daca ele exista si altfel decit ca fictiuni, sunt periculoase prin consecintele actiunii, atunci cind sint vizitate de persoane incompetente, incapabile sa manipuleze cauzalitatea si efectele acesteia. Sa ne imaginam ca stim sa construim un model de realitate virtuala care produce individualitatii cvasi umane , capabile de perceptie, intelectivitate, cunoastere si afectivitate. Evident pentru a construi si organiza evolutiv optim o asemenea lume sunt necesare cunostiinte pe care acum nu ni le imaginam in detaliu. Sa ne inchipuim ca am realizat o asemenea lume virtual societala si o dam pe mana unui individ inferior intelectiv si afectiv locuitorilor ei, acesta primind puterea de a influenta cum doreste fenomenalitatea acelei lumi, sau si mai rau, putand controla personalitatea virtualilor, putand sa le induca felurile stari afective placute, dureroase sau frustrante fara nici o logica. Evident consecintele patrunderii unei ignorante in mecanismele subtile creative de personalitati, ar fi extrem de grave din perspectiva celor agresati in toate felurile, in raporturile dintre individualitati diferite intrand in scena criteriul etic, criteriul respectarii oricarei personalitatii oricat ar fi de diferita de a ta, dar evident posesoare a constientei, implicarii operante, capabilitatii cunoasterii si implicarii afective intr-o anume socio-realitate.

In miturile tuturor popoarelor figureaza zeii, personalitati cu puteri mari, uneori nelimitate, care daruiesc oamenilor destine mai bune sau mai rele. Zei pot controla clima, uscatul si marea, ei daruie belsug sau saracie, trimit conflicte, molime si alte nenorociri, tot ei pot construi psihicul persoanei, inzestreaza oamenii cu diferite feluri de minti si suflete, ii pun in stari de agresiune sau de pace si iubire, daruie autoritate, intelepciune, bogatie si fericire pamantenilor. Din mituri rezulta ca obiectul de interes al zeilor este persoana umana, ea este centrul atentiei si jocul cel mai pretuit. Sa fie oare zeii persoane extrem de competente, capabile sa construiasca diferite variante de lumi informationale populate de personalizari virtuale cu diferite dimensiuni individualizante, potentiale intelective si afective? Sa fie pamantul unul din spatiile virtual socializate, un loc al desfasurarii imaginatiei unor programatori de enorma abilitate profesionala, care pot sintetiza ambienturi de dimensiuea, diversitatea si complexitatea planetara si pot introduce in aceste scene imense entitati progresiv rationale, care isi parcurg drumul evolutiei mai mult ori mai putin asistati de creatorii din umbra. Am mai putea trata zeii ca niste utilizatori ai supra retelei de universuri virtuale create de un super progamator, utilizatori carora li se ingaduie sa intre in diferite zone ale ‘internetul cosmic’ sa viziteze nernumaratele lumi jocuri si sa interactioneze cu cei creati, sa se amestece printre localnici si sa le influenteze in diferite feluri vietile, sa participe nemijlocit la diferite evenimente, la mari conflicte cu arme miraculoase si puteri stranii, ori sa sa intre numai in mintile si sentimentele celor contactati si acolo sa isi creeze imagini de sine apoteotice, pe baza carora bastinasii diferitelor societati  virtuale ii identifica ca stapani, le daruie respectul, admiratia sau veneratia.

In multe mitologii zeii se pot si ei destesta si conflictualiza, se lupta intre ei pentru a prelua si gestiona cat mai multe puteri creative sau distructive si incearca sa castige de partea lor pe localnici ca si cum acestia ar putea cumva ajuta in conflicte de dimensiuni gigantice din punctul lor de vedere, dar la fel de nesemnificative, stupide si banale ca cele umane, privite cu ochii ingaduitori ai marelui creator. In mitologia crestina Diavolul cu toate ca este o creatie a lui Dumnezeu, este cumva si adversarul Lui, incercand mereu sa ii degradeze opera umana, sa perverteasca mintile umane si sa le indrepte catre cele rele. Putem oare privi Diavolul ca pe un Hacker de geniu care se strecoara in opera divina (evident tot cu acordul acestuia), si ii schimba paramterii umanizanti, dezumanizand sau reumanizand putin diferit, orientand minti si suflete initial pure si perfecte catre acele interese si actiuni interzise din care rezulta persoana umana asa cum o stim, capabila de cunoasteri probabil initial interzise si inclinata catre placeri pacatoase din care va rezulta o viitoare suferinta.

Greu de spus, dar fie ca suntem un univers virtual sau material, noi insine pare-se avem inclinatia catre a crea lumi asemeni celei in care suntem si personalizari asemeni celei umane, disponibile sa preia atat repulsiile cat si iubirile noastre, cooperarea si agresivitatea noastra, cunoasterea sau ignoranta noastra.

Omul obisnuit al carui principal crez in viata e dobindirea satisfactiei personale se acomodeaza greu sau refuza o lume a permanantei rigorii morale, a respectarii unor criterii severe de comportament si optiune. Cineva care poate actiona si gandi la nivel superior dar ramine limitat prin pofte si atitudini egoiste este mai periculos ca orice arma pentruca elibereaza puteri sociale imense in directii ulterior incontrolabile, declansand conflice enorme si irosiri aparent inutile de vieti. Dar poate exista o rationalitate si in ceace pare irationalitatea maxima , adica declansarea conflictului intre persoane. Stim din experienta noastra ca din mari din conflicte se nasc viitoare mari alinate mai bine fundamentate bazate pe amintirea cumplitelor efecte ale confruntarii.

Nirvana tratata ca o sursa de lumi informationale este o ipoteza foarte veche privita fie ca plauzibila, fie ca o fictiune ingenioasa. Nu facem nici o afirmatie asupra necesitatii existentei si scopurilor unui ‘super programatorului creator’, care asambleaza universuri si fiinte constiente in joaca, in infinitul sau spatiu mental, este o presupunere mai greu argumentabila ca cea mai fantezista ideie pe care o putem imagina.

Daca Nirvana este realmente forta si stiinta creativa a unui sumum de lumi si persoane virtuale foarte ingenios si detaliat compuse, ar insemna ca si lumea noastra este in profunzimea ei structural cauzala o lume virtuala, o lume informationala, iar noi suntem prizonierii unei realitati care nu este deloc cum pare. Si noi insine ar trebui sa fim altfel decat ne credem, altfel in sensul ca nu provenim din proprietatile interactive ale materiei si radiatiei dar parem a proveni, asta pentru a ne atribui o prima baza existentiala, care poate fi mai usor inteleasa si cercetata. Pe masura ce oamenii isi vor crea modele informationale ale propriei lumi si individualitati, vor putea probabil sa ia in discutie si alte ipoteze generative, sau poate sa le inlature ireversibil pe cele mai multe si sa demonstreze clar si complet in ce fel substanta fara constienta se poate agrega, constientiza, percepe, identifica, reflecta modal si cunoaste pe sine.

 Copyright Constantin Marghitoiu (c) 2007. Reproducerea totala sau partiala este permisa numai cu acordul scris al autorului.