Meta Poeme

Subscribe

Minime

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Omul este masura tuturor lucrurilor dar nu si masura propriei masuri.

Omul este ridicarea actiunii in pozitie verticala.

Eul este puntea intre sine si celalalt.

Am incercat atitea impreuna cu mine, incit nu mai stiu sa actionez singur.

Cand ii privesc pe ceilalti observ un surprinzator ‘eu insumi’.

Natura mea sau natura din mine, cine e creatorul?

E mai aproape eul din oglinda, decit cel din fata oglinzii.

Florilor pictate le lipseste adierea vantului.

Cind ploua cu ambitii, incolteste actiunea.

Constienta e partenerul de dialog al divinitatii.

Constienta e ceace se creaza pe sine si restul.

Cate straturi de constienta atatea personalizari distincte intr-un eu.

Convingerea e justificarea practicarii ignorantei.

Prabusirea e cosmarul zborului adormit.

Cind visul adoarme, somnul se plictiseste.

Marea e o lacrima generoasa.

Intentia este autoarea subiectului, iar subiectul utilizatorul intentiilor.

Simturile descopera realitatea iar intelectul o consuma, sau invers.

Spatiul e libertatea de a fi sau nu fii a formei.

Forma este descoperirea de sine a neantului.

Timpul e creatorul spatiilor care se schimba.

Miscarea este dovada inexistentei formei.

Miscarea este intersectia intre a fost si va fii.

Prostia este viciul arogantei si virtutea platitudinii.

Necesitatea este intamplarea intamplata.

Adevarul este masura mintii care il descopera.

Mintea este constienta care se populeaza.

Persoana este ingeniozitatea care se descopera.

Ingeniozitatea este solutia problemei frustrarii.

Frustrarea este obstacolul care se constientizeaza.

Societatea este o colectie de singuratati acomodate.

Societatea este ignorarea de sine si preferarea celuilalt.

Intelegerea este rezultatul divergentelor conciliate.

Politica este arta de a gandi, care pornind de la un set de premize trage concluzii opuse.

Societatea, un personaj cu identitatea pierduta.

Ratiunea, actiunea care se descopera si optimizeaza.

Imaginatia, realitate care se reinventeaza.

Culoarea, orgoliu in lumile estetice.

Omul, fructul oprit al cunoasterii.

Cunoasterea, eliberarea omului de obsesia unicitatii.

Creativitatea este premiza si cauza distrugerii.

Adevarul este adoptat sau respins, dupa consecinte.

Individualitatea, inventia plictiselii intrigante.

Relatia, miracolul ascunderii multiplicitatii in unitate.

Uneori este mai atractiva noutatea decat realizarea ei, alteori invers.

Viata, lupta intre a te pretinde si a te respinge.

Persoana, conciliere intre a fi, sau a fi prin altul.

Legea, fundamentul incertitudinii determinate.

Incertitudinea, necesitate eliberata de sine.

Neputinta este virtutea dogmei.

Dogma, incoronarea singurei convingeri.

Universul este locul de joaca al imaginatiei.

Normalul respinge, imposibilul realizeaza

A face, a ignora facerea trecuta.

Remuscarea, rasplata vinovatiei asumate.

Incantarea, recompensa uimirii care se descopera.

Unii contesta, altii detesta, dar toti pretind.

Cineva schimba, ceilalti devora schimbarile.

Desteptul inventeaza, sensibilul descopera valoarea inventiilor.

Intrebarea este penitenta inteligentei.

Raspunsul este intrebarea care se sacrifica.

Cauzalitatea este disciplinarea realitatii.

Revendicarea este suporterul conflictului.

Invidia este dorinta de a fi si a nu fi celalalt.

Intelectul este profesionistul in lupta cu haosul.

Ratiunea este accesul la accesibilitate.

Actiunea este cel mai scurt sau cel mai lung drum.

Frica, temeritate care se detesta.

Curajul, frica care se contesta.

Obsesiile dispar cand se inteleg.

Placerile isi ignora originea in repulsii.

Rezultatele sunt fructele efortului.

Consecintele sunt cauze oprite din actiune.

Cand convingem, personalizam, cand ne convingem, ne depersonalizam.

Cand credem, suntem, cand nu credem, devenim.

Acceptam, nestiind ce rezulta din negare.

Cand acceptam, suntem, cand refuzam, ii descoperim pe ceilalti.

Prezentul ‘exista’ numai la timpul viitor.

Actiunile, alunecari in relaxare ale vointei.

A actiona inseamna a te transforma in unealta.

A constientiza, trecrea actiunii in actiune fara consecinta.

Creatie este orice, dar nu orice, este creatie.

Libertatea se elibereaza cand se dedica.

Libertatea inseamna a face ce vrei, sau a nu vrea sa vrei.

Muza devine perversa cand se inspira.

Lumea dispare cand se populeaza cu preferinte.

Distanta este pretextul miscarii.

Miscarea este distractia timpului.

Neantul este emergenta si resorbtia plenitudinii.

Plenitudinea este pretextul existentei persoanei.

Persoana este punerea intre oglinzi paralele a unicitatii.

Omul este consecinta identitatii care isi cauza alternative.

Intelegerea nu se intelege, dar continua sa inteleaga.

Timpul se dilata sau dispare in pasiune.

Nerabdarea are mereu rabdarea sa fie nerabdatoare.

Greutatile se ridica singure, cand sunt obligate.

Gandurile sunt cadourile singuratatii.

Emotiile sunt recompensele ratiunii patimase.

Facem alta realitate de cate ori clipim.

Imperativele ascund precaritatea justificarilor.

Placerile ascund dependenta de placeri.

Uneori inamicii inving cand se impaca.

Misterul dispare cand dispare ideia de mister.

Explicatia inlatura misterul, sau il adanceste.

Confuzia se clarifica prin confuz.

Lacomia se vindeca prin abuz.

Incercarea fara recompensa nu are valoare.

Conflictul este scopul aliantelor dezbinate.

Este mai usor sa ceri decat sa descoperi ‘cum’.

Este imposibil sa imaginezi limitele posibilului.

Natura este cauza, la varsta copilariei.

Nemultumirea este motorul concilierilor.

Lumea este o colectie de orgolii in negociere.

Omul este coabitarea sau conflictul opozitiilor.

Societatea este scindarea eului in coalitii si opozitii.

Unii se revolta, altii se revolta impotriva revoltei.

Fructul nu are nume necules, dar primeste nume cand are gust.

Este dificil sa incerci mereu fara recompensa.

Dificultatea caracterizeaza limita subiectului, nu problema.

Initiativa se masoara in utilitatea consecintei.

Adevarul nu umileste sau exalta, el descopera persoana.

Controversa socializeaza, acordul individualizeaza.

Orice spor de cunoastere descopera o ignoranta.

Uneori e mai greu sa rezolvi consecintele unei solutii.

E mai usor sa propui decat sa participi.

Inceputul si sfarsitul se intalnesc.

Gandirea este lumea cu cele mai multe dimensiuni.

A gandi este diferit de ‘a te gandi’.

Gandirea lumineaza obiectul si ascunde subiectul.

Cooperarea este calea primirii sau cedarii identitatii.

Ignoranta dispare cand se ignora.

Necesitatea nu isi este niciodata suficienta siesi.

Renuntarea la dorinta este dorinta cea mai dificila.

Toate coincidentele sunt undeva premeditate.

Asemanarile provin din deosebirile care se recunosc.

Timpul creaza miscarea, spatiul pe cel ce se misca.

Raspunsurile intretin intrebarile, iar placerile, frustrarile.

Cand intelegem, nu cunoastem mecanismele intelegerii.

Preferinta este o repulsie fara alternativa.

Cauza produce numai cauze, altfel dispare.

Exista necesitati nu si justificari ale necesitatii.

Intuitia propune certitudinea, nu o argumenteaza.

Coerenta este pierderea sau descoperirea libertatii discursului.

Curiozitatea nu isi devine niciodata subiect de studiu.

Distanta se masora mai corect in intervale de timp.

Un acord se sprijina pe o multime de dezacorduri.

Poti ‘stii’, dar nu ‘cum stii’.

Acordul este rezultatul incertitudinilor convergente.

Tristetea este consecinta intelegerii fericirii.

Suferinta este descoperirea ca iti poti fi dusman.

Perceptia este intrarea in realitate.

Vorbirea este ratacirea in realitati.

Intelegerea este asumarea unei variante realitate.

Cunoasterea este respingerea tuturor realitatilor.