Meta Poeme

Subscribe

Archive for May, 2010

Calatoria in timp

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Din diferite motive toti speram sa se poata calatori in timp. Dorim sa retraim unele evenimente placute sau importante. Vrem sa stim cum anume raspunde viitorul la proiectele sau sperantele noastre, la scopurile pe care ni le propunem. Suntem curiosi ce curs placut sau amar va avea viata noastra, ce ni se va intampla, ce calitate vor avea actiunile si sentimentele noastre viitoare.

Dar am mai dori sa fim prezenti in desfasurarea starilor trecutului indepartat, sa vedem ce fel de fiinte stranii sau fabuloase au populat planeta acum zeci sau sute de milioane de ani si cum se manifestau. Ar fi atragator sa fim martorii aparitiei primilor oameni, sa asistam discret la viata lor cotidiana, la treptata lor umanizare, sau dece nu, sa o accelaram putin, oferindu-le din experienta noastra, din cunostintele si eventual interesele si emotiile noastre.

Dar viitorul pare inca mai formidabil, el va fi sursa tuturor implinirilor sau esecurilor fiecaruia, in el oamenii ar putea evolua pina la culmi ne conceptibile de stiinta, tehnologie, arta si morala, sau ar putea rata toate caile supraumanizarii, punand mai mult accent pe diferente de scopuri si valori, decat pe asemenari si cooperare.

Intebarea este daca aceasta prea umana dorinta de a merge catre orice trecut sau viitor are un sambure de posibilitate principiala sau este o fictiune autentica, de neralizat efectiv.

Sa facem cateva aprecieri asupra universului asa cum il cunoastem.

Prin observatie identificam si reprezentam un cosmos gigantic intins pe zeci de miliarde de ani lumina, cuprinzand miliarde de formatii galactice, fiecare din acestea fiind alcatuita din sute de miliarde de stele, planete si alte obiecte.

Mergand catre detalii localizand sistemul nostru planetar ca vecinatatea cosmica care ne cuprinde, iar pamanantul ca lumea care ne sustine, hraneste, pune probleme si motiveaza existential pe toti, obtinem un set de nivele macrostructurale care compun realitatea globala.

(more…)

Alternative…

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Se afirma uneori ca filozofii isi pun si raspund la intrebari de tipul:

 – Exista limite ale cunoasterii?

-Ce trebuie cunoscut cu precadere, furnizand cea mai importanta cunoastere pentru om?

-Care estea cea mai buna metoda de cercetare, pentru obtinerea celei mai bune cunoasteri?

-Ce anume putem cunoaste, ce nu si din care motiv?

-Ce trebuie sa consideram imposibil de cunoscut, acum si in oricare viitor?

 In fapt nici un metafizician care isi merita numele nu si-a pus asemenea intrebari, sau daca le-a pus, nu le-a crezut semnificative, parasindu-le, poate cu regret, in favoarea unor probleme mai precise, carora le putea identifica aria de localizare si propune un raspuns argumentabil sau verificabil.

Sa ne imaginam ca un mare filozof antic precum Platon sau Aristotel ar fi dat rapunsuri pozitive la asemenea intrebari, separand niste limite ale cunoasterii, perfect justificate din perspectiva lui, dar pe care omul actual le-a depasit de mult si in neasteptate directii.

De fapt Platon recomanda individului sa cultive cu asiduitate filozofia, singura cale de ajungere in ipotetica lui lume a ideilor, a existentelor vesnice si perfecte, acolo unde omul isi intalneste ‘eul’ etern si fara defecte, caruia ii sunt oferite raspusuri la toate intrebarile.

(more…)

Raul si Binele…

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Probabil nu exista subiect mai complicat, mai dezbatut, mai plin de nuante generoase sau agresive, mai incarcat de ambiguitati si consecinte paradoxale, ca tema binelui si raului. Ciudat este ca nu putem izola si discuta separat binele de rau sau invers, fiecare avand individualitate, intensitate si justificare modala prin celalalt.

Dificultatea temei apare inca de la inceput, in incercarea de diferentiere neta a teritoriilor ‘binelui si raului’, intre ce e bine si ramane mereu ‘bine’ si ce e rau si ‘rau’ va fi totdeauna.

Este bine cunoscuta fluctuatia frontierei care desparte placerea de neplacere,  mereu un anume ‘bine’ trece in coalitia celor ‘rele’ si invers, aceasta transformare a ‘valorilor’ fiind determinata de o schimbare a ‘criteriilor evaluante’.

Binele ori raul au mai multe particularitati, amplitudini si consecinte,  putand fi privite ca stari ale individului, ale unei colectivitati, a totalitatii umane sau a intregului cosmos, dar evaluarea o face evident numai un subiect, izolat sau incadrat intr-un grup de determinat, si are relevanta numai pentru el-ei. Daca universul este populat cu miliarde de civilizatii, fiecare in propriul interval de cunoastere si individualizare-evaluare de sine si de realitate, e putin probabil ca toata aceasta multime de stari-constiente sa aiba sistematic acelasi raport conditionant, acelasi criteriul evaluant si aceiasi demarcatie bine-rau.

Orice evaluator de ambient si de sine are propria situare, propriile proiecte si moduri de a le realiza si propria capabilitate de a se diferentia si caracteriza pe sine in fiecare din situatiile in care se pune.

(more…)

Libertatea

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Conceptul ‘libertate’, este inteles in multe feluri.

Am putea privi libertatea ca posibilitatea unui subiect constient, posesor de limbaj si capabilitate interactiva cu ambientul de a isi formula scopuri si a le realiza.

Ar mai putea fi dorinta cuiva de a isi chimba locul, actiunea, persoanele cu care are relatii, preferintele culturale, senzatiile sau sentimentele cu altele noi. Libertatea este o explicitare de optiune modala, dinamica, conceptuala, sau afectiva, a starii subiectului sau a spatiului de situare al acestuia, raportata la starea sa efectiva, sau la continutul realitatii in care este pozitionat.

Daca optiunea de stare proprie sau de aspect realitate, dorite de subiect, coincid cu o identificare de sine, sau o situare in realitate efectiva ori accesibila, subiectul este liber in acel interval de preferinta-persoana sau preferinta realitate, in caz contrar nu este.

Orice formulare de optiune modala explicitata de un subiect, poate fi caracterizata ca un proiect-libertate personalizat, iar realizarea proiectului duce la implinirea libertatii, la cucerirea modalitatii de sine sau de realitate dorite.

Potentialul imaginant si realizant de proiecte ‘libertate’, depinde de personalitatea subiectului, de multimea de factori intentionali, cognitivi, evaluant-valorici si afectivi care il individualizeaza intr-un interval de timp, dar si de raspunsul ambientului natural si social la actiunile sale.

(more…)

Metafizica cotidiana

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

In limbajul stintific, filozofic dar si in cel cotidian folosim des cuvintele ‘fiinta, existenta, realitate’, cu referire la obiecte, persoane, actiuni sau evenimente.

Cum putem identifica sau construi intelesurile acestor cuvinte vag universale care par a cuprinde totul?

 Ce semnificatie putem aloca cuvantului ‘realitate’, ce sa cuprindem in ‘exista-existenta’, ce inteles are ‘fiinta’ in diversitatea fiintarilor ei?

Poseda oare aceste concepte radacini inteligibile fundamentale, iradiante, propagate mai clar sau obscur, in sensul fiecarui cuvant, sau sunt sensuri locale, precise si limitate, ca oricare din cele pe care le folosim?

Raspunsul poate fi afirmativ sau negativ, dupa felul in care reusim sa distingem sensuri primare si sensuri derivate, sau sa argumentam ca nu exista prioritati sau ierarhii in determinarile semnificante, ca nu exista sensuri axiomatice, autosemnificante si sensuri derivate din combinatia sensurilor prime care nu cer alte sensuri pentru a se individualiza si comunica.

  (more…)

Situarea in Diversitate

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Introducere

 Diversitatea reflectarilor explicante, evaluante, metaforizante sau utilizante de realitate ori individ, disponibile in prezent, este enorma si cu mult in afara potentialului de receptare, intelegere si metabolizare a oricarui om, fie el o competenta superioara, specializata sau o personalitate multipolara, larg primitoare si consumatoare de noutate, capabila sa inteleaga si sa extraga satisfactii din diferite compartimente ale stiintei, artei, eticii sau esteticii.

Nu numai posibilitatea de receptare dar si lipsa timpului limiteaza accesul la multimea discursurilor despre real sau social, astfel omul obisnuit conditionat in toate felurile de societate, ambient si propriile rutine, pluteste ca o ambarcatiune fara carma pe oceanul gigantic si mereu framantat al informatiei accsibile, nestiind incotro sa o ia sau nereusind sa aleaga directii potrivite cu personalitatea si sensibilitatea sa.

Efectul contactului cultural e greu de evaluat , el ar trebui sa opereze la toate nivelurile personalitatii, sa ofere variante de actiune, de pozitionare estetica, de autoevaluare proprie mai corecta prin compararea a ceace stie fiecare despre sine si ce constata ca stiu si pot, cei ale caror realizari sunt cautate, preluate si pretuite. Omul actual incearca si reuseste sa inteleaga cauzal din ce in ce mai bine lumea fenomenala, el se analizeaza si pe sine din diferite perspective, isi ofera diferite modele comportamentale mai mult sau mai putin coerente sau morale, isi optimizeaza pe toate caile parametrii individualizanti si ambientali. In acest efort socializat de personalizare cat mai evidenta, mai stridenta, uneori mai socanta, participa miliarde de subiecti, fiecare dorind sa se remarce cumva, macar si prin exotismul curiozitatii, astfel incat reusita finalizarii unui proiect individual de succes este dificila si impune eforturi intense si indelungate.

(more…)

Vehiculul moral

May 11, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Carti

Inchegarea constientului social

 Fiintele pot trai izolate sau in comun. O consecinta a evolutiei este aparitia existentei comunitare, stabilirea unor dependente interactive, efortul de identificare, definire si perfectionare a conditiilor coexistentei.  Exista mai multe niveluri de alcatuire a personalizarilor, determinate de gradele de singularizare-cooperare. Avem cuplajul personajului numai cu realul, urmat de interactia individului cu sine si cu alte personalizari.

In conexiunea cu sine individul descopera individul, separa si valorifica progresiv posibilitatea autodirijarii intentionale catre diferite subspatii fenomenale si experienta controlului obiectelor.

Un salt in calitatea existentei comunitare apare prin descoperirea sinelui constient de sine, compus din totalitatea ipostazelor si dependentelor intre ele, tratate unitar, definind persoana asumata. Acest sine autoreflectant se desprinde de reflexie prin interactia cu alte individualizari si creaza cu timpul agregatul social, unde se echivaleaza sau de diferentiaza functional si valorizant personalizarile separate. Constientizarea de sine este efectul descoperireii de sine, iar multipla constientizare si reconstientizare nelimitata de sine si ceilalti, din toate perspectivele evaluante, este consecinta interactiei cu sinele colectiv.

Constienta poate fi caracterizata simplificat prin capacitatea fiecarui individ de a isi crea un model interactiv dinamic de sine, particularizabil neincetat prin intentia si actul momentan, proiectate pe traiectoria totalitatii individualizate, asa cum au fost asamblate si memorate, ordonate temporal, si valorizate de fiecare subiect.

Extensia constientizarii genereaza modele ale altor constiente si le proiecteaza pe ecranul propriei constientizari, identificind similitudini sau diferente, orientind intentia spre inhibarea sau expandarea celor constientizati. Fiecare individ vrea simultan sa semene si sa difere de semeni, sa ii accepe sau inlature din intervalul propriei personalitati.

Atribuirea constientizarii se face transferind catre ceilalti propria modalitate de a dori sau refuza, a actiona sau inhiba actiunea.

Specificitatea constientizarii determina constructia controlata a unui model evaluant si valorizant de sine si de lume, cu planificarea, declansarea, finalizarea si fructificarea pachetului de actiuni disponibile, iar constientizarea celorlalti le modeleaza dinamica intentiei, actului si evaluarii, incercind predictii asupra comportamentelor individuale sau de grup.

Actul de grup implica citeva etape evolutive pina la aparitia si functionarea constientei socializate comunitare:

1-Identificarea precisa si stabila a formelor si miscarilor mediului inconjurator.

2- Inventarea unor miscari de tip gest care induc fiecarui obiect ori miscare, o modalitate relationala sau transformanta de stare bine determinata.

  (more…)

Filozofia Desueta

May 11, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Carti

FILOZOFIA DESUETA

Iata un cuvant vechi de milenii, inteles in multe feluri si asumat in cele mai diferite actiuni sau atitudini.

Filozofie este un concept de origine greaca semnificand iubire-dragoste de intelepciune, asadar a filozofa ar insemna a aprecia- dori si practica intelepciunea.

Pentru a cuprinde sensul filozofiei trebuie sa izolam intelepciunea, ce este, cum si cu ce instrumente mentale se desfasoara si care ii sunt consecintele.

Evident intelepciunea asa cum o intelegeau si asumau cei care au creat cuvantul-concept, ar putea fi diferita de semnificatia pe care am putea-o propune, fapt inevitabil, odata ce metodele actuale de a investiga si explica lumea si omul, difera cu necesitate de posibilitatile de observare si ipotezele cognitive accesibile celor din trecutul indepartat.

Tot ce putem face este sa incercam a recupera din textele filozofice antice o dimensiune a intelepciunii pe cat posibil asemanatoare celei initiale, pastrand incertitudinea asupra reusitei.

Ce ar putea fi intelepciunea si cum am putea-o clasifica printre deprinderile umane?

Omul este o entitate dependenta structural si functional de ambientul care il inconjoara si conditioneaza, asta insemand ca pentru a isi intretine procesele metabolice, informational operante si afective, pentru a continua sa perceapa, sa actioneze gestual si intelectiv si pentru a isi defini raporturi cantitative si calitative, valorizant afective, cu lumea sa, individul trebuie sa actioneaza in diferite feluri asupra naturii, asupra partilor sale corporale care manipuleaza realitatea, sa actioneze lingvistic organizant asupra actiunii gestuale si sa mai actioneze metalingvistic asupra actiunii lingvistice, pozitionandu-se constient si continuu ca personalitate distincta, intr-o socio-realitate cu o alcatuire si tendinta evolutiva mereu in schimbare.

Pentru a culege si prelua informatia purtatoare de aspect al realitatii individul poseda perceptia, pentru a prelucra informatia senzoriala si da modalitate realitatii de care depinde corporal si spiritual,  omul isi foloseste ‘mintea’, inteleasa ca ansamblu al capabilitatilor de primire, memorare, procesare si comunicare-interpretare a informatiilor care patrund sau pleaca de la fiecare individ catre semeni.

Mintea are multe posibilitati operante, ea construieste varietatea fenomenala a realitatii, identifica si cuantifica semantic individul cu dependentele sale, mintea stabileste nevoile si propune strategia rezolvanta, o declanseaza si intretine gestual si lingvistic, pina la obtinerea celor dorite. Aceiasi minte determina particularitatea utilizanta a ambientului, atribuie valori actiunii si efectului si propune continuu ierarhii evaluant-valorizante totalitatii efectelor, defineste si atribuie prioritati diferitelor actiuni si consecinte, astfel ca individul sa isi satisfaca optim cu mijloacele disponibile, fiecare din nevoile sale.

Mintea umana este ‘rationala’ cand cauta corelari intre formele si miscarile fenomenale, sau intre actiunile umane si efectele asupra realitatii dar este si rational inventiva, construind noutatea naturala sau conceptuala, adica obiecte, calitati noi, desemeni moduri operante noi, toate concepute de subiect. Mintea inventeaza si utilizeaza creativ limbaje, in limbaje poate asambla strategii descriptive si interpretante de peisaj fenomenal sau comportament individual, orientand subiectul catre cauntarea acelor forme si actiuni care pot satisface o nevoie sau un grup important de nevoi.

Mintea are calitatea subtila a constientizarii subiectului, a atribuirii functiei auto-indentificante si auto-individualizante. Prin constienta omul se discerne de ambient in doua feluri deosebite, ca obiect apartinand realitatii asupra caruia se poate actiona intr-o diversitate de feluri, si ca subiect intentional separant si manipulant de sine si de alte obiecte ale realitatii. Intrat in sfera manipularii de sine prin constientizare de sine, omul capata o personalitate duala in continua expansiune pe ambele directii individualizante.

Omul poate evolua ca obiect intentional dinamic conectat optional interactiv la realitate, dar se mai manifesta evolutiv si ca subiect ierarhic intentional, capabil sa controleze meta intentional, intentionalitatea gestuala a individului cuplat la realitate, realizand numai mediat, prin manipularea de sine gestual, schimbari ale aspectului realitatii.

Mintea umana cauta si inventeaza strategii interactive gestuale si lingvistice cu ajutorul carora isi defineste si realizeaza constient scopurile, detensionand temporal nevoile-conditionari, izoland pe diferite perioade subiectul de nevoi si permitandu-i sa aleaga dupa preferinte si sa actioneze liber de conditionari metabolice, asupra lor, incercand sa vada ce se intampla daca actioneaza intr-un fel determinat asupra unui interval de realitate intrat prin observatie sau rememorare in campul constientei.

Mintea poate separa forme si proprietati ale naturii, descopera cum pot fi utilizate, fie asa cum sunt, sau schimbate specific pentru a intra in campul utilitatii si cel al valorizarii.

Principalul furnizor de informatii ale mintii este perceptia, omul posednd cinci canale senzoriale, vaz, auz, gust , miros, sensibilitate tactila, fiecare din ele furnizand mesaje din care procedurile mental interpretante extrag o varianta modala a realului si a subiectului.

Procedura sau procedurile interpretoare de mesaj perceptual din care rezulta reprezentarile de tip imagine, sunet si restul de modalizari, sunt si in prezent neinteleasa algoritmic fenomenalizant, omul de stiinta actual neputand inca stabili, daca realitatea are o forma si evolutie proprie autonoma de individ, pe care cumva fiecare subiect o preia senzorial ca informatie purtatoare de realitate si reconstituie modal evolutiv procesand datele simturilor, sau daca nu cumva reprezentarea fenomenala in toate variantele senzoriale este o inventie, o creatie a mintii subiectului, imaginea, sunetul, gustul si mirosul specifice, capatand modalitate, primind forma si interactivitate numai prin strategiile interpretante ale individului, strategii care aloca o anume varianta modala, mesajelor realitatii, din foarte multe potential posibile.

Preocuparea de a intelege cum este realitatea in dependent de subiect, daca asa ceva e posibil, sau in ce fel si pentru care motive pare cumva, oricarui o observa si interpreteaza modal, este una din primele si cele mai discutate teme filozofice, veche de milenii, inca in dezbatere, probabil niciodata total clarificabila.

Individul si lumile sale

Fiecare om aloca realitatii fara a sta prea mult pe ganduri, ‘existenta si modalitate, autonome de subiect’, asta insemand ca omul comun sau cercetatorul stintific atribuie lumii ‘ exterioritate si continuitate in manifestare’, fie ca este sau nu perceputa, experimentata sau analizata conceptual cauzal.

Din premiza existentei autonome a realitatii rezulta existenta modala, adica manifestarea intr-un fel determinat si in subiect si in afara sa, a lumii externe; o atribuire de existenta dar fara atribuirea simultana de modalitate si evolutie a modalitatii, fiind o atribuire paradoxala, contradictorie de existenta, ‘a fi dar fara a fi cumva’, parand o imposibilitate conceptuala.

Admitand  ca realitatea ‘externa observant’ in care ne situam, este duala, exista si in afara si in interioritatea mintii modelante, cum raspundem la intrebarea asupra particularitatii relatiilor intre lumea ‘aparent externa’. pe care o reprezentam si o ipotetica lume ‘efectiv externa’ sursa a informatiilor din care extragem lumea perceputa si reprezentata. Aceasta realitate numita si autonoma pote fi privita ca furnizoare a tuturor mesajelor purtatoare de modalitate pe care le primim prin simturi si le decodam si fenomenalizam prin functiile interpretante modal ale mintii.

(more…)