Meta Poeme

Subscribe

Archive for September, 2010

Partener

September 30, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

In cartea genezei se spune cum a  facut Dumnezeu lumea in sase zile, a saptea odihnindu-se, sugestie ca si creatorul absolut poate obosi, sau se poate plictisi lucrand la opera sa. Poate orice creator are nevoie de ceva-cineva deosebit de sine si atunci creaza, iar cand opera e terminata ii cere acesteia sa il distreze, sa fie imprevizibila prin ea insasi, sa fie spectacol, sa aiba calitati si defecte dar sa aduca ceva nou in cel care a facut-o.
Toate cele aduse in existenta-fiinta au fost facute perechi, sa nu spunem contrarii, doar perechi, fiecare partener avand asemanari si deosebiri in raport cu celalalt, asemanarile trezind increderea intr-o posibila relatie reciproca, deosebirile sustinand relatia prin noutatea daruita si primita.
In ultima zi a fost creata ultima pereche, omul mascul si partenera femeie, fiecare dorind pe celalalt, oferindu-se in schimb, fiecare devenind dual, si el si celalat intr-o unitate, prim primirea si cedarea de sine, prin primirea celuilalt. Din schimbul de identitati emotive si intelective intre descendentii ultimei perechi, va intra progresiv in existenta si interactie cu sine fiinta societala, multi umana, partea cea mai importanta a operei divine, restul creatiei fiind un fel de scena si decor in care omul isi va da masura ingeniozitatii creative in bine si in rau. In varietatea relatiilor cooperante sau conflictuale inter sau intra umane, creatorul a desfasurat arta sa personalizanta, socio umanizanta, a introdus ratiunea si emotia, comedia, drama si tragedia, trecand omul prin tot ce este sau nu este, dar va fi “omenesc”.
Divinul a pus la dispozitia urmasilor ultimei perechi puterea analizei rationale si imaginatia, unelte prin care intr-un viitor nedeterminat sa poata cunoaste felul in care sunt facuti, iar prin aceasta cunoastere creativa de sine, sa depaseasca stadiul fiintei care foloseste ratiunea pentru a fi irationala, care se accepta cand respinge, care intretine conflictul ca baza a cooperarii, care se apreciaza-accepta  cand depreciaza-respinge pe cei egali siesi.
Esenta operei divine este nevoia, este dependenta individului de sine, de semeni, de realitate, de capabilitatea satisfianta. Prin nevoie-dependenta fiecare fiinta este legata de ceva din afara fiintei sale si obligata sa isi conditioneze fiinta de nefiinta care o conditioneaza si fiinteaza. Satisfacerea decupleaza temporar individul de legatura externa dar il leaga de intensitatea satisfacerii. Relatia nevoie-satisfacere se manifesta prin metabolismul chimic-substantial creator de energie termica, cinetica si informationala, fiecare realizand cate o varianta de comportament extern sau intern, gestual, intelectiv si afectiv, punand in opera individul constient constructor informational de lume si de sine.
Fiecare om a folosit capabilitatea sa creativ -satisfianta ca valoare proprie, ca moneda de schimb in negocierea accesului si posesiei celui dorit partener.
(more…)