Meta Poeme

Subscribe

Omul Virtual

May 20, 2011 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Doua directii de cautare au provocat timp de milenii mintea umana, o pre ocupa si in prezent si o vor orienta investigant un viitor nedeterminat, anume:
1-In ce fel de lume se afla omul, cum a fost ea creata, ce cauze-conditionari fundamentale o determina structural si evolutiv, cum pot fi ele cercetate, intelese si folosite optim pentru satisfacerea nevoilor,
2-Unde si Cum este construita personalitatea umana, ce functii si ce actiuni ale acestora ii atribuie toate performantele spirituale?
3-Sunt mintea si sufletul omului o creatie a realitatii materiale, un efect contingent, al diversitatii combinative a substantelor care alcatuiesc corpurile nevii, un rezultat al legilor interactiv cauzale naturale?
4-Cum si prin ce mijloace trebuie sa actioneze omul asupra lumii externe sau interne, pentru a se cunoaste corect si complet, ce amplitudine, profunzime si consecinte are cunoasterea de sine?
5-Va ajunge omul sa depinda personalizant-evolutiv numai de sine, sa isi determine in totalitate fiinta, traseul optional-realizant in timp?
Cercetarea si intelegerea legic interactiva a lumii naturale au avansat exploziv in ultimele doua secole dupa zecile sau sutele de milenii de efort obsevant, experimentant si conceptualizant, calitativ si formal, dar cunoasterea de sine nu s-a dezvoltat proportional cu timpul si efortul alocat, iar intrebarile nu au primit un raspuns, sau nu unul verificabil, aplicabil si unanim acceptat.
Dupa conceperea si construirea calculatorului, a sistemului informational capabil sa memoreze, proceseze si comunice date, au aparut schimbari de metoda in majoritatea conceperii si desfasurarii actiunilor, el influentand din ce in ce mai evident si tehnicile investigante si cognitive prin prelucrarea in afara mintii a unor date importante, uneori necesare, care ajuta mintea sa rationeze si inteleaga, dar care paradoxal nu sunt accesibile procedural mintii, prin volumul sau viteza de prelucrare –comunicare necesara.
Numim conventional “program” un lant operant apartinand unui limbaj determinat, interpretabil si realizabil intr-un sistem informational.Orice program este un lant finit alcatuit dintr-un numar finit de moduri info operante minimale, care poate procesa specific o informatie generica sau specifica.
Dupa cateva decenii de programare au fost realizate si folosite o varietate de programe, fiecare comandand calculatorului o tratare particulara a informatiei introduse. Efectele programele au utilizari directe sau mediate, ele pot oferi informatii nemijlocit utilizabile dar pot si declansa-intretine alte tipuri de actiuni, proprii altor sisteme fie ele materiale si energetice sau informationale.
Procesorul, elementul operant activ, a evoluat structural si functional neasteptat de rapid si a devenit principala unealta coordonanta a altor unelte, folosita de omul modern, ajutandu-l sa faca aproape totul, cu mult mai putin efort fizic si chiar intelectiv, mai mare viteza si precizie de executie, consum mai redus de energie si materie prima. Sistemele info au in prezent un rol major, uneori de neinlocuit si in cercetarea stintifica a naturii sau corpului, miscarilor fizice, metabolismului sau mintii omului. Cuplat prin senzori la diferite forme sau evenimente, computerul poate localiza si cuantifica o multime de parametrii de stare ai realitatii, poate masura temperaturi, presiuni, concentratii de substante chimice, intensitati si spectre iradiante, consumuri energetice, randamente de producere si utilizare a diferitelor forme –functii, poate detecta si compara semnale electrice slabe, cu rol reglant natural sau servicii, poate analiza metabolismul chimic, energetic, sau informational al unui bio sistem, indicand daca starile functionale ale organelor se incadreaza sau nu in intervalele normalitatii pocesante.Tot calculatorul a oferit omului sugestii pentru cea mai buna caracterizare de sine, intr-o ultima si acoperitoare definitie,  “omul este un sistem informational”, cel mai performant sistem , cu cea mai mare divesitate operanta, omul fiind info sistemul care programeaza si se auto-programeaza, utilizeaza si auto-utilizeaza, care este simultan programator, mediu de programare si spatiu de utilizare a consecintelor desfasuarii programelor.
Ca info sistem, omul poate cauta, accesa, memora, modifica, cere sau comunica informatie ambientului sau semenilor, el se poate exprima prin acte fizice, intelective si afective.Simturile externe umane culeg informatii din si despre ambient, o memoreaza sau introduc in zonele specializate utilizant ale corpului sau creierului, unde diferitele feluri de mesaj perceptual este “interpretat”, tipul interpretarii determinand comportamentul momentan sau de lunga durata al individului.Cele cinci simturi externe detecteaza in ambient cinci variante de semnale-mesaj, iar mintea prin cinci variante interpretante extrage din mesaje cinci tipuri diferite de modalitati forma-proces care impreuna alcatuiesc lumea in care actionam.
Simtul este vectorul care informeaza iar creierul este organul care proceseaza si interpreteaza informatia simtului, da acesteia o particularitate modala si interactiva, o caracterizeaza prin seturi de proprietati si o foloseste combinativ pentru a isi satisface nevoile.
Organul specializat in primirea, memorarea, transformarea si comunicarea mesajelor este procesorul “creier”, acesta dezvolta prin complicata sa micro si macro morfologie neoronala o diversitate de tehnici operante, aplicabile metabolismului energetic sau intelectiv, gestual si lingvistic. Creierul ne daruie individualizare intentionala, gestuala, conceptuala si emotiva, ne ajuta sa fim cumva si undeva, sa facem lumea cumva, sa ne situam in aparenta sau certitudinea de lume facuta si exteriorizata,  sa o traducem reprezentant si semantic in lume sau lumi  interne, sa actionem in intern pentru a mari randamentul realizant in extern sau invers, sa ne oferim cele necesare, sa ne dispensam de cele inutile, sa controlam cele co operante sau ostile, sa fim o persoana si sa personalizam totul, pentru a ne exprima optim potentialul intelectiv si socializant.
Calculatorul actual prin multimea programelor incepe sa fie si el comparat cu un creier, el putand simula numeric , grafic, in imagine si sunet, sau lingvistic, diferite obiecte si procese naturale, construind variante de modele “virtuale”, numai informationale,  ale realului, subiectivului sau socialului, modele care se complica legic interactiv foarte rapid, fiind capabile sa surprinda tot mai uman sau uneori super-uman, caracteristicile fenomenale sau comportamentale ale obiectelor, evenimentelor sau fiintelor. Conceptul de lume virtuala este la moda de cand calculatorul a pus la dispozitia doritorilor de distractie jocurile video, unde peisaje si personaje construite prin sinteza numerica a imaginii, se manifesta din ce in ce mai asemanator formelor si fiintelor reale, pe care incearca si reusesc sa le imite.Dar lumile virtuale vin si in ajutorul stiintelor si tehnologiilor, asigurand modelarea structurala si testarea functionala a diferitelor aparate sau unelte, identificand gradele lor de performanta sau defectabilitate, in diferite conditii utilizante.Prin programe adecvate computerul poate modela reactii chimice si simula sisteme metabolice, interactii energetice, proprietati fizice sau mentale, poate deasemeni crea modele geologice, meteorologice, climatice, poate reconstitui virtual structuri si interactii economice, chiar politice si culturale, poate face predictii asupra tendintelor evolutive in diferite compartimente ale lumii naturale sau societale.
Inca de la intrarea computerului in spatiul actiunii omului, indivizi cu imaginatie au inceput sa ii atribuie aplicatii extreme, cea mai importanta si dificila fiind capabilitatea sistemului info de a modela partial sau in totalitate prin ipotetici algoritmi subiectivanti persoana umana, sau de a prelua, memora intr-un super calculator si activa comportamental numai informational “nucleul personalizant si memoria pastratoare de individualitate activa” ale unui om real. Scriitori sf  au mai sugerat ca in viitor vor putea fi create corpuri gazda virtuale sau reale, preluante de nucleu individualizant uman, corpuri sintetice, create informationl, tehnologic ori genetic, similare si structural sau numai comportamental, unor corpuri umane autentice.Poate cea mai excitanta si mai stranie aplicatie viitoare a super computerului se presupunea a fi modelarea unei realitati si subiectivitati numai informationale, conectarea lor, efectul fiind un individ numai “spiritual”, inchis intr-o realitate subiectiva, prezenta modal-interactiv numai in mintea lui, in capabilitatea lui inerpretanta de mesaj virtual-fenomenal.
Mergand mai departe cu imaginatia se admitea ca teoretic ar fi posibila realizarea intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat a unei intregi societati virtuale, care tot teoretic ar putea parcurge intr-un interval de timp mult mai scurt, zile sau sapatamani, traseul evolutiv de zeci sau sute de secole, necesar stramosilor nostri pre umani pentru a invata sa observe si reprezinte ambientul, sa semnifice, sa vorbeasca, sa inteleaga vorbirea, sa gandeasca, sa rationeze, sa coopereze sau conflictualizeze, sa atinga stadiul organizational, administrativ si functional creativ al lumii moderne, devenita capabila sa se reconstituie informational.
Daca computerul poate modela algoritmic lumi si personaje virtuale precum sunt cele din jocurile video, scriitorul sf a incercat sa descrie viitoare lumi fenomenale si sociale virtuale, populate cu individualizari goale de substanta, neactivate comportamental de  energii, dar la fel de capabile sa perceapa-reprezinte, vorbeasca, actioneze, gandeasca si simta emotii ca omul material, sa isi determine fiinta, sa ii localizeze conditionarile si sa se foloseasca pe sine ca instrument universal rezolvant al tuturor nevoilor, chiar daca nevoile lor sunt la fel de fictive, de non-substantiale ca si fiinta lor.Ipotetici indivizi modelati in calculator vor fi structural si comportamental din punctul lor de vedere, asemanatori omului material, vor avea aceleasi organe si aceleasi functii, dar vor fi si deosebiti prin sursa care le genereaza si atribuie individualitatea. Omul real isi primeste subiectivitatea inteleasa ca nucleu personalizant, alocant de reprezentare, semnificare,limbaj si comportament lingvistic, din resursele combintive ale elementelor materiale. Micro si macro morfologiile corpului material ne ofera pe langa functiile metabolice si pe cele perceptuale, intelective si afective, ele sunt izvorul personalitatii exprimabile intentional, constient, auto orientabila dinamic, conceptual si valoric, in lumea in care se situeaza.
Sumar ipoteticele functii subiectivante atribuie:
-Perceptie si reprezentare,
-Semnificare si discursivitate,
-Rationalitate inteleasa ca posibilitate analizant corelanta, decompozanta si  integranta, a componentelor diferitelor spatii de forme si schimbari asamblate in reprezentare sau limbaj.
-Imaginatie definita ca ingeniozitate si noutate combinativa, in domeniile reprezentarii si conceptualizarii,
-Senzualitate si afectivitate,
-Constienta care diferentiaza, asista si controleaza unificant toate functiile subiectivante si toate starile interactive oferite de acestea. Constienta permite individului sa se desprinda sistematic de orice ipostaza extern-modala sau auto-subiectivanta momentana, sa trateze “lumea” si pe “sine” ca diferite de sine, intelegand prin “lume” multimea reprezentarilor extrase din interpretarea mesajelor celor cinci simturi, iar prin “sine”,  potentialul sau criteriul auto subiectivant, cel care isi atribuie functiile perceptiei si reprezentrii, semnificarii reprezentarii, discursivizarii prin semnificare, rationalizarii prin discursivitate si creativitatii prin rationalitate. Constientizarea foloseste orice ipostaza de eu-sine anterior sau chiar posterior, ca instrument sau unealta pentru identificarea si satisfacerea conditionarilor sinelui momentan, care si el sufera aceleasi transformari auto de-subiectivante, devenind o parte a urmatorului sine, in limitata si mereu diferita sa identitate de sine.Prin constientizare orice subiect devine subordonabil subiectului, il pune la dispozitia individualitatii, il  orice fragment de realitate si de individualitate obiectivata. Numai constienta prin treptele ei ierarhic constientizante, face individul accesibil siesi, manipulabil prin intentie si vointa, capabil sa actioneze in sine si pentru sine, sa localizeze, problematizeze si rezolve orice nevoie.
Dispunand candva de proiecte formal personalizante si sisteme informationale capabil preluante si modelante de asemenea proiecte generante de realitate si subiectivitate simulata, va fi ipotetic posibila constructia unor personaje asamblate si activate comportamental numai in mediul virtual modal al calculatorului.Impactul modelarii unei individualizari cvasi umane si observarea dezvoltatii lor in sistem sau extragerea din sistem si introducerea in corpul si creierul unui om autentic, va fi enorm si va produce probabil efecte de enimaginat, dar deocamdata asemenea fiinte umane imponderabile dar reale, apartin fanteziei, dar si prezente numai acolo, pe unii ii incanta iar pe altii ii ingrozesc…
Oamenii sunt caracterizabili prin unicitate personalizanta, prin trasaturi senzorial-obiectivante, lingvistice, rationale, imaginative, emotive si creative unicat, dar si unicitatile au zone de similitudine personalizanta si cuplaj din care rezulta potentialul cooperant si conflictual, resurse ale socializarii si evolutiei omului lui in istorie.
Pe masura ce societatea evolueaza diferentele de personalitate sunt exacerbate prin consecinte, prin potentialul auto recompensant, iar consecintele sunt si benefice si deprimante, dependent de metodele autosatisfiante. Unii indivizi cu mai putina eficienta rezolvanta de nevoi ajung in situatia sa isi deprecieze fiinta, sa rupa progresiv toate puntile mai clare sau obscure, intre sinele activ si sinele reflexiv, intre sinele reflexiv si cel afectiv, si sa doreasca sa fie altfel. O mare parte din cei care se doresc diferiti, sunt dispusi sa faca eforturi sustinute pentru a se schimba, a intra in pielea, faptele si caracterul variantelor omului de succes.
Exista si vor exista intodeuna oameni care deceptionati de ceace sunt sau nu sunt, de mediul in care au fost crescuti si educati, de personalitatea la care au ajuns, de actiunile cotidiene si de efectele acestora, ar vrea sa isi schimbe corpul, simtirea, gandirea si soarta, sa fie altfel, sa traiasca alta viata in alta realitate, sa aiba mai multe succese si mai putine esecuri decat in persoana si lumea care li se impune.Prin modelare de subiectivare in calculator si inlocuirea personalizarii naturale cu una simulata, se poate principial si se va putea probabil candva si efectiv, schimba dimensiunea si continutul individualizarii, se vor darui alte insusiri celui doritor sa fie diferit. In variante repersonalizante mai restranse se va pastra ceace am numi “agregat sau fond personalizant emotivant fundamental, dar se vor adauga actiuni afectivante noi, necunoscute de cel care le primeste, presupuse aducatoare de satisfactii mai intense sau mai persistente.
Putem imagina “grefa comportamentala”, definita ca pachet info individualizant specific,  care introdus intr-un creier natural va inhiba functional temporal sau permanent o anume tendinta sau set de caracteristici optional comportamentale lipsite de eficienta senorial emotivanta si vor introduce altele noi, proiectate in laboratorul psiho personalizatorului dupa preferintele sau specificatiile clientului, sau create si omologate de firma creatoare.Aceste grefe interactivante, temporare sau permanente, vor modifica reversibil sau ireversibil actele individualizarii beneficiare.Spre exemplu majoritatea oamenilor nu sunt foarte curajosi, nu sunt gata sa incerce aventuri fizice sau psihice riscante, dar ar vrea sa simta si asume “trairile extreme” pe care cei care au curajul experimentarii, pretind ca le simt. Grefa comportamentala care inlatura inhibitii sau limite dinamice sau imaginative, poate fi amplificata prin grefa senzualizanta sau emotivanta, care daruie trairi noi sau extrem de intense, inccesibile omului standard.
-Situati in spatiul imaginarului atot posibil, putem concepe si amplificatoare sau modificatoare de potential creativ, atributoare de anume talent sau performanta rezolvanta, printr-o crestere exploziva de memorie, rationalitate, ingeniozitate combinativa care duc la o circulatie mult mai ampla in spatiile stiintei, artei, politicii, sau oricarei activitati proprii omului superior.Probabil in viitor se vor construi modele de minte concret sau abstract operanta, care vor amplifica gandirea calitativa, artistica sau politica, ori gandirea mixta calitativ-formala, stintifica, tehnologica, economica, ducand la realizari neimaginate, la constructia altui om si altei societati.
Cercetatorul stintific dar si artistul actual au din ce in ce mai multa nevoie de o extensie si adancire in campul cunoasterilor disponibile, in asimilarea de informatii apartinand diferitelor ramuri ale matematicii, fizicii, economiei, metafizicii, politicii, religiilor, a diferitelor spatii culturale, fiecare cerand o indelungata si dificila specializare pentru capatarea competentei in domeniu.Majoritatea indivizilor care vor sa exceleze intr-o arie cognitiva abstracta nu poseda resuresele mentale necesare insusirii si aplicarii creative a modelelor formale cerute pentru cercetarea stintifica atat de specializata. Multi din cei care vor sa fie performanti in domenii culturale sau sportive nu au destul forta sau abilitate corporala, destula capabilitate simulanta de sensibilitate, nu au acele calitati deosebite care se cer sportivului sau artistului de succes, la fel de specializat ca si omul de stiinta.De foarte mult timp omul a dorit sa poate cumva crea si introduce in mintea lui amplificatoare specializate in rationamente sau demonstratii formale sau intuitive, care ajung la concluzii surprinzatoare dar corecte, fie parcurgand rapid si corect lanturi lungi si complicate de inferente, sau finalizand efortul cognitiv rapid, fara a face lungile si laborioasele conexiuni demonstrante necesare fundamentarii ipotezelor.Ne putem gandi si la amplificatoare de imaginatie, de tip plauzibil sau fictiv, stiut fiind ca imaginatia este ingredientul principal, obligatoriu in toate domeniile creatiei, fara imaginatie restul calitatilor fizice sau intelective, oricat de bine reprezentate ne fiind optim valorificate.
Se pot concepe si grefe psihice socializante sau anti-socializante, atributoare de aptitudini interactive zonale sau extinse, amplificante sau inhibante de politete, bunavointa, rabdare, curiozitate, respect, actiune in conditii dificile, sau amplificante de rautate, agresivitate, viclenie, dispret, de control sau pierdere a controlului emotiilor. Stapanirea sau exacerbarea emotiilor are un rol deosebit in dinamica gestuala sau intelectiva a persoanei, influentand spatiul relatiilor si actiunilor sociale de toate felurile. O emotie intensa poate amplifica dar si minimiza sansele cuiva de a realiza ceva si a fi recompensat cum merita sau spera.Mintile sf ingenioase au exploatat literar, dramatic, comic sau tragic, optimist si pesimist, toate aceste ipotetice posibilitati de modificare informationala a persoanei fizice sau psihice, de supra sau sub umanizare, dar majoritatea scriitorilor si oamenilor de stiinta au fost atrasi cu precadere de realizarea integrala a unei simulari informationale de subiect, fie el normal sau monstruos, situat si cuplat cu o lume virtuala. Au fost imaginate si situatii cand o personalizare simulata si maturizata in calculator ar fi fost efectiv umanizata, primind un corp natural sau artificial, apoi instalata intr-un loc si moment istoric dat, unde ea isi incepea o noua viata,  similara sau diferita de cea anterioara.Dar pentru a putea realiza aceste personaje simultan stranii si familiare, prin asemanarea cu cel ce suntem sau ne credem, este necesar sa ne cunoastem fiinta, sa stim cum ne facem, sau cum suntem facuti capabili sa ne comportam ca un sistem interactiv constient, cum percepem- reprezentam-semnificam vorbim si intelegem, cum ne constientizam reprezentarile si conceptualizarile, cum rationam si constientizam cele rationate, cum punem si rezolvam probleme intretinandfu-ne viabila fiinta, dezvoltand-o dinamic, intelectiv si afectiv neincetat.
OMUL  REAL
Suntem facuti din materie si ipotetic animati dinamic, perceptual, intelectiv si afectiv, prin procesele chimice si informationale rezultate din varietatea modurilor interactivitatii si combinarii substantelor. Extrema miniaturizare a atomilor tratati ca parti fundamentale ale materiei ne daruie sau credem ca ne daruie toate trasaturile individualizante. Datorita numarului urias de atomi-molecule care alcatuiesc corpul fizic, avem memorii gigantice care pot stoca cantitati imense de informatii de orice fel. Extrema micro structurare a organelor permite realizarea unor micro-morfologii  in care apar tot felul de schimburi energetice si informationale, facand corpul sensibil la o multime de stimuli externi sau interni, transformandu-l intr-un fel de superoglinda multi-dimensionala care reflecta realitatea, se reflecta si pe sine, reflecta si o parte din reflectarile de sine, care isi schimba mereu criteriile de hetero si auto-oglindire, dependent de fluctuatiile energo si info functionale ale organelor care ii atribuie si mentin potentialul individualizant.Materia si energia sau multimea de energii rezultate din schimbarile de organizare sau configurare ale materiei sunt apreciate drept sursele individualitatii corporale, gestuale intelective si emotive, si cu toate ca inca nu stim cum sa ne derivam in detaliu capabilitatile si varietatea conexiunilor micro si macroscopice ale materiei, credem si pe masura ce trece timpul demonstram cu argumente solide, ca perceptibila-conceptibila fiinta substantiala si dificil conceptibila, mult mai subtila si complicata noastra fiinta spirituala, sunt creatii ale universului material-radiant in care ne gasim.
Omul care suntem ar putea fi scindat conventional in doua niveluri procedural subiectivante ierarhizate, unul meta-personalizant, obscur, dificil investigabil, unde presupunem ca ne este alcatuita individualitatea cu toate caracteristicile ei spirituale, altul auto-personalizant, partial accesibil observarii si cunoasterii, unde individul dotat cu potential constientizant si subiectivant isi atribuie calitativ, fara explicatii functionale, toate insusirile auto subiectivante, mai sus enumerate.
Pentru omul de stiinta modern meta-persoana este echivalenta cu multimea micro structurilor si microproceselor chimice, electrice si informationale din creier, iar persoana este un efect al desfasurarii acestor micro si macro schimbari din organul personalizant.Creierul ne atribuie:
-Reprezentabilitate, inteleasa ca act interpretant si specific modalizant al multimii mesajelor comunicate lui de cele cinci simturi externe.Reprezentabilitatea care mai poate fi numita si fenomenalizare sau discriminare a formei realitatii, este o capabilitati sintetizanta de modalitate, foarte greu de inteles operant-obiectivant, careia inca nu I se poate propune un mecanism generant sau poate mai multe, fiecare mod reprezentant construind cate o varietate modala, acestea fiind: imaginea, sunetul, nuanta gust, miros si tactila.Discutand agregarea reprezentarii, sau a fenomenalitatii-realitatii, este indicat sa semnalam ca asupra ei exista disputa filozofica pare-se veche de milenii care incearca sa decida daca:
-Reprezentabilitatea este o procedura re-generanta a reprezentarilor sau a modalitatilor obiect-calitate naturale, ipostza in care are doar rolul de a reconstitui modal cat mai asemanator, dar inevitabil incomplet datorita performantelor explorante limitate ale simturilor, ceace este numit “forma autonoma sau apriorica, a realitatii ”, considerata nemijlocit modala, independent modala de orice subiect,
-Reprezentabilitatea este un act atribuitor de modalitate in acelasi fel in care  semnificabilitatea atribuie modalitatea “sens’ unui sir sonor finit numit cuvant.
Nu intram in detaliile controversei, doar amintim ca sustinatorii modalitatii sau realitatii autonome, numiti materialisti, argumentau ca fara ipoteza existentei unei lumi autonome modal si evolutiv de individ, ar rezulta ca omul isi creaza prin propriile puteri mentale realitatea, ca ar putea face lumea pe care o vrea. Dar cum realitatea presupus creata mental este departe de a fi asa cum o doreste individul autor, fiind mai degraba contrara majoritatii asteptartilor sale, concluzia logica si de bun simt, sugera necesitatea ca lumea externa asa cum o reprezentam sa fie numai o copie, imperfecta evident, dar nu deformata, a acelei realitati independent existente, neprocesate de simturile si mintea subiectului.  Idealistii aveau si ei contra-argumente, printre care incorectitudinea deasemeni logica, a declararii modalitatii ca independenta de subiect, dat fiind ca modalitatea rezultata din actul reprezentant,  este o functie fenomenalizanta proprie individului, este o creatie a capabilitatii interpretante de mesaj senzorial, a mintii sale.Mai mult idealistii ar fi putut argumenta ca nici “existenta” ca atribut care indica prezenta si continuitatea prezentei modalitatii, sau specifica auto-conservabilitatea modalitatii, nu este autonoma de individ, “existenta” fiind ca si modalitatea, numai o constructie a mintii individului, in consecintal “existenta nu exista” fara individul care “existentiaza”.
-Semnificabilitatea este un act mental care are si el ambiguitatile lui operante, dar care incepe sa fie tot mai clar procedural pe masura ce omul creator al sistemelor informationale, invata sa le programenze, adica invata calculatorul cum sa foloseasca niste limbaje specializate, care ii indica in ce fel sa interpreteze-execute diferite mesaje-comenzi, scrise in limbajele de programare.
-Discursivitatea este capacitatea minti de a alege corect si a conceta “coerent” sensurile generand descrieri lingvistice ale realitatii.
-Rationalitatea este o functie performant interpretanta, determinanta a prezentei si specificitatii dependentelor de orice fel “existente” intr-un lant de reprezentari, folosind limbajul ca instrument relationa discriminant. -Ratiunea ne daruie capabilitatea relationala, concreta sau abstracta in spatiile reprezentarii si limbajului. Rationand construim lanturi de conditionari in real sau semantic, in obiectiv si subiectiv. Prin ratiune stabilim si analizan caracteristica fiecarei relatii odata stabilite, ii identificam particularitatile stabil sau evolutiv manifestante, iar dupa aceasta analiza a stabilitatii sau variabilitatii caracteristicii relationale, putem face predictii relational evolutive viitoare, depasind momentul in care suntem fixati prin simt si patrunzand in nelimitata dimensiune temporala, unde se petrec toate schimbarile.
-Imaginatia si creativitatea sunt stari interactive inca apartinand numai mintii umne, a caror caracterizare este inca numai metaforica, incapabila sa surprinda vreo particularitate operanta a acestor super-functii umane. -Imaginatia este motorul combinabilitatii, al conexiunii ingenioase intre de forme, relatii si miscari, este izvorul creativitatii. Imaginand ne desprindem de realul impus prin perceptie-reprezentare si patrundem in modalul potential, posibil sau imposibil, accesabil mintii in starea desprinderii de imperativul modal reprezentat si trecerea in modalul deliberabil, generabil prin libertatea modal configuranta a mintii.
-Afectivitatea cu toate ca pare o calitate descriptibila si inteligibila, nu este deloc la indemana conceptualizarii cand vrem sa o caracterizam cumva dar precis si relevant, sa ii stabilim rolul, necesitatea, efectele, felul de aparitie si extinctie in fiinta noastra. Afectivitatea poate fi localizata ca o energie polara, multi implicant-activanta si multi inhibanta. Afectivitatea sau emotivitatea mai poate fi calificata metaforic si ca o tensiune atractiv repulsiva, prin care preferm unele parti de realitate sau de subiectivitate si respingem altele. Criteriile preferentierii si refuzului emotivant deriva din intensitatea si calitatea satisfianta sau frustranta a tensorului emotivant, din tipul de traire intensiva pe care il provoaca relatia cu realitatea sau cu subiectivitatea, din indicele de satisfianta sau suportabilitate a acestei trairi.
-Constienta sau constientizarea este cea mai importanta dar mai greu de caracterizat calitate a fiintei, de fapt este autorul personalizarii.Constienta este super-actiunea care nu realizeaza ceva, dar face posibile orice realizari, care daruie personalitatii persoana, daruie persoanei daruite lumea, daruie lumii modalitate, daruie modalitatii legitimitate prin persoana, deschizsand si inchizand un ciclu subiectivant si modalizant prin subiect.Constienta ne permite sa conditionam persoana de meta-persoana, lumea de persoana, obiectul de lume, calitatea de obiect, iar in final sa conditionam obiectul de subiect.Prin resursele constientizarilor ierarhizam lumea si persoana, stabilim , demontam si recompunem alte realitatii, alte dependente intre cele reprezentate, conceptualizate, gandite, cele numai intentionate sau intentionate si realizate prin aplicarea intentiei.
META PERSOANA
Meta-idividul care este numai o ipoteza de constructie a persoanei noastre, poate fi tratat dual, ca posesor sau neposesor de proprie personalitate si proprie constienta, dependent de preferinta etica, estetica, metafizica sau stiintifica care ne priorizeaza si determina alegerea.Putem gandi meta-persoana ca pur atribuitor de capabilitati individualizante, ca acel sumum de modelari informationale desfasurate in creier, care aloca spiritualitatea, manifestata prin insusirile anterior sumar comentate.Daca tratam creierul ca entitate duala, meta personalizanta si personalizata, nu stim inca daca functiile cerebrale pe care le putem distinge observant-experimentant, sau teoretizant, sunt acte meta personalizante sau stari efect personalizate. Mai probabil ar fi sa fie functii efect, personalizate, iar cele meta-personalizante, care ar trebui sa fie incomparabil mai complicate procedural, sa fie inca inaccesibile observarii sau experimentarii, pentru ca necunoscand ceva despre felul cum sunt, sau cum ne fac, nu stim cum sa le cautam, sau nu stim ca le-am gasit, atunci cand detectam experimental diferite feluri de semnale electrice cu diferite frecvente si feluri de modulare, in diferite locuri si structuri ale creierului.
Intrand in domeniul fictiunii putem presupune ca nucleul subiectivant uman, este creat-alocat de o supra individualitate auto constient constientizanta, autonoma, iar aceasta supra constienta autodeterminanta nu are suport material, este si non energetica, ne-alcatuita si ne activata auto si hetero subiectivant, prin substantele si energiile cunoscute. Intrand in metafizica putem declara metapersoana ca “spiritul pur” autosuficient siesi.
Lasand imaginatia sa lucreze putem inzestra meta-persoana, (care ne inzestreaza cu atributele individualizante) cu o supra perceptie, o supra reprezentare, o supra semnificare generanta de semnificari, o super-discursivitate agreganta de discursuri cu orice alcatuire, o supra imaginabilitate si o supra rationalitate, constructoare si coordonatoare de rationalitati umane. Daca exista o asemnenea superentitate, supra percerceptia si supra reprezentarea ei se vor deschide ipotetic catre modalizarea spatiilor acelor stari functionale care aloca omului comun perceptie, reprezentare, semnificare, vorbire, intelegere, rationalitate si cunoastere, eventual si sensibilitate afectiva
– Supra semnificabilitatea va atribui si controla capabilitatea semnificanta,
-Supra-discursivitatea va gestiona discursivitatea umana de orice fel,
-Super-ratiunea ar modela, activa, corecta, perturba, limita sau amplifica tehnicile rationale umane, lasandu-le sa patrunda progresiv in lumea naturala, sa o exploreze, experimenteze si cuantifice cauzal, calitativ si cantitativ, sa o transforme treptat intr-o unealta anexa a personalitatii.
Este indecidabil daca metapersoana ar avea si emotii, eventual ar putea avea satisfactii legate de calitatea rezultatelor creatiilor ei, aceste satisfactii ar fi declansate de reusita finalizarii si activarii diferitelor proiecte de subiectivitate, de capabilitatea indivizilor finalizati de a isi intelege lumea si pe sine, de a coopera cu propria lor identitate sau cu semenii, de a identifica, formula compact si respecta legile morale, calitati pe care omul le are in diferite proportii si le perfectioneaza intreaga viata. Metapersoana poate fi gandita sau ca fiinta infailibila, care nu greseste niciodata, care isi parcurge traseul creatiei de uman ca un automat, ca o linie tehnologica bine reglata unde fiecare act mini subiectivant este prestabilit, standardizat, omologat si aplicat, iar individul isi primeste individualitatea dintr-o matrita personalizanta unde  toate comportamentele pe care le va parcurge in viata sunt inseriate ireversibil si vor fi progresiv eliberate pe masura ce individul isi parcurge traiectoria existentei predestinate.Putem presupune si o metapersoana care greseste si se corecteaza, situata lucrativ intr-un interval de incertitudini personalizante, iar individul creat majoritar imprevizibil, putand oricand suferi schimbari de personalitate daca meta autorul apreciaza ca traseul lui subiectivant este nesatisfacator, ca ii lipseste o anume trasatura importanta su potrivita la un moment evolutiv dat.
Mergand in directia sugestiilor vechilor gnoze orientale dar si occidentale, putem presupune ca individualitatea comuna dupa antrenamente indelungate si speciale, isi poate contacta meta-persoana, poate dialoga cu ea, se poate chiar identifica partial sau total cu ea, iar in aceasta identificare cu sursa sa, omul comun devenit “cunoscator complet si corect de sine” isi poate constientiza, intelege si chiar controla amplitudinea si profunzimea individualizanta. Cunoscatorul de sine “a unit persoana cu meta-perdsoana” si a blocat ireversibil mecanismul generant de uman, lasand numai persoana sa continue a exista cumva si undeva, dar intr-o stare pe care nu incercam sa o comentam.Dar relatia intre individ si metaindivid, oricum ar fi gandita, este sau pare a fi uni directionala, meta-persoana proiecteaza personalizarile-om, iar acestea isi preiau rolul distinct subiectivant, fara intentie sau fara posibilitatea intentionarii sau non-intentionarii modificarii individualitatii atribuite.In aceasta ipotetica conexiune creator subiect-creatie subiect, pentru ca mai pot fi gandite si altele cu influentare reciproca, omul care suntem , care am fost si poate si cel care vom fi, este numai primitorul si utilizatorul functiilor personalizante, fara  a putea intra constient in spatiul constructiei si atribuirii individualizarii si a face eventuale schimbari asupra proiectului sau executiei fiintei sale.

OMUL   VIRTUAL
De mii de ani omul a incercat sa faca o copie fizica vie, activa fizic si mental, a fiintei sale care sa semene cat mai bine cu originalul. Atractia fireasca catre repreoducrea de sine si de semeni, poate fi justificata in mai multe feluri. Spre exemplu am dori sa putem crea o copie fizica si psihica perfecta a celui care suntem la un moment dat, care sa ne preia si poarte mai departe personalitatea, atunci cand corpul nostru fizic original, uzat de o indelungata utilizare nu ne mai sustine fiinta corporala si spirituala cu atata eficienta si generozitate ca in tinerete. Am vrea sa putem face si copii perfecte ale semenilor nostri pe care ii pretuim cumva si pe care am vrea sa ii avem aproape pe tot parcursul unei vieti sau a mai multor vieti, devenite accesibile prin nelimitata copiere-extensie temporala a propriei individualitati.Am mai vrea copii perfecte ale acelor semeni ale caror abilitati si servicii le pretuim si pe care am vrea sa ii avem la dispozitie oricand, cu conditia ca aeste copii sa fie simultan abile si docile, oricand supuse dorintelor sau capriciilor noastre.
Speranta de de auto reproducere sau de conservare pe timp foarte indelungat a performantelor corpului si mintii a orientat o parte din practicile rituale sau din eforturile conceptuale si experimentale de-a lungul secolelor, iar rezultatele nu foarte incurajatoare se reflecta in diversitatea operelor reconstitutive de individ , fie ele metafizice, literare, picturale, sculpturale, regizorale, stintifice, fiecare surprinzand omul intr-o ipostaza sau serie de ipostaze, fiecare preluand si fixand o expresie, intentie, un gest, un gand sau o emotie.Dar a reconstitui in indiferent ce fel omul spiritual, omul ratiunii, imaginatiei si emotiei, parea si inca pare cu neputinta. Paradoxal, materialitatea generoasa creativ dar inconstienta, aparent intamplatoare constructiv, a putut atribui constienta si personalitate unor combinatii de substante, dar individul creat nu pare capabil sa se re-cunoasca si re-inventeze pe sine, sau nu atat de repede cum ar vrea.
Fara acces la actiunea ipoteticului dar necunoscutului functional mecanism subiectivant, omul trecutului a avut de ales intre a isi propune o geneza naturala sau divina, dar in ambele alegeri rezultatul a satisfacut intelectul mai degraba literar sau metafizic decat stintific, pentru ca omul nu a putut inventa mai mult decat o poveste, un mit al creatiei sale.
In prezent putem justifica rational imposibilitatrea imitarii materiale si spirituale de sine. Nu poti face ceva despre care nu ai informatii precise si complete, despre care nu stii ce si cum este, iar noi ne cunoastem ca exterior, stim din ce in ce mai bine cum suntem facuti material in interior, dar stim inca foarte putine despre nivelul functional emergent din interactivitatea componentelor interne, despre metabolizante fizic, intelectiv si afectiv, al organelor care ne compun.
Fiind atat de rezistenta la orice efort de intelegere si reconstituire, creatia fiintei umane a fost atribuita zeilor, a unor super-fiinte care in mod ciudat se afirma ca seamana cu oamenii la corp, ganduri, actiuni si emotii, doar ca erau mult mai destepti si mai erau si nemuritori, avand la dispozitie un timp nelimitat sa analizeze si cunoasca-experiemnteze orice, sa faca si sa distruga fara limite, al lor fiind intregul cosmos cu resursele lui materiale si energetice infinite.
Omul trecutului a avut de ales intre a se supune sau revolta impotriva zeilor, si cu toate ca alegerea supunerii a fost mai sistematica, revolta a fost mai spectaculoasa si mai importanta. Omul lovit prea greu de soarta, nemultumit de zeul atat de orgolios si nepasator la necazurile lui, tot de zeu provocate evident, avea toate motivele sa se indoiasca de bunavointa acestuia si cauta o alta cale decat ritualul si ofranda, pentru a ii provoca sau smulge bunavointa.Pe de alta parte vazandu-se atat de deosebit, de superior prin insusiri, restului formelor sau fiintelor care il inconjurau, omul se credea incoronarea creatiei divine, se aprecia drept forma-forta-gandire destinata sa se dezvolte nelimitat, sa isi ajunga candva din urma creatorii, sa stie tot ce stiau ei, dar sa foloseasca ma bine aceasta cunoastere si le ia locul, sa devina si el candva zeul suprem care se joaca cu destinele altor muritori, facuti de propria si nelimitata sa ingeniozitate.Dar ambitiile  omului de a se lupta cu zeii si a ii invinge in spatiul ratiunii, acolo unde erau ei atat de puternici, pareau naive sau ridicule, cat timp mintea lui, controlata si limitata inevitabil de zeu, refuza sa isi ofere idei eficiente despre alcatuirea  de sine, idei care o putea ridica in Olimp, sau arunca in prapastia pedepselor, daca nu stia sa le foloseasca cotrect.
Vazand ca imitarea material-spirituala este imposibila, omul trecutului a descoperit o alternativa mult mai promitatoare, prin actul explorarii si modelarii mentale de sine. Au fost incercate diverse tehnici de introspectie, in care individul facea eforturi indelungate sa se cufunde cat mai adanc in fiinta sa fizica si intelectiva, sa atinga detalieri auto subiectivante morfologice si personalizante extreme, sa contemple de acolo intregul spectacol al personalitatii sale in manifestare si poate sa arunce o privire si la secretul super-spectacol prin care meta-personalitatea atribuie fiintari si destine mai mult ori mi putin umane.Experimentatorii de sine ai Orientul au pretins ca au ajuns extrem de departe cu tehnicile intern explorante, una din metodele folosite fiind vizualizarea interioritatii corpului, iar efectele se spune ca au fost peste asteptari, exploratorul video de sine fiind capabil de observare morfologica si control functional al tuturor organelor. Dar o asemenea cale de auto-cunoastere, care parea a avea si efecte secundare, re-presonalizante, sau poate si de-personalizante dupa unele afirmatii, era si inca este extrem de dificila, presupunand ca nu este o mare iluzie, asemeni lumii externe, care isi destrama ireversibil substantialitatea si schimbarile autonome, la privirea demolanta fenomenal a cunoscatorul de sine ajuns la desavarsire.
Gasind ca propria minte este o unealta auto investiganta prea complicat de controlat si orientat exporant si exlicant catre sine, omul a cautat alte instrumente, mai docile, mai usor de folosit prin care sa se cerceteze si cunoasca integral.
-Dupa inventia si introducerea calculatorului in toate intervalele actului satisfiant, diversitatea si utilitatea aplicatiilor acestuia au inceput sa dea speranta ca in sfarsit omul a descoperit unealta universala cu ajutorul careia isi va putea analiza si intelege functional, eventual copia-simula, fiinta fizica si mentala. Capabilitatile procesante aparent nelimitate ale sistemului info pareau sa puna la dispozitia omului competent o cale de reconstructie de sine atat de corecta si completa, incat deosebirile intre original si copie sa fie in favoarea copiei, a individului simulat numai in calculator, sau construit material si personalizat prin intermediul unui grup de microprocesoare corespunzator programate.
Dar optimismul s-a dovedit destul de repede exagerat. Omul programator, specializat in dialog pocesant-comunicant cu sistemul, era capabil sa scrie programe din ce in ce mai complicate si performante, dar nu si “programe autoprogramante”, capabile sa faca si ele programe, sa posede acea autonomie combinativa de sensuri rationala si imaginativa, care caracteriza cel mai bine mintea umana.
Incapacitatea de a se caracteriza mental in asa fel incat caracterizarea de sine transpusa intr-un set de algoritmi specific operanti si introdusa intr-un calculator, sa genereze un individ autentic comportamental dar alcatuit numai din programe personalizante, a dus la tot felul de concluzii pesimiste, unele excesive, sugerand incapacitatea legica a generarii omului spiritual folosind posibilitatile simulante ale sistemelor informationale. Alte puncte de vedere sustineau modelabilitatea principiala a persoanei, dar cereau mai multa rabdare si acumularea acelor informatii apartinand domeniului constructiei limbajelor de programare, care ar fi permis generarea si utilizarea limbajelor naturale in calculator, comunicarea cu acesta in acelasi fel in care omul comunica cu sine sau cu semenii.Se argumenta ca daca poti sa compui sintactic si semantic si sa folosesti in dialogul cu sistemul limbaje alcatuite din cuvinte naturale posesoare de sensuri ambigue, calitative, similare celor din limbajul natural, necesar sau foarte probabil computerul atunci cand va intelege si folosi corect acest limbaj va deveni progresiv asemanator intelectiv omului, va capata automat o constienta de sine si posibilitatea orientarii constiente a capabilitatilor sale procesante, devenind o entitate autonoma comportamental la fel ca si creatorul sau.
-Omul real pare compus din straturi de actiuni intentionale potentiale si efective, diferite prin caracteristica intentional implicanta, prin constructia numai mentala a actiunii, sau prin trecrea la actul manifestat, declansat si finalizat in lumea reala.
Conventional putem distinge:
1- Acte intentionale mentale, ne declansante de actiune, vizand numai diferite alternative posibil implicante,
2-Acte intentional implicante pre active, selectante si determinante mental de mod specific si precis de actiune,
3-Acte intentionale active, implicant realizante in fenomenal.
4-Acte decizionale numai intentionale, mentale, selectante de variante ale actiunilor viitoare, momentan inhibate,
5-Acte decizionale efective, extern implicant-realizante.
6-Acte optional decizionale ierarhizante de acte decizionale fie ele numai intentionale sau si efective, pe baza unor criterii priorizante ale efectelor.
7-Acte decizional valorizante, care stabilesc criterii pentru stabilirea de ierarhii decizionale, pe baza consecintelor acestora, a cuantumului satisfiant sau frustrant oferit realizantului.
8-Acte auto sau hetero decizional personalizante al caror rol este sa modifice specific traseul intentional si comportamental al subiectivitatii, sa ii reorienteze intentiile si potentialul realizant, sa il pozitioneze in alt spatiu interactiv-satisfiant, sa asigure accesul la alte spatii decizionale, optionale si valorizante, sa creeze o noua personalitate mai capabila sa isi implineasca scopurile.
-Obstacolul major in intelegerea procedural personalizanta a omului pare a proveni din dificultatea investigarii si stabilirii modului de operare a partii de nucleu personalizant care atribuie constienta, care extinde constienta, o segmenteaza si orienteaza, regularizand selectant si declansant actele intentionale si decizionale de orice fel.Inca nu stim daca constienta este o actiune super generzalizanta, incluzand in ea identificarea si activarea recurenta a oricarui fel de act fizic sau mental, daca este o meta-conditie facilitanta sau inhibanta a posibilitatii oricarei actiuni, sau pur si simplu constienta este unicitatea distincta, ne explicabila conceptual, ne modelabila informational, a personalitatii.
SUBIECTUL  VIRTUAL
Pe masura ce se dezvolta noi limbaje si noi tehnici de programare, se acumuleaza date despre felul cum functioneaza mintea umana, despre caracteristica rationalitatii, a constructiei si aplicarii tehnicilor analizant corelante care participa la identificarea, formularea si rezolvarea problemelor.Prin incercarile si reusitele reconstructiei in calculator a unora din starile intelective, stiinta programarii a adus in mod surprinzator, mai multe si mai precise informatii despre felul cum actioneaza rationant mintea umana decat secole de filozofie, de introspectie confuza sau de ipoteze  psiho personalizante calitative, imposibil de verificat.Calculatorul prin viteza enorma de procesare poate construi imagini de sinteza de orice fel, generand ambienturi sau lumi virtuale, care pot fi proiectate pe ecranul unui monitor, devenind accesibile simturilor si mintii umane.
Daca computerul ne poate furniza realitatea sau mai bine spus mesajul digital de sinteza video, transpozabil in imagine efectiva, nu este imposibil sa fie create programe direct modalizante capabile sa extraga reprezentari in imagine din aceste mesaje purtatoare de informatie video.Pe langa algoritmii de sinteza video exista si programe de recunoastere a imaginilor care pot explora si discrimina cumva componentele mediului natural sau imaginile desfasurate pe un ecran de monitor.,Atunci cand se vor scrie programe care vor putea identifica cumva imagini direct in mesajele digitale de sinteza video, se va face un pas important in simularea reprezentabilitatii, a calitatii mintii umane de a extage modalitati din procesarea mesajelor senzoriale comunicante de realitate naturala.
Sa presupunem ca sunt disponibili algoritmi reprezentanti care genereaza realitati interne, prezente numai in mediul interpretant modalizant, ca sunt construibili si algoritmi lingvistici, generatori de sensuri si proceduri discursiv-descriptive in limbaje naturale.Un generator de limbaj natural in spatiul reprezentarilor virtuale cuplat cu metode de analiza si corelare-conditionare logica a reprezentarilor semnificate, va crea un mediu lingvistic interactiv rational, capabil sa analizeze si discrimineze dependente statice si dinamice direct in mesajele purtatoare de realitate virtuala, la fel cum o face mintea umana in mesajele senzoriale comunicante de realitate naturala.Sa admitem ca sunt realizabile si simulari de implicari intentionale potentiale si efective, iar sistemele noastre simulante modal si semnificante pot lua si decizii divers interactive in mediile fenomenale virtuale. Nu mai ramane decat descoperirea felului de asamblare si alocare a ingredientului constientei, care unifica si activeaza selectiv setul de algoritmi subiectivanti, pentru a avea la dfispozitie o simulare de personalitate, o subiectivitate imateriala, complet informationala inchisa sau poate eliberata comportamental in spatiul virtual derivabil din reprezentarile si semnificarile mesajelor de sinteza video.
Realitatea virtuala este duala, este numai un mesaj fara agentul modalizant, mai exista ca interpretare si reprezentare a mesajului, ca realitate din perspectiva agentului interpretant.
Ne ingaduim sa observam ca lumea video virtuala seamana cu realitatea total subiectiva, desfasurata numai intelectiv, asa cum o concepea filozoful idealist, care sustinea ca lumea nu este obiectiva, ca nu exista in nici un fel in afara individului, singura realitate la care ne putem referi fara contradictii, fiind cea construita de mintea individului. Realitatea virtuala este intradevar numai subictiva, dependenta modal de procedeul interpretor, astfel ea ea se manifesta fenomenal, indiferent in ce fel, dar numai in mediul sau in spatiul interpretant al agentului reprezentant.
Lumea virtuala calitati deosebite, destul de greu de pus in evidenta din interior, anume;
1-Exista, sau este prezenta modal-evolutiv, numai in sistemul subiectivant–fenomenalizant.
-Lumea virtuala nu este intrinsec spatiala, nu are dimensiuni efective, dar unui observator din interior, unui individ virtual dotat cu reprezentare, semnificare si potential descriptiv, ea ii pare oricat de intinsa spatial si ocupata cu tot felul de obiecte si evenimente.Trebuie subliniat ca extensivitatea spatiala provine din modalizare conventionala asigurata de procedeul reprezentant, din distributia si invecinarea imaginilor forme si miscari ale formelor extrase din mesajul de sinteza video.
2-Nefiind spatiala lumea virtuala nu este nici intrinsec temporala, in sensul ca timpul ar fi o masura transformanta obiectiva, un parametru caracterizant de schimbare, independent de subiectul care spatiaza si temporalizeaza.
-Lumea naturala in care ne aflam, se presupune ca se schimba prin sine si permanent, neconditionata de prezenta sau absenta omului sau altui agent fenomenalizant, dar lumea virtuala neavand forma si devenire prin sine, derivand dintr-o interpretre de mesaj, nu este obiectivabila-transformabila, nu isi declanseaza schimbarile de sine prin sine, independent de subiect.
In lumea virtuala exista numai schimbarea si temporalizarea subiectiva, derivabila din reprezentarea, semnificarea si conceptualizarea formei si schimbarii formei, extrasa din mesajul de sinteza video.
3-Fara spatiu si timp intrinsec si autonom, lumea virtuala nu este auto interactiva, nu poseda in interioritatea ei, dependenta modal-transformant de subiect, un vector cauzal modificant de stare, de tipul energiei radiante si al energiilor derivate, care sa actioneze combinativ sau decompozant asupra entitatilor reprezentate.Toate formele evenimente virtuale sunt duale, sunt initial mesaje purtatoare a unei informatii care poate fi extrasa-interpretata ca modalitate de algoritmul reprezentant, este realitate efectiv modala dupa ce procedura reprezentanta a interpretat si modalizat-fenomenalizat conventional mesajul.
Dependenta formei si procesului de individ este o caracteristica subtila pe care agentul reprezentant nu o identifica, nu cat timp el poseda acces numai la efectele reprezentarii, nu si la procedeul reprezentant sursa a modalitatii.
4-Ca stare fenomenala apartinand numai potetialului reprezentant al agentului interpretant-modalizant, lumea virtuala nu este interceptabila si manipulabila nemijlocit prin propriile ei mijloace, in sensul ca reprezentarile nu interactioneaza in nici un fel unele cu altele, nu isi pot modifica unele altora nici un parametr de stare caracterizant modal.Formele virtuale nu se pot influenta modal unilateral sau reciproc, nu au prin ele greutate, inertie sau proprietati fizice, chiomice, etc, nu pot aplica unele asupra altora forte perturbante de stare, nu isi pot modifica interactiv pozitiile, relatiile, deplasarile spatiale, geometria, sau caracteristica combinativa, care le diferentiaza structural, dar toate aceste trasaturi inter-conditionante, proprii formelor materiale sunt simulabila cu precizie si acuratete in lumea virtula, iar agentul virtual are aceleasi relatii interactive cu obiectul sau evenimentul virtual, pe care le are omul cu formele-procese naturale.In spatiul virtual se poate simula si interactivitatea gestuala naturala, prin corelarea miscarilor corpului video al individului cu obiectul reprezentat, asupra caruia se predetermina o schimbare corelata cu actiune gestuala corespondenta declansata de corpul video al individului. Prin caracteristica sa de realitate interpretata, lumea virtuala este un “univers efect” situat in ceace putem numi metaforic “minte virtuala”, aceasta minte efectul actiunii corelate a algoritmilor subiectivanti unificati si controlati partial prin constienta.
Mai trebuie precizat ca nu exista o singura realitate virtuala , sunt atatea lumi virtuale, adica atatea mesaje si interpretari reprezentante de lumi virtualke, cati indivizi sunt modelati si activati personalizant simultan.
Din necesitatea alcatuirii cate unui mesaj video pentru fiecare individ interpretor rezulta complexitatea intercorelarii unui ansamblu de lumi virtuale apartinand la indivizi diferiti dar nu izolati comportamental ci cuplati, conectati in diferite relatii cooperante. Actiunea fizica virtuala a mai multor indivizi cuplati cooperant implica aplicarea de gesturi transformante asupra acelorasi obiecte sau asupra unora invecinabile, care trebuie sa apartina simultan prin actele comun aplicate, mai multor realitati.Cu toate ca actioneaza in lumi personalizate modal subiectii virtuali din punctul lor de vedere actioneaza intr-o singura realitate, pentru ca fiecare are impresia prin coerenta actelor semenilor ca fiecare obiect manipulat de mai multi este un unicat, dar aceasta falsa impresie necesara pentru plauzibilitatea si coerenta actiunii, poate fi inlaturata cand individul este adus la un nivel superior de intelegere a lumii sale si a relatiei conditionante de la subiect catre realitate, nu de la realitate spre individ, cum pare a rezulta din analiza rationala a dependentelor act-efect, identificate in aceasta realitate.
-Mai trebuie subliniat ca spre deosebire de omul material emnergent ca individualitate fizica si spirituala din potentialul structurant si functional personalizant al corpului material, virtualul nu apartine ca sumum de calitati individualizante, realitatii din reprezentare, nu deriva ca forma si comportament din legile interactive ale lumii reprezentate, extrase din mesajul de sinteza video. Sursa individualitatii virtuale este numai ipoteticul simulabil informational, agregat de algoritmi personalizanti.
-Lumea naturala intrinsec spatio temporala, dotata cu potentiale interactive proprii, avand si dimensiuni spatio temporale enorme, permite existenta si distributia simultana a nenumarate miliarde de macro obiecte, evenimente si subiecti, ea ofera loc si perspectiva observanta, intentionala si implicanta, pentru nenumarate miliarde de percepatori distincti, fiecare cu propria performanta interpretant-reprezentanta Fiinta reala de orice nivel implicant participant si interatctiv-cognitiv este sau credem ca este complet dependenta de locul ei in univers, de coordonatele spatio temporale, de mediul local care o sustine-conditioneaza. Individul virtual nu are nici o dependenta autentica, fie ea, perceptuala, metabolica, cinetica, intentionala, intelectiva si ipotetic si afectiva, de reprezentarile lumii sale, intreaga sa personalitate fiind alocata-intretinuta de nucleul subiectivant.Dar pentru verosimilitate, pentru justificarea prezentei corpului ‘fizic’ video modal, virtual are “nevoie” de parti din lumea reprezentata, care sa ii asigure sau sa ii dea impresia ca ii asigura conservarea diferitelor capabilitati corporale sau mentale, la fel cum parti din lumea materiala sigura continuitate interactiva si intelectiva a corpului uman energo-substantial.
Corpul si spiritul virtual nu au nevoie de nimic din lumea reprezentarii, de care cum am spus nu depind personalizant si comportamental in nici un fel, dar trebuie sa para multiplu dependent de aceasta, pentru a face coerente, justificate conditionant, toate performantele sale incepand cu perceptia si finalizand cu rationalitatea explorant cognitiva a acestei realitati.
Se pot crea mai multe variante de epersonalizari virtuale, unele non corporale, incapabile de contact si potential transformant al reprezentarilor, altele corporale, posesoare ale unui asemenea potential.

CORPUL  VIRTUAL
-Pentru a obtine un virtual activ sau pseudo activ, intentional dinamic, intelectiv si valorizant, functiile personalizante trebuie legate de un corp reprezentabil, care sa ii puna aparent la dispozitie o sursa a tuturor trasaturilor, atitudinilor si actiunilor sale, sa il lege “material, intelectiv si afectiv” de ceva diferit de sine, sa ii asigure si posibilitatea auto exprimarii optionale si satisfiante, sa il ajute sa isi aprecieze si conserve determine existenta, sa se justifice ca individualitate prin raporturile sale cu sinele corporal si cu realitatea desemeni corporala care pare a il conditiona.
Ca oameni autentici ne putem caracteriza corpul fizic ca un “dar” al realitatii facut constientei subiectivante, “dar” care ne daruie totul dar ne si refuza parti din tot, sau ne refuza totul, ne refuza accesul la personalitate, cand inceteaza sa ne mai sustina agregatul siritual. Acest dar al naturii sau dupa alte pareri dar al zeilor, il pierdem temporar in timpul somnului, cand constienta se resoarbe undeva in obscuritatea desprinderii individului de sine, sau la intrarea in lumile visului, unde primim o alta personalitate si prin ea exploram o alta realitate, ambele imposibile, contradictorii cauzal in stare treaza cand simturile si mintea functioneaza corect sau normal.
Corpul “fizic” al virtualului este si el un dar oferit nucleului personalizant de catre algoritmului generator de mesaje video, dar prin provenienta acest pseudo-corp nu ofera efectiv nici o functie subiectivanta, personalitatea virtuala emergand din setul de algoritmi subiectivanti. Cum am subliniat anterior, lumea virtuala nu este auto-determinanta, nu isi este siesi cauza, iar corpul video alocat subiectului de acelasi algoritm, avand acelasi statut non autonom de individ ca si restul lumii virtuale, este deasemeni dependent de subiect. Am intra in contradictii irezolubile si intolerabile, daca am pretinde ca un corp virtual creat de functia reprezentanta, parte a individualitatii, sa fie si sursa a intregii individualitati, sa fie un efect dar si o cauza a tuturor performantelor personalizante.Dar printr-o corelare ingenioasa intre nevoi si corp, intre corp si obiecte, intre obiecte si gesturi, intre gesturi si limbaj, intre limbaj si actele intelective, intre acestea si actele corporale coordonate intelectiv, cu toate consecintele satisfiante ale acestora, putem da personajului virtual impresia ca tot ce il determina ii vine prin corpul sau video, ca fara acesta intraga sa individualitate se destrama si dispare ireversibil.
Corpul video virtual poate primi in reprezentare orice structura anatomica careia I se poate aloca orice proprietate sau grup de insusiri subiectivante, dar asta numai din perspectiva evaluanta a individului, acest corp neavand de fapt nici o legatura cu personalitatea, nesustinand-o in nici un fel, fiind doar un decor subtil, la dispozitia intentiilor transformante si utilizante ale individului asamblat si activat numai informational.
Acest corp video da individului o prima baza fundamentanta de sine si ofera primele explicatii asupra felului in care el este obligat sa se comporte prin programele subiectivante. Corpul virtual poseda:
1-Organe de perceptie,
2-Potential dinamic, auto activabil intentional,
3-Anatomie interna continand organe simulante de metabolism chimic si energetic, de toate starile implicante accesibile individului.
4-Potential lingvistic, modelant semantic de realitate sau de individualitate,
-5Constienta unficanta a starilor subiectivante.
-Simturile virtuale prin micro structura sugereaza functii perceptuale care dau impresia ca asigura cuplajul informational cu “mesajele externe” si care dupa parerea virtualului poarta informatie despre alcatuirea si dinamica lumii sale. Spre exemplu ochiul virtual va fi anatomic si functional similar unui ochi uman, iar insusirea sa aparenta de receptor al semnalelor pseudo radiante simulate in mediul virtual va intari presupunerile individului ca prin acest ochi el vede efectiv realitatea, sa prin acest canal primeste informatii despre lumea in care se afla.Dar cum adevaratele informatii despre realitate provin de la algoritmul de sinteza a mesajelor fenomenalizante virtuale, iar aceste mesaje intra direct in algoritmul reprezentant, ochiul virtual nu are nici un rol in primirea si modalizarea realitatii accesibile virtualului.Acelasi lucru este valabil cu alte simturi, daca virtualul poseda cu mai multe canale perceptuale, asemeni omului.In consecinta simturile virtuale nu au nici un rol in primirea mesajelor reprezentabile sau semnificabile, ele sunt obiecte-functii inutile, dar care par utile prin felul in care prin intermediul lor poate fi blocata sau activata relatia intre algoritmul generator de mesaje video si algoritmulreprezentant.
-Membrele corpului virtual prin miscarile controlabile intentional, pot da individului impresia ca schimba pozitiile sau formele obiectelor video sau ca il deplaseaza in peisaj, dar modificarile aduse ambientului ca si deplasarile deriva din schimbarea continutului mesajelor video, nu din modificarea starilor corpului intr-un spatiu –realitate, care nu exista decat in “mintea” sa.Asadar organele corporale virtuale nu au nici un rol in deplasare in ambient sau in aprenta interactivitate si configurabilitate prin gest a obiectelor reprezentate.
Virtualul poate fi dotat si cu organe interne in care par a se desfasura procese metabolice, chimice, termice sau informationale, fiecare organd atribuind o functie,  fiind intretinut functional prin consum de hrana, prin control neuronal, prin interactii coordonante cu alte organe, dar acest metabolism energetic si informational este regizat numai pentru a justifica calitatile dinamice si intelective ale subiectului, fara a avea vre un rol efectiv in generarea si intretinerea personalitatii corporale sau intelective.O personalizare simulata info nu poate avea nevoi substantiale, nici pseudo substantiale, nu poate depinde individualizant de forme si proprietati reprezentabile, generate de propriul potential interpretant si modalizant de mesaj purtator de aspect realitate. In lumea virtuala nimic nu este cum pare, nici o forma-schimbare nu exista si nu se manifesta prin sine, totul este intr-un anume fel numai prin si pentru “subiect”, iar acest subiect este efectul agregatului personalizant, care aloca reprezentare, semnificare, limbaj si actiune explorant-cognitiva. Daca individul virtual actioneaza transformant si utilizant asupra reprezentarii, o face numai impulsionat de mecanismul stare nevoie, act si efect satisfiant, alocat de nucleul personalizant. Dar si nevoia si actiul satisfiant si satisfactia virtuala rezultata, sunt numai stari impresie asamblate si constientizate de agregatul subiectivant, sunt de fapt false conditionari comportamental-existentiale, necesare pentru a determina individul sa se manifeste plauzibil, sa actioneze si sa culeaga roadele actiunii, in mediul in care este plasat.
Virtualul va avea  un creier care prin micro si macro anatomie va prelua rolul de generator aparent al personalitatii, de centru interpretant al tuturor mesajelor primite de individ si de coordonator al tuturor intentiilor si actelor fizice sau mentale. Dar ca si restul organelor atribuitoare de pseudo functii, si morfologia cerebrala este numai un suport modal-functional aparent, al carui rol este sa furnizeze individului o baza reprezentabila si conceptibila a fiintei sale, nici un obiect sau proces reprezentat ne putand participa cumva la generarea subiectivitatii. Reprezentarea, semnificarea si descrierile lingvistice aplicate reprezentarii sunt numai conditii ale activarii coerente a personalitatii informationale, a pseudo conditionarii ei de realitatea in care este scufundata. Daca subiectivitatea virtuala este creata si intretinuta numai de agregatul info personalizant, ea nu depinde de nici o realitate pentru a se exprima pe sine in limitele interactive alocate, dar exprimarea de sine devine absurda, devine pur comportament mimetic, fara o realitate justificanta, fara acea forma suport aparent reala si autonoma, din ale caror transformari impuse de individ, sa para a rezulta toate resursele si criteriile intretinerii functiilor subiectivante.Daca virtualul este adus prin modelare pina la nivelul cercetarii si explicarii de sine prin multimea pseudo functiilor alocate de corpul sau, atunci convingerile lui exprimate declarativ, ca percepe realitatea prin senzorii corporali, ca se misca prin corp, ca primeste potentialul conceptual si afectiv prin partea specializata a corpului care este creierul, sunt afirmatii duale, corecte si false, dependent de perspectiva din care sunt facute si intelese, dar principial sunt false.
Omul invata sau poate invata aparent totul despre lumea sa, dar invata foarte lent, cu mai multa dificultate, cu numeroase greseli si corectii. Traseul nostru cognitiv cre se intinde pe zeci de milenii ne pare verosimil si necesar, ne poare singura cale prin cale ne recuperam progresiv fiinta finala ,cea ipotetic capabila sa stie totul despre lumea sa si despre sine, si stiind totul despre tot ce pote fi cunoscut, sa fie candva capabil de a comanda fie lumii complet cunoscute si controlabile, sa il faca cum vrea, fie sinelui sau total cunoscut si luat sub control, sa faca lumea pe care o vrea.
Ciudat este ca in omul care isi determina cumva fiinta, cunoasterea disponibila depaseste cu mult cunoasterea accesibila, asta insemand ca undeva si cumva exista informatii despre cum sa fie construit corpul, cu toate super-detaliile morfologice si functionale din care vor deriva progresiv atunci cand corpul va fi instruit, individualizat si maturizat gestual si mental, toate performantele sale comportamentale fizice, intelective si afective.Ne putem pune intrebarea in ce fel a acumulat natura un asemenea volum enorm de informatii configurant personalizante care isi manifesta maximum de individualizare in om?Aceste informatii subiectivante vor cere sute de milenii pentru a trece lent din ceace am putea numi “cunoastere inconstienta” , cunoastere ca proces natural, cunoastere ignoranta de sine, catre forma superioara a cunoasterii constiente, a cunoasterii cunoscatoare de capabilitatea sa cunoscatoare.Nu stim sa diferentiem conceptual precis cunoasterea pur fenomenala, cea care genereaza in sute de milenii corpul si spiritul uman, care de fapt a creat multe milioane de specii de fiinte, fiecare cu potentialul propriu de a se exprima interactiv autosatisfiant, de “cunoasterea constienta cunoscatoare”, auto-identificanta si auto-valorificanta de potential cognitiv. Nu stim nici daca am putea gasi o cale sa accesam mai rapid aceasta super-complicata si obscura cunoastere ignoranta de sine, sa o trecem mai rapid in varianta constient cunoscatoare si sa o folosim pentru a marii de sute sau de mii de ori randamentul actelor noastre auto personalizante si satisfiante de personalizare momentana.Nici cunoasterea cunoscatoare, nu ne este cunoscuta procedural, nu stim ce se petrece din punct de vedere informational in creier, organul personalizant, cand acesta ne aloca un segment comportamentl momentan.Se fac tot felul de presupuneri asupra aspectului informational al proceselor mentale, reprezentante, semnificante si conceptuale, asupra tehnicilor rationale sau intuitive, uneori aparent irationale, care ataca si rezolva o problema dificila, dar practic nu intelegem cum actionam intelectiv pina la micro detaliu operant, cand realizam un anume act mental , presupunand ca exista in mintea noastra o super-detaliere pina la actul minimal operant, asa cum exista in programele procesate pe calculator.
O asemenea ignoranta a felului in care dobandim cunoastere particulara este privita de majoritate ca negativa, dar ea are si o latura pozitiva, pentru ca asigura permanenta imprevizibilitate a actului creativ de orice fel, de unde rezulta savoarea acestuia, intensa placere pe care o resimte cel care si-a propus sa faca ceva nou si a reusit.
Daca am stii cum sa gandim-actionam pentru a realiza orice, am deveni niste automati cunoscatori, daca asa ceva e posibil, am fi niste entitati secvential operante auto determinabile procedural, care isi rezolva nevoile parcurgand serii de actiuni care intra in campul constientizarii am spune spontan, fara efort cognitiv, fara eroare si corectie, fiecare act problematizant-rezolutiv fiind parcurs cu convinegerea ca facem ce trebuie si obtinem ce cautam.Probabil cunoasterea de realitate sau de individualitate complet pre-determinabila, fara ipoteze interogante, solutii posibile, verificari, eventuale reluari problematizante si rezolutive, nu este posibila nici principial, in lumea materiala, unde nelimitata conditionare intrinseca a componentelor materiale care ne alcatuiesc si pina la urma personalizeaza, nu poate si nu va putea fi niciodata introdusa in campul constientizarii, astfel incat sa fim consrtienti de prezenta si rolul micro-subiecvtivant al fiecarei celule din corp, daca nu al fiecarei macro molecule.Practic amplitudinea constientizarii noastre, capabilitatea ei de a introduce si controla simultan cat mai multe forme, relatii si miscari, fie direct reprezentate, sau reconstituite lingvistic, ne determina capabilitatea cognitiva efectiva, iar la capitolul amplitudine costientizanta, putem spune ca nu stam prea bine, ca dispunem de o constientizare modalizant interactivanta extrem de ingusta si pe deasupra de ambigua, de imprecis corelanta, prioritar calitativa.Individual gandim lent, asupra unui camp ingust de forme si evenimente, dar si aceasta gandire devine redutabila, prin numarul imens de indivizi care gandesc simultan, fiecare preluand si rezolvand cate o problema, iar efectul cumulat este extraordinar, prin volumul global de socio cunoastere, care se acumuleaza din ce in ce mai rapid.Am intra pe un teren extrem de nesigur, de confuz conditionant, daca am face presupueri asupra mecanismelor pur fenomenale sau poate ne fenomenale, care actioneaza in universul nostru, cand sunt create fiintele, cand li se atribuie cate o individualitate distincta si cand aceasta se dezvolta progresiv pina la faza auto-identificarii individualizarii si utilizarii constiente a acesteia ca super unealta universala cu care se poate face orice.
Toate fiintele lumii noastre pot cunoaste ceva despre lumea lor, ii pot identifica si utiliza formele si schimbarile care le ajuta sa supravietuiasca, dar majoritatea au un potential transformant deosebit de limitat, datorita limitelor lingvistice, a  slabei performante semnificante si discursive. Omul are o enorma capabilitate semnificanta concreta si abstracta, de unde provine enorma sa amplitudine observanta, investiganta, experimantanta, teoretizanta si utilizanta, iar amplitudinea semnificant-discursiva este actiunea care extinde si optimizeaza constientizarea, care introduce in campul constientei cat mai multe parti si dependente intre partile realitatii sau subiectivitatii.Nu stim cat de departe merge creativitatea de subiectivitate cunoscatoare de sine, a universului nostru, cat de mare este capacitatea realitatii de a se oglindi cauzal creativ pe sine, in acele super structuri materiale constiente, dotate cu potential info interactiv, dar putem presupune ca aceasta amplitudine creativ personalizanta este atat de mare incat fiinta noastra va avea candva puterea sau abilitatea de a stii tot ce poate fi stiut depre universl care a inventat actul de “a stii”.
Un univers legic auto-personalizabil seamana cu supra individualitatea divina, atoate creatoare a filozofului idealist, individualitate autentic autonoma, care actioneaza cum vrea, conservand sau modificand legile propriei fiintari, subordonandu-le unor niveluri optional individualizante inimaginabile, facandu-se dependenta pe sine si invingand progresiv prin cunoastere toate dependentele, pina la cea stranie eliberare finala de care vorbesc unele gnoze clasice.
Un univers inca material dar complet constient de toate starile sale, ar putea fi o imposibilitate sau contradictie legica, dat fiind ca legea care se constientizeaza si este lege cat timp vrea sa fie, nu mai este lege in identitate de sine, lege sens natural, ea devine lege in sens conventional subiectivant si desubiectivant.Un univers in constienta de sine poate actiona legic sau ignorand legea, devenita conventie, iar cauza si efectul sunt numai optiuni, fara alta necesitate decat alegerea valabilitatii lor locale si monentane.
Revenind la virtual el poate parcurge acelasi traseu subiectivant ca si omul, dar incomparabil mai rapid, el poate trece prin toate problemele si rezolvarile umane, numi ca aceste probleme si solutii numai aparent au un rol in mentinerea si dezvoltarea fiintei sale, pentru ca efectiv ele nu au decat rol conventional personalizant, ele constituie variante de traseu catre primirea si asumarea unei individualizari.Din moment ce tot ce exista pentru virtual exista numai in reprezentare, iar reprezentarea este efectul interactiei unei stari interpretante a nucleului personalizant cu mesajele algoritmului de sinteza a realitatii, concluzia este ca toate schimbarile de stare din universul virtual nu cer nici o participare corporala sau intelectiva proprie, prin ipotetice capabilitati emergente din structura corpului.Un virtual dotat cu potential stintific si tehnologic poate construi si folosi unelte cu care isi mareste randamentul configurant de realitate, poate inventa si realiza vehicule cu care se va deplasa cu diferite viteze in lumea lui. Si in spatiul virtual pot fi introduse automobile si avioane, pot fi create si programate calculatoare, dar evident nu uneltele ajuta virtualul sa faca ceace crede ca face prin intermediul uneltelor.Cunoastrea virtuala pare a avea acelasi rol ca si la om, de vector care amplifica si diversifica enorm randamentul actiunii, dar de fapt ea este paradoxal o frana, un obstacol subtil in calea actiunii posibile. Cunoasterea umana extinde actiunea, dar cea virtuala o ingusteaza si conditioneaza.Omul poate face numai atat cat cunoaste, cat stie cum sa faca, dar virtualul poate face orice, numai ca paradoxal el ignora ca poate face orice, prin insasi cunoastrea particulara care ii ofera un acces partial si interzice chiar si posibilitatea principiala a acceptarii acesului transformant modal nelimitat. Cand virtualul a aflat cum anume poate sa faca ceva, el face numai ceace a invatat cum sa faca, folosind corpul si mintea lui, dar daca ar stii in ce fel este facuta realitatea si care este participarea lui la geneza realitatii, perspectiva lui ar fi cu totul diferita.    Si acum previzibila intrebare finala, veche de milenii, dar inca fara un raspuns argumentat:Suntem o personalitate virtuala sau nu?Ca virtual ar trebui sa putm face actiuni legice dar si acte magice, care par a contrazice legile naturale, sa facem schimbari in lumea noastra folosind numai intentia si mintea. Ar mai trebui sa cunoastem cateodata ceva primind spontan, neintentional, rezolvarea problemei, rezolvare integrala si corecta tribuita de nucleul personalizant. Acte miraculoase par a face unii oameni sau a pretinde ca fac, dar din pacate nu in conditiile pretinse de omul de stiinta. Atunci cand se fac “minuni”, daca se fac, martorii lor nu sunt destul de apreciati intelectiv pentru a se lua in considera marturia lor.Cunoasterea spontana, veridica si fireasca in spatiul virtual, intrata fara sa fie chemata, s-a intamplat de multe ori si se va mai intampla si in cazul omului, dar ea este pusa de savantul modern pe seama partii inconstient conceptualizant-rezolutive a mintii noastre.Avem nenumarate argumente ca suntem material spiritualizati, ca suntem fiinte autonom auto-subiectivante, dependente individualizant numai de morfologia substantiala si de functiile derivate.

Pe de alta parte avem dovezi ambigue, ne sustenbile formal sau experimental, ca suntem virtuali, ca suntem niste preudo persoane simulate intr-un super sistem, caruia ii putem da orice denumire, fie aceasta “zeu, calculator, sau zeul calculator”, dovezi care nu fac ipoterticul nostru info univers, simultan programator, program si fiinta-constienta programata, mai accesibil intelectiv, sau mai apropiat sufleteste fiintei noastre.
v