Meta Poeme

Subscribe

INTOARCERE

June 14, 2011 By: cmarghitoiu Category: Poezii

 

 

 

Intregul se scindeaza

O parte se-ncheaga, alta fluctueaza.

In partea solidului

Creste spuma vidului,

In cursul fluidului

Curge apa timpului.

Ea prin toate cade,

Pe toate le arde,

Sau le activeaza

Si le inzestreaza

Cu prezenta fiintei

Capcana dorintei.

Si asa incepe,

Cel ce se percepe,

Cel ce se concepe,

Dar nu se pricepe.

 

In spatiu sta forma,

Controleaza norma,

Creaza substanta,

Se naste speranta.

In timp salta valul,

Care roade malul,

Pe mal naste fiinta,

Apare tendinta,

Trimite ecoul,

Trezeste eroul,

Devora cuprinsul,

Invinge intinsul,

Deschide cuvantul,

Se lupta cu vantul,

Si rade si canta

Si plange pamintul.

 

Din timp se desprinde

Ideia ce prinde,

Si inimi aprinde

Pulsand forte, fapte,

In zi sau in noapte.

In timp primesc aripi,

Sau mor, nestiute,

Uitate-pierdute,

Fecioare rebele,

Dorintele mele.

 

Partea frematanda

Devine fecunda,

In voi fi se-afunda,

In idei abunda,

Primeste un sine,

Se face multime,

Multime de sunt,

Si domin pamant !

Aici verb miscare,

Deschide-ntrebare

Si taie carare,

Prin ploaia sau soare,

Spre scena schimbare.

 

Prin Mine, vointa

Iti cauti folosinta,

Incepi cercetare,

Spontan conexare,

Concept corelare,

A orice combinare,

De construct sarbatoare.

La-nceput omul prim

Gregar si canin,

Se lupta cu teama,

Se-ntareste cu arma,

Invadeaza cu drumul,

Convinge cu pumnul,

Invinge cu staruinta,

Cucereste cu saminta.

Prin eu cred, se indeamna,

Prin eu vreau, se condamna,

Prin eu pot, elibereaza,

Prin eu simt, prolifereaza.

Intr-un sfirsit, se lasa,

Barbat si Femeie in casa.

 

Noul ins e om practic

Se deschide sintactic,

Se decide semantic,

Prin eu stiu, se confirma,

Prin depind, se infirma,

Poarta mintii deschide,

Ratiunea conchide,

Necesarul pronunta,

La-ntamplare renunta.

Apare dilema,

Se incheaga problema,

Se iveste solutia,

Incepe revolutia…

Iar gandire inventiva,

Schimba mintea naiva,

Noutatea degaja,

Schimba lumea prin vraja,

Se confirma si neaga pe sine,

In puterea de rau sau de bine.

 

Eu, elanul inalt si cazut,

Eu, ideia regala extrasa din lut,

Eu scenariu cu roluri si joc,

Eu conflictul subtil, inselat de noroc,

Eu pariul absurd, castigat prin noroc.

 

In ‘Eu sunt’ se aduna,

Lumina nebuna

Reflectata de luna,

Decantata de minte,

Turbulenta, cuminte.

Eu, persoana trucata,

Eu, gandire bogata,

Eu, impulsuri rebele,

Eu, tristetele grele,

Eu ce cauta confuzul

Si gaseste refuzul,

 

Eu ce face alt eu,

Impartind ce e greu,

Inventand eul grup,

Multe inimi, un trup.

Prin eu-ei, reusind,

Sa invinga pe rand

Si nevoi si natura,

Sa-si propuna masura,

Prin contract social,

Prin concept radical.

Exersat in opunere,

Obligat la supunere,

Proiectant de conflict,

Adaptat la delict.

 

Dar natura nu iarta,

Rezolvarea desarta,

Ratiunea obtuza,

Actiunea confuza

Degradarea difuza,

De solutii convinsa,

De servicii invinsa,

Incercand sa sustina,

Fapta rea, fapta buna.

Necesarul satisfactiei,

Explozia interactiei.

 

 

Si astfel se-ntinde

Si totul cuprinde,

Torentul de viata,

Gigantica piata,

De acte, unelte, cultura,

De frig, adapost si caldura.

Aici tot e posibil, cand vrei,

Aici dai si primesti doar prin ei,

Iar stiinta cea buna, profunda,

In oferta de om catre om se scufunda,

Pe cand stiinta formei-serviciu,

De omul comun face sacrificiu,

Gaseste resurse, sporeste puterea,

Amana sau creste durerea.

Modelul placerii se pleaca,

Substanta in functii imbraca,

Produsul nevoia conduce,

In pret ca recul, se traduce.

Ideia se urca spre ceruri,

Se afunda pe sine in cloaca.

 

Vederea de sine isi pierde,

In lumea de piatra, neverde.

De ‘ce sunt ?’, se ascunde,

Prin ‘ce pot !’, se pretinde,

Intre loc si moment se intinde.

Reflexul de sine isi uita,

E-o patima vaga, oculta,

Nu trece prin burta.

Acum are valoare,

Numai stiinta relatie,

De orice combinatie,

Prin comert satisfactie.

 

Din eul candoare,

Din obscura chemare,

Din pura ratiune,

Din subtila minune,

Acum stapana pe lume,

Din varf in genune,

Nimic nu ramane…

 

Si timpul trecand

Si val ridicind si cazand,

Titanica, mandra putere

Prin stiinta, orgoliu, avere,

Deschide conflictul de sine,

Tratand orice rau ca un bine,

Facand din substanta un serv,

Trezind in natura un nerv,

 

Agresata in esenta

De umana descendenta,

Natura isi neaga creatia,

Iar eul pierde dominatia…

 

E iar celula microcip scindabil,

E idul auto-sustenabil,

E imposibilul probabil.

E-un mic si fragil sac flamind,

In vastul ocean hoinarind,

Purtat de curenti, vag simtind,

In abis disparand, revenind,

Un ‘am fost’amintind si uitand…

Dependent de intamplare,

Condamnat la venire-plecare,

Controlat de realitate,

Lipsit de personalitate…

 

Gandire avida, pacat capital,

Ridici si distrugi ideal,

Mereu orizont fara mal,

Mereu inceput prin final.

Transformare util-inutila,

Confirmare de sine ostila,

Putere absurda, mereu nesatula,

Esti iarasi… primara celula.

 

 

 

 

 

 

  • tereza

    Poezia cu inceputul “Intregul se scindeaza…” si finalul “Esti iarasi… primara celula.” contine un ciclu complet. Etapele sunt prezentate sugestiv, cu multa metafora. Ma intreb daca continutul poate fi transpus si in proza, in cadrul unui eseu, de aproximativ aceeasi dimensiune, prezentand aceleasi etape ale ciclului. Daca cineva va lectura “Intoarcere” peozie si “Intoarcere” eseu in paralel, cred ca va avea o intelegere mai profunda a ideilor.

  • Ai identificat corect intentia poeziei, dar ea este si trebuie sa ramana o poezie, atat cat reuseste sa fie. Nu are rost nici sa poetizam o proza, nici sa prozemizam un text poetic, sau cel putin care se vrea poetic, dar poate nu este…
    Poezia nu are in principal rolul de a descoperi si lega logic, demonstrativ, idei, ea nu cauta adevarururi noi, ea vrea sa le sugereze pe cele deja cunoscute, dar putin misterios, putin surprinzator, punand accentul pe inventivitatea alegerii si conectarii cuvintelor nu a conceptelor. Evident sunt multe feluri de poezii si nu incerc sa le diferentiez si detaliez intentiile si cotinutul, dar toate cauta sa refaca surprinzator adevaruri banale si cunoscute, sa arate latura complet diferita, uneori socanta, alteori paradoxala in care pot fi asamblate si comunicate.

  • tereza

    Poezia sa ramana poezie. Din pacate putina lume agreaza poeziile.
    Eu cred ca ar fi bine sa existe si un eseu “INTOARCERE”, care sa prezinte succint (concentrat) ideile “intoarcerii” , idei legate logic. Aceste idei sunt cunoscute si nu prea… Pentru multa lume sunt idei noi.

  • Incearca sa il imagiezi-scrii, avand poezia ca suport.
    Oricum ar iesi, il punem pe blog si doritorii il pot accesa, citii, eventual comenta.