Meta Poeme

CANDOARE

Un poet din larga lume, intr-o noapte de plictis
Indemnat de muza rima intra furibund in scris,
Turnind om, pamant si stele in supusa calimara,
Scotand iubiri si oftaturi, cat sa sature o tara.

Cand privi a sa lucrare, incantat si ametit
Se crezu ca insusi zeul, care lumea a croit.
Fara sa mai chibzuiasca, daca merita ori ba,
De maritul domn al vietii, incepu a se ruga:

Rege-al vorbei mi-ai dat viersul, mai indura-te putin,
Fa sa fiu in admirare, vreau celebru, sa devin.
Pe multi altii cu chemare, i-ai facut al lumii far,
Te rog, fa-ma si pe mine, nou luceafar, sa rasar…

Fa sa fiu inima lumii, sa trezesc uimiri socate,
Sa aduc in gand fiorul dramelor ne explorate,
Sa leg mintile de mintea-mi si de marea ei putere,
Sa ofer si bucurie dar sa scriu si sterg durere…

Marele stapan al poftei, domn al sferelor de vis
Ofta lung, privind poetul, cu mirare si plictis:
Mici conceptii si orgolii, cum va nasteti si doriti
Sa conduceti universul, destine sa hotarati!

Biet naiv muscat de rima, ratiune incurcata,
Crezi ca daca faci poeme, ai cuprins ideia toata?
Sa descrii omul cu suflet, combini citeva cuvinte,
Dar sa fi idol al vorbei, nu cuprinzi cu a ta minte….

Daca vreau fapte anoste ori subtile fac un creier,
Dar ca el sa dea elanuri, toate mintile cutreier:
Compun armonii, senzatii, intuitii si concepte,
Si le pun in consonanta, frumos unic sa destepte.

Multe batalii de ganduri si angoase eu cuprind,
Cand promit forte si glorii si mandriile aprind.
Dar sa fac dintr-o scanteie noua stea de rasarit,
Cate euri voi distruge, stinse-n tine, te-ai gindit?

Meriti oare om din vorbe, ce te strrica o replica,
Din vorbirea mea eterna ce lumi sparge, lumi ridica,
Sa rapesc din idealuri, fiecare-n ritmul sau,
Visul de-a trai in slava, de-a ajunge omul zeu?

Tu te vrei exemplu sacru de durere, dor si gind,
Dar nu stii ca maretia, nu se capata furand,
Dreptul oricarei vointe la act si identitate,
Care-i prima lege-a mintii si se cheama libertate.

Oricit de perfect te-as face, creativ si rafinat,
Cand ceilalti vor fi prin tine, pe aceia i-am ratat.
Ceri persoane devotate, ceri supremul sacrificiu,
Sa constrang independenta, al creatiei deliciu.

Te-am facut poet o noapte, fi o noapte fericit,
Dar trezindu-te din rima, fi modest si chibzuit.
Ca sa fi titan al frazei, impuls de simtire pura
Prinde stele-n parul noptii, fa a vietii aventura !

Adu-n oameni intelesul de vieti noi si diferite,
Pune-n inimi provocarea de simtiri necucerite,
Fa orgoliul sa triumfe, ori sa se consume-n sange
Fa a trupului chemare, un simt rade, altul plinge.

Voi doriti aprecierea, dependenta si cedarea,
Va pretinde-ti stralucirea, poleindu-va chemarea.
Va doriti unici prin altii, aberanta ne simtire;
Va credeti minti directoare, cerand propria marire.

Eu fac numai unicate, mari, minore, reci, fierbinti,
Nu fac ‘euri’ la comanda, revoltante ori cuminti.
Tuturor dau timp, gand, fapta si puterea potrivita
Sa doreasca-cucereasca partea vietii de ispita.

Ce haz are societatea cu o singura valoare,
Intr-o lume aservita, umanul e degradare.
E naiva si meschina cererea sa fac din toti
Pe altarul mintii tale, stupizi, fericiti roboti.

Cand ridic un ins celebru, fac supremul sacrificiu
Eu, ce fac lumii agresive, sclave, sau cazute-n viciu.
Sa ucid “Omul prin sine”, preferand omul devot,
Sa distrug diversitatea, sa te fac unic ‘Eu tot’?

Te iert forma reflectata si tendinta egoista,
Mica cupa de elanuri, fericita cand e trista…
Sa devii in lumea asta suveran prin fantezie,
Intrupeaza-n glas poetul, vie, infinita poezie…