PROMETEU
PROMETEU
Marii stapani ai universului
Pretextele obscure ale versului,
Intr-un ceas de plictis, cat o era
S-au intalnit pe o galactica sfera,
Ca impreuna sa hotarasca
Ce regula in haos sa domneasca.
-Confrati intru putere, zice unul
Batandu-se in cap, cu pumnul,
Ce viata banala, anosta si goala,
Stupida, izolata si im-personala.
Avem la indemana infinitul
Si-n noi se zbate infinit, uratul,
Energii enorme fara efecte curg,
Puteri nelimitate in nent se scurg,
Ne trebuie conceptul demiurg.
Spatiul curge gros si lent
Ca un rebel excrement,
Iar timpul se umfla obstinat,
Cadavru putred, de innecat.
Nedorind, ne ciocnim fara tel,
Stupide bile de otel,
Contactul nostru e un soc,
Relatii sociale nu-s deloc.
Nu ne apreciem si vizitam,
Orgoliul, prietenia, ura, nu cultivam.
Suntem vointe fara ‘Eu discret’,
Suntem intentii fara scop concret.
‘A fi dar a nu fi’, contrast absurd,
Ca dialogul intre mut si surd.
Sa incercam sa inventam un joc
Care in sange sa ne toarne foc,
Ceva intens si rafinat, irezistibil,
Ceva ce face imposibilul posibil,
O Comedie tragica sa inventam,
Si rolurile negative sa jucam.
Sa dam timpului sens si conditie,
Sa consacram nemurirea prin traditie.
Propun sa nu mai asteptam,
Cu totii sa ne adunam,
Sa cercetam, propunem, proiectam.
In plasa eului simtirea sa captam.
Si dupa sase zile, zbuciumate
In care au trudit pe nemancate,
Inventand constienta buna la toate,
Zeii i-au gasit o mare aplicatie:
Fiinta dependenta, simt, act, imaginatie!
Spontata reflectare de sine si de lume,
Activa ignoranta facuta sa consume.
Veriga pentru lantul norma-societate,
Admis candidat la moarte si eternitate.
Conceptul Om, simt-act-vorbire terminat,
Pe ici pe colo finisat, schimbat, modernizat,
Cu reguli si principii sociale asortat,
Cu recompense si pedepse controlat,
Cu lacomie si vointa de nestins,
Cu ratiunea goala, greu de convins,
Cu violenta permanenta greu de invins,
Cu spiritul in trup de huma prins.
Omul senzual, activ si setos,
Intoarce cosmosul pe dos,
Cauta avid alt rol, décor, alta replica,
Trupul si mintea zeilor complica.
Si astfel creatorii isi imita creatia,
Zeul in rol de OM, face reprezentatia.
-Acum, pot spune, chiar traim!
Dorinte inventam si implinim,
Negociem conflicte sau declansam,
Prin confruntare ne stimulam,
Suntem perfectiunea imperfecta,
Suntem ideia ideala, un pic defecta.
Sunte divinul in rol anti-divin,
Suntem nectarul plin de venin.
Suntem vointa care ia cand ofera,
Suntem dorinta, etern efemera…
Zice un zeu cu slava pamanteasca
Capabil sa iubeasca si sa urasca.
E plina de imprevizibil clipa,
Plictisul nu-si mai flutura aripa.
In roluri uman fascinante,
Ostile, violente ori galante,
Noi ne distribuim si le jucam,
Viata prin moarte, noi reciclam.
Ne detestam, ne condamnam,
Prin trup-gand om, ne degradam,
Ne ridicam sau coboram,
Iubindu-ne, ne omorim,
Dispretunidu-ne, ne pretuim,
Ne refuzam, ne cautam,
Ne facem si ne de-gradam,
E cam ilogic, dar e perfect,
E rolul autentic maret prin defect.
E fericirea rezultata din contact.
E societatea angajata in contract.
Dupa multiple experiente pline de glorie
Zeii entuziasti vor sa ofere omului istorie.
Sa ii daruie si operei, umanul divin,
Sa faca cerul minti noros din senin,
Sa programeze a persoanei nasterea,
Si omului sa dea de sine-univers, cunoasterea.
Avem atatea calitati la dispozitie,
Spune un zeu activ in buna dispozitie:
Avem invidie, profunda si grea,
Avem rautate incinsa si rea,
Avem emotia, intensa si perversa,
Avem actiunea directa dar inversa,
Avem stupiditate anosta si credula,
Avem compasiunea, fara de mila…
Ce facem cu asmenea haruri?
Cu infinit de generoase daruri?
Sa le distribuim oamenilor,
Sa le foloseasca si sa plateasca,
Placerea durerii sa-i rasplateasca.
Sa faca armonia adversitate,
Iar ura sa devina o necesitate.
Excesul poverii sa-I copleseasca,
Moartea ca salvare sa isi doreasca.
Astfel graieste Zeul INTRIGA inspirat,
De prea gandire complet transpirat.
Alt zeu in CRIMA specializat,
Propune alte daruri la mezat.
-Cedez Cruzimea si teroarea,
Angoasa sumbra si desperarea,
Superba, degradanta umilinta,
Care distruge fiinta,
Dar ridica credinta,
Spre culmi cersti inca virgine,
Unde raul total e necesarul bine!
-Astfel dotat omul samanta,
Trecand din simturi spre dorina,
Iar din dorinta la actiune,
Si rezolvare prin ratiune….
Isi incepe glorios istoria,
Sporind a zeilor obtuza gloria!
Si de atunci, prin zeii generosi,
Oameni au fost facuti neomenosi.
Doar fiinta si placerea lor conta,
Persoanaa semenului nu valora.
Cerere-Satisfactie, act cotidian,
Mizeria prospera crestea an dupa an.
Dar cum muritori , erau,
Pe rand din scena dispareau,
Iar prin renastere recidivau…
Intr-un tarziu, un zeu mai nestiut
Care traia prezentul, la trecut,
Si care refuzase din pura intamplare,
Sa ia spre folosinta o portie mai mare
Din omul proiectat, testat, omologat.
Abil in combinatii, liber de conditii,
Cautand umanul fara contradictii,
Nepus la treaba, Necontrolat,
S-a pus cu ravna pe cercetat.
In clipa de har,
Cu maini de dar,
Din ratiune fina,
Din forma lumina,
Din forta substanta,
Din vis exuberanta,
El a extras un distilat,
Esenta altruismului curat.
Cinstea si Candoarea,
Respectul, Onoarea,
Curajul, Barbatia,
Omul cu Omenia…
Apoi cu inima infrigurata,
Gusta licoarea preparata…,
Simtind savoarea generoasa,
Stiu ca viata poate fi frumoasa…
Intelegind ca tocmai a gasit ceva
Ce merita si altii experimenta,
Rapid, cu mare nerabdare
Cheama congresul zeilor la adunare.
Colegi ai mei, in nemurire
Intrati in roluri demne de cinstire,
Prin voia cauzei sau intamplarii,
Prin intermediul cercetarii,
Azi ceva special am preparat,
Ceva deosebit, de neimaginat!
Va propun alt rol OM, sa primiti…
Si veti fi poate mai multumiti.
Omul generos-altruist am descoperit,
Ceva asemeni lui, sa fie nu am banuit,
Daca doriti, ne vom juca prin el,
Si poate recompensele vor fi altfel…
Pe fruntile crescu o braza rea,
Adanca ca o razbunare grea.
Din ochi divini tasnira fulgere albastre
Sa arda sufletul din astre.
Privira dur, incrancenat,
Intrusul, de ideie vizitat.
Dar zeii fiind si democrati,
In exprimare, necenzurati,
De straniul indemn au ascultat
Si din licoare, cu fereala au gustat…
Pe rand de groaza, s-au cutrmurat,
Cu geamat de durere, au scuipat,
Cuprinsi de mare scarba, c-au sorbit
Respectul de semen, elixir otravit.
Esenta altruista lucrand spontan,
Schimba zeul barbar in zeu uman.
Obliga egoismul sa simpatizeze,
Invita ratiunea sa colaboreze:
Conceptul egoist de ‘bine personal’,
Sa fie prin lege ‘bine universal’,
Iar raul sa rezulte din contestarea
Starii de multumire pentru fiecare.
Conflictul intre egoism si daruire,
Intre dispret de semen si pretuire,
Prin contradictie mintea zeilor bloca,
Nemasurabilul orgoliu progresiv demola…
O prieteni, grai marele zeu, innebunit,
De n-as fi vesnic, poate-as fi murit!
Nu pot sa va descriu, ce patimesc
Acum cand dupa munca, odihnesc.
Priviti, ce-am oferit si ce primim?
Cultivand conflictul, remuscari simtim!
Ce-ai pus in cupa asta, ticalos spurcat,
Cu care-aproape ne-ai asasinat?
In randurile noastre, nu mai esti,
De ura noastra, mintea sa-ti feresti
Nerod intelept, de inovatii aberante amator,
Netrebnic tradator, nerecunoscator.
Te vom preface intr-un mort, nemuritor.
Iar oamenii nu vor gusta, decat cativa,
Din blestemata, revoltanta bautura ta.
Cei ce vor autonomie vor fi haituiti,
Cu indoiala si nesiguranta pedepsiti.
Omul intreg e un proiect absurd, ratat,
Contradictoriu si naiv, de neimplementat.
Primind ratiune ne va cunoaste si respinge,
Avand libertate ne va contesta si invinge.

Filozofia Desueta
Poezia lasa un gust amar, sustine ideea ca omul intreg este un proiect de neimplementat pentru ca zeii nu permit implementarea.
1Exista probabil un Creator Suprem, dincolo de zei. Evolutia omului este evidenta, de ce nu am accepta ca la limita va putea fi omul intreg? Omului i s-a implementat speranta. Este mai plauzibil ca la limita omul va ajunge in identitate de sine, subiectul creator de subiect, subiectul sursa.
Poezia e o satira nu la adresa zeilor ci mai degraba a omului care isi inchipuie ca are o origine divina si ca zeii sunt sau e probabil sa fie asemeni lui. Evident niste zei cu trasaturi umane ar face o opera care sa le semene, plina de tot felul de impulsuri altruiste si egoiste. Eu cred ca exista o multime de oameni intregi, de fapt fiecare e intreg in felul lui, e un amestec de generozitate si egoism.
2In generozitate ar intra o multime de trasaturi bune, pozitive, in egoism altele considerate opuse. In fiecare om intreg predomina o trasatura momentana sau alta, dependent de o multime de circumstante, uneori incontrolabile de el. Las deoparte rationalitatea si creativitatea de orice fel care pot exista la niveluri inalte, in indivizi cu tot felul de caractere altruiste sau egoiste.
Poezia ca oricare alta trebuie judecata dupa ingeniozitatea compunerii scenariului, mai putin dupa continutul lui, care poate fi si el ingenios ca proiect, sau poate fi banal. Eu apreciez ca majoritatea poeziilor au un continut banal dar cele reusite exprima frumos, estetic, cu metaforizari imprevizibile si expresive, niste adevaruri sau neadevaruri cunoscute de marea majoritate.
Ma bucur ca esti atat de rapida in citire si comentare, de fapt esti singura mea cititoare care isi spune parerea despre cele citite.