Meta Poeme

CERCUL

Ma rog puterii mele divine
Sa ma ajute sa sparg ceasul
In care ratacit e pasul,
Oarba, vederea de global,
Surda, rostirea de universal.
Acolo, cei din care sunt facut
Vor reusi sa se cunoasca,
Vor invata sa se iubeasca,
Adanc in ochi se vor privi,
In forme, acte, cauze, vor gandi,
Prin alte euri, altfel vor simtii.
Miini generoase vor intinde,
Goluri compacte vor deschide,
Plinuri sonore vor cuprinde,
In mine ca substanta, vor lucra,
Prin mine ca ideie, vor rationa,
In daruiri de sine, ma vor recupera.

Sunt spatiu fara margini,
Sunt energie fara sarcini,
Sunt timp in care toate ard,
Sunt loc din care toate cad,
Sunt conservare infinita,
Sunt curgere nedomolita,
Sunt afirmare nerostita,
Sunt constienta ce se face,
Cu facerea re-innoita.

Sunt lunga aventura nestiuta
Prin umbra viitorului trecuta,
Sunt lumea care va veni, pierduta,
Sunt mintea care stie totul, nestiuta.
Sunt plenitudinea in neant turnata,
Sunt staza si schimbarea cauzal trucata,
Sunt tesatura noptii, cu stele legata,
Imprastiind culoarea de impresii creata.
Sunt negrul luminos din care raze curg,
Ce doarme somnul demiurg
Cu capul pe un infinit amurg.
Sunt Eul in scindare, fara sine,
Sunt implicarea fara rau si bine.
Prin mine universul se concepe,
Prin oglindire spectacolul incepe,
In subiect ca obiect se proiecteaza.
In act –efect-simtire se finalizeaza.

Sunt reciclarea, inceput si coada,
Solid fluida, de real cascada,
Ce nu se linisteste niciodata
Rotind mereu a transformarii roata.

Sunt vorbele de simturi devorate,
Sunt starile, prin sens deliberate,
Cu intelesuri vesnic ocultate,
Cu experienta constatate,
Cu adresarea combinate,
Cu argumentul conectate,
Cu sentimentul confirmate,
Cu slabiciunea consumate.
Aci se zbate la nesfirsit
Unda increderii si deprimarii,
Credinta fierbinte sau legea sfidarii.

Sunt cauza omului avant,
Primindu-si trupul in cuvant,
Privindu-l ca substanta si miscare,
Si folosindul ca spirit si cercetare.
Nepricepand externul, ca ideie pura
Se crede forma si gandire prin natura.
In existenta, toate cate sunt sau par,
Primesc, doresc, pierd si dispar,
Noua memorie-istorie preiau,
Si intr-o alta forma inchisoare
Incearca alta varianta fiintare,
Decisa de capriciul circumstantei,
Inchisa in criteriul concordantei,
Condusa de principiul rezonantei.
Solida revarsare de miscari-pozitii
Fragilitate ordonata, generand tranzitii.
Loc unde cei ce sunt fara sa stie,
Ridica, demoleaza fiinta fumurie,
Intensa, dulce, aspra, amaruie,
Promisiune unde fiecare vrea sa fie
O glorie absurda si pustie.

Arcul impulsului primar
Se-ntinde pana-n ziua de apoi,
Si se intoarce fulger, inapoi
Primind in sine impulsul secundar,
Intruchipat complet in ‘Oul’ unitar.
Prin sine se comprima si dilata,
Coaguland in astre vibrarea difuzata,
Subtila incifrare, facuta sa se stearga,
Imensa aparenta, de corp-spirit prea larga,
Tesuta-n fir de spatiu, extensii rotitoare,
Eforturi condensate, atractii repulsoare,
Zone de tainic intuneric, sinistru feeric,
Tarim de faptuire pentru orgoliul luciferic.

Un diafan scindabil, retea de energie
Umple hotarul timp cu forma temelie,
Si introduce succesivul, prima dependenta
Conditia cuplajului prin corespondenta.
In infinitul suprapus curg rauri de miscare,
Pictate cu penelul frontiera-destramare.
Falduri albastre vii, de argument polar,
Plutesc pe lacul ratiunii de clestar,
Catre un existent controversat, promitator,
Care va fi, prezent, trecut si viitor.

Din tensiunea proiectata in culoare
Substanta, forta si procesul vor apare,
Din ele trup isi va croi senzatia motoare,
Si va apare fenomenul, consternare.
Concretul va surprinde fiintare,
Conceptul va deprinde desemnare,
Afectul va incinge, sarbatoare,
Iar noutatea va starni participare.

In creierul global va pendula lucidul vis,
Absurda, coerenta existenta, cerc inchis.
Aici alearga circularii mesageri
Fugind din loc-moment spre nicaieri,
Trasand noul sfarsit al inceputului,
Facand mereu loc, re-facutului.
Punand saminta ‘vreau’ pe-a darului cimpie,
Recolte recompensa, unelte lacomie,
Ce prinse-n ciclul lui ‘a stii-avea’,
Torente de biografii va declansa.

Odata demonul ‘necesitate’, activat,
Odata subteranul cauza explorat,
Si corelatul ‘consecinta’, validat,
Rasadul amintirii germen incoltit,
Multiple inceputuri ‘sunt’, au rasarit,
Confuze ramuri ‘fac’ sau inmultit,
Subtile rodiri ‘inteleg’, s-au impletit,
Prinzand posibilul in ‘dependent’,
Fixand analiticul in contingent,
Trecand ne-temporalul in prezent.
Pe toate regula conventie, va cerceta,
Prin combinatii si efecte va lucra,
Cu simturi-ierarhii, va fecunda,
Cu energii si anarhii va provoca,
Cu fortele principii va schimba,
Cu bucurii-dureri va recompensa,
Si ‘Eul’ creativ al nevoii-solutiei,
In jocul supravietuirii se va arunca.

Dupa alt timp, saminta de al doilea ordin
In brazda de al doilea ordin, va crapa,
In reflectarea reflectarii, mintea va intra:
Mari fulgere de noapte si zi orbitoare
Vor lumina domeniul lumii interioare:
-Concept in substanta,
-Concept din miscare,
-Concept prin sugestie,
-Concept in conventie,
-Conceptul abstractie,
-Concept din conditie,
-Concept cu intentie,
-Conceptul concluzie, se vor discrimina,
-Agent si actiune, se vor controversa,
Lumea din mintea autoare se va infigura.

Static si dinamic,
Micron si galactic,
Arid si acvatic,
Solar si noptatic,
Concret si semantic,
Formal si sintactic,
Deschis si dogmatic,
Legal si anarhic,
Mizer ori sublim,
Gregar prin divin,
Se vor amesteca,
Se vor gasi si consuma,
Se vor dori, se vor nega,
Se vor privi, se vor uita,
Se vor ura, se vor ierta,
Se vor iubi sau detesta,
Vor discuta, argumenta,
Vor ridica si demola,
Si toate se vor intimpla…

Gandirea va delibera,
Si mersul se va merge,

Zborul se va zbura,
Unealta va primi abilitate,
Cauza va fi conformitate,
In auto-explorare mintea se va angaja,
In auto simulare ratiunea se va incurca…
Puterea din a doua ierarhie
Prin cauza cu a doua temelie,
Spre sinele autocreat, se va orienta.
Ce-i in afara, in-launtru va parea,
Ideia nascatoare de ideie, va lucra.
Trecuta prin oglinda constientizarii,
A lumii interne sau externalizarii…
A facerii de sine, venirii, plecarii,
Si astfel, voi apare ‘EU’ prin care ‘euri’ sunt’!
EU, sensul autor din toate fiintele cuvant.

Cand tot ce am ascuns, voi lumina,
Cand fiinta sclava siesi se va elibera,
Toata vointa-actiune se va deconecta,
Iar cosmosul fenomenal va disparea.
Dar preferinta nesatula va mai vrea,
O alta fiintare ‘vreau-exist’ va implora.
Iar gandul ma exprima se va intrupa,
Pe cel ce ‘este si nu este’ iar voi fiinta:
Suport ‘creativitate prin atributie’
Substrat ‘energie-actiune compozitie’,
Priect, ‘analiza-ratiune-contradictie’,
Substrat ‘ascetism, nepasare ori pasiune’,
Efect, reflectare prin altul, comuniune.

Cand totul se va stabili si corela,

Cand roluri se vor imparti si invata,

Un alt spectacol se  va declansa

Si toate de la inceput

Vor curge similar dar altcumva…