Meta Poeme

VIS VIRTUAL

Cand n-ai ce face si nu vrei liniste si pace,
Te rogi cuvintului sa dea ocol pamintului.
Cuvantul te asculta si fara vorba multa
Face pe loc miracol si te arunca in spectacol.

Totul incepe cu a fost odata…
Un daruit adolescent, numai candoare,
Si o superba, prea frumoasa fata,
Care-si bronza speranta trup la soare…

Visul capteaza simtul devine uimitor,
Te afli dintr-o data in tara nimanui,
Dorind intens, incandescent amor,
Ce te transporta in afara timpului.

Ajuns in lumea virtual-reala, fara legi,
Vrei maxima iubire, placerea suverana,
Carnala si intensa, sa o exciti, sa o culegi,
Sa gusti intreg amorul, sa-ti fie curtezana.

Dupa diverse cautari gasesti fata perfecta,
Iar frumusetea ei telurica iti e pe plac,
Dar ingrozit, constati ca e pe undeva defecta,
Ea te refuza fara comentarii: esti sarac!

Incerci sa te pui in valoare sperand sa convingi,
Declari ca esti abil si senzual, puternic, curajos,
Dar nepasarea si dispretul nu-i invingi,
Oricata elocventa risipesti, esti pretuit pe dos.

Socat de neputinta prezentarii, deprimat si obosit,
In explorarea altor fiinte aventura cauti alinare,
Dar nici aici succesul si surpriza nu sunt de gasit,
Pari chiar sarac la suflet, lipsit de forta si chemare.

Mergand fara sa vezi, de ganduri ucigase prins,
Simti tremurand pamintul cu zgomot infundat…
De teama, curiozitate si speranta, esti cuprins,
Deodata te confrunti cu un cosmar, de ne imaginat…

Fara sa crezi, ai in privire cumplitul rege dinosaur,
Cu pielea presarata cu rubine, rosie si fumeginda.
Cu dinti din diamante si ghiare lacome, de aur,
Ochii salbatici si vicleni, ce rece stau la pinda.

Enorma nalucire casca o gura veninoasa
Dorind sa amplifice uimirea si groaza eroului,
Cu limba biciuind sonor, taioasa ca a mortii coasa
Si pofta rascolita de prospetimea carnii lui.

Dar ce surpriza imposibila, ne omeneasca,
Cu sunet de cascada, cuvinte cad bubuitor;
In loc sa sfisie, enorma gura prinde sa graiasca,
Doar tunetul rostirii, strivind maruntul muritor.

Ce cauti in lumea asta, biet omulet neterminat?
Intreaba monstruoasa fiara, cu voce joasa, grea,
Vantul hazardului salbatic cu tine s-a jucat,
Cand ti-a impins corabia cu pofte-n lumea mea.

Aici pe tot ce misca si doreste, eu domnesc,
Natura imi ofera trupul excitant prin diversitate;
Iar eu cu atatare permanenta, il iau si istovesc,
In lumea fortei senzuale, sunt suferinta si voluptate.

Sunt lacom, rau, tiranic, toate vointele zdrobesc,
Eu siluiesc candori perfecte, le fac vicii nesatioase;
Prin forta-mi posesoare, excit, posed si prabusesc,
Numai durerea si extazul fac fiintele frumoase.

Dar uneori te saturi de senzatii, altceva doresti…
Am carnea, excitarea, chiar iubirea, totusi ma plictisesc;
De vrei sa ai destule zile, esti obligat sa povestesti,
Sa mi te darui ca scenariu, in mintea ta sa ratacesc.

Imaginand ma vei conduce in aventuri ce nu pot fi,
Nostalgic, inima sa-mi bata traind iubiri frematatoare,
Sa rad pina la paroxism de comedii grotesc hazlii,
Sa lacrimez induiosat, umanizat de tragedii uluitoare.

Cand ti-o seca izvorul povestirii fermecate
Si mintea-ti obosita deliciul vorbei nu-mi va oferi,
Cand frica si vointa de traire iti vor fi epuizate,
Tu pentru moartea-sacrificiu, pregatit sa fii.

Vei trece-n alta viata, cu alte jocuri intamplari,
Prin mine vei cunoaste feluri de a dori, de a nega.
Alte egouri explorand, vei fi supus la alte incercari,
Ca om unic vei disparea cand omul-lume, vei avea.

Dar pina-n clipa parasirii, da vorbei tale toata stralucirea,
Intra in rolul creator de soarta, cu arta si subtila stiinta;
Fa-ma sa sorb din fiinta ta, intentia, efortul, implinirea,
Iar la sfirsit te voi manca- aprecia, plin de recunostiinta.

Fa setea devoranta sa guste placeri reci sau fierbinti,
Nesatiul drog sa ma imbete cu joc pervers si vinovat,
Fa stelele sa-si tese imprejuru-mi raza, sa ma incinga cu dorinti
Sa fiu mereu stapanul vietii si al mortii, consumator nelimitat…

In lumea unde forta-I lege, eroul ingrozit e nefiresc,
Cu un cuvant poruncitor el cheama norii de furtuna,
Dar cand iubeste neiubit, puterile-i se inmultesc,
Cu doua urlete si-un pumn, poate distruge luna.

Pe loc la o comanda virtuala, trupul ii creste urias,
Cu muschi enormi vibrand sonor, duri ca otelul,
Cu o privire rea, incendiara, de demon ucigas,
Dispus pe loc, la toti si toate, sa le faca felul.

A fost o confruntare fascinanta, demna de admiratie,
Parade si riposte, manevre si asalturi magistrale;
Daca era televizata ar fi produs avere si senzatie,
Pe langa forta si curaj eroul cunostea artele martiale.

Cu forta, furie, metoda, reptila rege bine se batea,
Izbea perfid cu coada, musca, sufla aer incins,
Dar ce putere are forta pura, luptind cu refuzata dragostea?
Stapanul timpului trecut, de furia frustrarii, fu invins.

Mai mult miscat decat infuriat, replica regele destins:
Se pare ca esti foarte motivat, cand te exprimi asa convins,
Ia spune-mi daca nu e personal, ce suferinta te-a atins?
Iimi pari cam straniu pentru un erou, de nebunie prins.

Am o multime de puteri, in lumea ta, de nevisat,
Cere-mi ce crezi ca tensiunea iti va relaxa;
Iti dau imperiul simt-ofranda, te fac nemasurabil de bogat,
Vreau de la mine vindecat si fericit, sa poti pleca.

Si incalzit de-o prietenie generoasa si spontana,
Incepi a-i povesti care-i aleanul ce te chinuieste,
O clasica nefericire, insa umana, prea umana,
A celui ce se daruie ca suflet, celei ce nu-l doreste.

Asculta regele atent, politicios, chiar curios,
Apoi oftand raspunde cu un glas adinc, sfatos:
Din felul cum te bati si te implici, pari a veni din viitor,
Atunci vor capata valoare dragostea si suferinta din amor.

As vrea sa ai incredere in mine, am leacul potrivit,
Intoarce-te in lumea ta, dar ce-ti voi da, nu intreba;
Indemanarea ce-ti ofer la noi e fapt banal, obisnuit,
Ea iti va darui ‘femeia’, vei capata intreaga-i dragostea.

Convins profund ca regele reptila, nu te-a inselat
Te rupi de universul magic mai prietenos ca altadata,
Trecand prin feeria virtuala spre timpul cand ai decolat,
Si iata-te iar discutand cu excitanta dar nepasatoarea fata.

Increzator in forta ta ascunsa, o noua dragostea declari,
Ii spui ca altul acum esti, altceva poti si altfel o doresti…
Dar curiozitatea, interesul si dorinta de iubire nu apar;
Ea te refuza si mai apasat, te face sa innebunesti…

La marginea rabdarii, fara putere de control ajungi,
Si valuri de exasperare si durere te lovesc terifiante;
Urand toti zeii lumii, cu lacrimi mari incepi sa plingi,
Dar lacrimile nu-s din apa,.. sunt…slefuite diamante!!…

Atunci, pe loc, incepe nesperat miracol,
Dar asteptat, doar esti in virtual spectacol,
Femela dominata de refuz, acum intens te vrea,
Acel ce plinge Diamante, e ‘Cel Dorit’ de ea.

Rapid in tine se petrece o schimbare
Si de iubita si iubire te simti despovarat;
Dezamagit ca si iubirea este o marfa cu valoare,
Ca banul si nu omul, este amantul preferat.

Dar intelept, furia deceptiei iti stapinesti,
Pe piata dragostei, iubirea se negociaza, vinde,
Gasind doar frumusete de vanzare, te gindesti:
Prea rar o inima fierbinte, o rece inima incinge.