Meta Poeme

Subscribe

VIS VIRTUAL

October 30, 2011 By: cmarghitoiu Category: Poezii

VIS VIRTUAL

Cand n-ai ce face si nu vrei liniste si pace,
Te rogi cuvintului sa dea ocol pamintului.
Cuvantul te asculta si fara vorba multa
Face pe loc miracol si te arunca in spectacol.

Totul incepe cu a fost odata…
Un daruit adolescent, numai candoare,
Si o superba, prea frumoasa fata,
Care-si bronza ‘valoarea trup’ la soare…

Visul capteaza simtul devine uimitor,
Te afli dintr-o data in tara nimanui,
Dorind intens, incandescent amor,
Ce te transporta in afara timpului.

Ajuns in lumea virtual-reala, fara legi,
Vrei maxima iubire, placerea suverana,
Carnala si intensa, sa o exciti, sa o culegi,
Sa gusti intreg amorul, sa-ti fie curtezana.

Dupa diverse cautari gasesti fata perfecta,
Iar frumusetea ei telurica iti e pe plac,
Dar ingrozit, constati ca e pe undeva defecta,
Ea te refuza fara comentarii: esti sarac!

Incerci sa te pui in valoare sperand sa convingi,
Declari ca esti abil si senzual, puternic, curajos,
Dar nepasarea si dispretul nu-i invingi,
Oricata elocventa risipesti, esti pretuit pe dos.

Socat de neputinta prezentarii, deprimat si obosit,
In explorarea altor fiinte aventura cauti alinare,
Dar nici aici succesul si surpriza nu sunt de gasit,
Pari chiar sarac la suflet, lipsit de forta si chemare.

Mergand fara sa vezi, de ganduri ucigase prins,
Simti tremurand pamintul cu zgomot infundat…
De teama, curiozitate si speranta, esti cuprins,
Deodata te confrunti cu un cosmar, de ne imaginat…

Fara sa crezi, ai in privire cumplitul rege dinosaur,
Cu pielea presarata cu rubine, rosie si fumeginda.
Cu dinti din diamante si ghiare lacome, de aur,
Ochii salbatici si vicleni, ce rece stau la pinda.

Enorma nalucire casca o gura veninoasa
Dorind sa amplifice uimirea si groaza eroului,
Cu limba biciuind sonor, taioasa ca a mortii coasa
Si pofta rascolita de prospetimea carnii lui.

Dar ce surpriza imposibila, ne omeneasca,
Cu sunet de cascada, cuvinte cad bubuitor;
In loc sa sfisie, enorma gura prinde sa graiasca,
Doar tunetul rostirii, stresand maruntul muritor.

Ce cauti in lumea asta, biet omulet neterminat?
Intreaba monstruoasa fiara, cu voce joasa, grea,
Vantul hazardului salbatic cu tine s-a jucat,
Cand ti-a impins corabia cu pofte-n lumea mea.

Aici pe tot ce misca si doreste, eu domnesc,
Natura imi ofera trupul excitant prin diversitate;
Iar eu cu atatare permanenta, il iau si istovesc,
In lumea fortei senzuale, sunt suferinta si voluptate.

Sunt lacom, rau, tiranic, toate vointele zdrobesc,
Eu siluiesc candori perfecte, le fac vicii nesatioase;
Prin forta-mi posesoare, excit, posed si prabusesc,
Numai durerea si extazul fac rele, fiintele frumoase.

Dar uneori te saturi de senzatii, altceva doresti…
Am carnea, excitarea, chiar iubirea, totusi ma plictisesc;
De vrei sa ai mai multe zile, esti obligat sa povestesti,
Sa mi te darui ca scenariu, in mintea ta sa ratacesc.

Imaginand ma vei conduce in aventuri ce nu pot fi,
Nostalgic, inima sa-mi bata traind iubiri frematatoare,
Sa rad pina la paroxism de comedii grotesc hazlii,
Sa lacrimez induiosat, umanizat de tragedii uluitoare.

Cand ti-o seca izvorul povestirii fermecate
Si mintea-ti obosita deliciul vorbei nu-mi va oferi,
Cand frica si vointa de traire iti vor fi epuizate,
Tu pentru moartea-sacrificiu, pregatit sa fii.

Vei trece-n alta viata, cu alte jocuri intamplari,
Prin mine vei cunoaste feluri de a dori, de a nega.
Alte egouri explorand, vei fi supus la alte incercari,
Omul unic vei refuza cand lumea-om, vei capata.

Dar pina-n clipa parasirii, da vorbei tale toata stralucirea,
Intra in rolul creator de soarta, cu arta si subtila stiinta;
Fa-ma sa sorb din fiinta ta, intentia, proiectul, implinirea,
Iar la sfirsit te voi manca-aprecia, plin de recunostiinta.

Fa setea devoranta sa guste nesatiul rece sau fierbinte,
Placerea drog sa ma imbete cu joc pervers si vinovat,
Fa ignoranta ta naiva sa se deteste, coplesita de extazul minte
Sa fiu mereu stapanul vietii si al mortii, judecator nelimitat…

In lumea unde forta-I lege, eroul ingrozit e nefiresc,
Cu un cuvant poruncitor el cheama norii de furtuna,
Dar cand iubeste neiubit, puterile-i se inmultesc,
Cu doua urlete si-un gest poate schimba in soare, luna.

Pe loc la o comanda virtuala, trupul ii creste urias,
Cu muschi enormi vibrand sonor, duri ca otelul,
Cu o privire rea, incendiara, de demon ucigas,
Dispus pe loc, la toti si toate, sa le faca felul.

A fost o lupta fascinanta, demna de admiratie,
Parade si riposte, manevre si asalturi magistrale;
Daca era televizata ar fi produs avere si senzatie,
Pe langa forta si curaj eroul cunostea artele martiale.

Cu forta, furie, metoda, reptila rege bine se batea,
Izbea perfid cu coada, musca, sufla aer incins,
Dar ce putere are forta pura, luptind cu neprimita dragostea?
Stapanul timpului trecut, de furia ne acceptarii, fu invins.

Mai mult miscat decat infuriat, replica regele distrat:
Se pare ca esti foarte motivat, cand te exprimi asa convins,
Ia spune-mi daca nu e personal, ce suferinta te-a muscat?
Iimi pari cam straniu pentru un erou, de-o nebunie prins.

Am o multime de puteri, in lumea ta, de nevisat,
Cere-mi ce crezi ca tensiunea iti va relaxa;
Iti dau imperiul simt-ofranda, te fac insuportabil de bogat,
Vreau de la mine vindecat si fericit, sa poti pleca.

Si iata, incalzit de-o prietenie generoasa si spontana,
Incepi a-i povesti care-i aleanul ce te chinuieste,
O clasica nefericire, insa umana, prea umana,
A celui ce se daruie ca suflet, celei ce nu-l primeste.

Asculta regele atent, politicios, chiar curios,
Apoi oftand raspunde cu un glas adinc, sfatos:
Din felul cum te bati si te implici, pari a veni din viitor,
Atunci vor capata valoare dragostea si suferinta din amor.

As vrea sa ai incredere in mine, am leacul potrivit,
Intoarce-te in lumea ta, dar ce-ti voi da, nu intreba;
Indemanarea ce-ti ofer la noi e fapt banal, obisnuit,
Ea iti va darui ‘femeia vis’, vei capata intreaga-i dragostea.

Convins profund ca regele reptila, nu te-a inselat
Te rupi de universul magic mai prietenos ca altadata,
Trecand prin feeria virtuala spre timpul cand ai decolat,
Si iata-te iar trup si spirit, langa nepasatoarea fata.

Increzator in bogatia ta ascunsa, o noua dragostea declari,
Ii spui ca altul acum esti, altceva poti, altfel iubesti…
Dar curiozitatea, interesul si dorinta partenerei nu apar;
Ea te refuza si mai apasat, te face sa innebunesti…

La marginea rabdarii, fara putere de control ajungi,
Si valuri de exasperare si durere te lovesc terifiante;
Urand toti zeii lumii, cu lacrimi mari incepi sa plingi,
Dar lacrimile nu-s din apa,.. sunt…slefuite diamante!!…

Atunci, pe loc, incepe nesperat-firesc miracol,
Dar necesar si generos, esti doar in virtual spectacol,
Femela insetata de refuz, acum intens te vrea,
Acel ce plange Diamante, e ‘Cel Dorit’ de ea.

Rapid in tine se petrece o schimbare
Si de iubita si iubire te simti despovarat;
Dezamagit ca si iubirea este o marfa cu valoare,
Ca banul nu barbatul, este amantul preferat.

Dar intelept, furia deceptiei iti stapinesti,
Pe piata dragostei, iubirea se negociaza, vinde,
Gasind doar frumusete de vanzare, te gindesti:
Prea rar o inima fierbinte, o rece inima aprinde.