Meta Poeme

Subscribe

AS VREA SA FIU

October 06, 2012 By: cmarghitoiu Category: Poezii

AS VREA SA FIU

In lume, toate cate sunt
Sunt fara a se vrea cunoaste,
Fara a-si cere sau imi cere fiinta,
Si curg din inceput in haos,
Scotand eternul din repaos.
Dar ce-as putea eu fi, in tot
De-ar fi sa imi aleg miscarea,
Sa simt ca sunt incununarea
Unirii fara sens, fara final?

As vrea sa fiu impreunarea
Gindirii autoare de negare,
Cu forma ignoranta dar plenara,
Cu energia rece si ignara,
Cu spatiul transparent, substantiat,
Cu trupul timp uzat si reciclat.

As vrea sa fiu scanteia,
Incendiind tot cerul,
Sa fiu ascuns misterul
Trecutului ce s-a pierdut,
Intr-un prezent masiv, ocult,
Hranit prin individul cult-incult.

Sa fiu curioasa vederea
Sa fiu clarvazatoare umbra,
Intens generoasa durerea,
Meschina, minora, placerea.
Sa fiu fara de orizont efortul,
Microna, punctuala, relaxarea,
Sa fiu avida nepasarea
Concretului substantiat.

Si fiu invinsa incitare efemera,
Invingatoarea lacomie austera,
Sa fiu eterul condensat vibrant,
Sau greu inert, umplut de neant,
Sa fiu agresat agresorul cuvant,
Aliat adversar cu inertul avant.
Sa fiu mereu dispretuit eroul
In lupta surda cu tiran ecoul.

Sa fiu anostul sentiment,
Extras din omul contingent,
Cedat spiritualului cuvant;
Principiu fara cauza dar activ
Actionand mereu fara motiv.
Sa fiu iar intrebarea,
Abstracta consternarea.

Sa fiu prima ideie
Primul barbat, prima femeie
Primul concept dual fertil,
Prima biografie multiplicata inutil
In glorioasa ignorare,
De actul magic, fara imitare.

Sa fiu prima cedare de iubire,
Prima primire de nectar gandire.
Sa fiu ultima posesie de posesor,
Eliberarea prima de forta motor,
Invingatorul cauzei zeu prin ‘eu’,
Invins de ratiune prin refuzatul zeu.