Meta Poeme

Subscribe

Archive for June, 2013

POSESIE

June 30, 2013 By: cmarghitoiu Category: Poezii

POSESIE

Ce este mai frumos?
Intreaba muza, poetul,
Iar ea agale se dezbraca
Si ii arata pieptul…

Ma lasi sa te posed acum?
Intreaba ‘Viata’, muritorul,
Ea il priveste cu dispret,
Si il izbeste cu piciorul.

Le am din plin pe toate,
Cand beau vin pe saturate,
Razand salbatic zice bautorul,
De vise monstruoase creatorul.

Prin cap sa mi se joace vantul,
In sange sa dizolv cuvantul,
Prin logos sa creez pamantul,
Sa fiu puternic cum e gandul.

Sa sorb cu simtul departarea,
Sa fiu un val imens cat marea,
Sa fiu de lume posedarea,
Sa fiu mereu doar insetarea….

FULG

June 25, 2013 By: cmarghitoiu Category: Poezii

FULG

Nascut de frig si frumusete,
Trimis al puritatii reci, abstracte,
Nu poti primii a Soarelui tandrete
Fragila simetrie venita de departe.

Focar de oglindiri reci si subtile
In care arta legii isi arata gratia,
Cand cresti enorm in valuri volatile,
A vietii impietrire, esti conspiratia.

Zburind usor pe aripa de efemer,
Tu randunica alba a iernii generoase,
Faci pomii sa rodeasca flori de ger,
Brodate fin pe a creatiei matase.

Prin tine fantezia ne vorbeste,
De lumi alb-cristaline, acolo rege esti,
Decorul somptuos inima cucereste,
Iar inocenta vrajei te face sa zambesti.

SPERANTA

June 19, 2013 By: cmarghitoiu Category: Poezii

SPERANTA

Oceanul se invarte relaxat
Bronzandu-se pe fiecare fata,
De rasarituri soarele s-a saturat,
Cu un apus sfarseste orice dimineata.

Pe epiderma nuda ploua cu scantei,
In simturi pasari ard cu flacari ascutite,
Mereu dorind ce nu ai drept sa iei
Vei vrea mai multe decat poti, iubite.

Om condamnat la generozitate inutila,
Lasa desertul sa implore si apa sa i se refuze,
Tu nu poti satura nisipul golind o burta de camila,
Fa doar statuile sa rada cu albe si crapate buze.

Albastrul e speranta lumii, aridul e oglinda ei,
Acolo marele covor de verde se ofileste sangeriu,
Pe amintirea deprimata amurgul ninge cu fulgi grei,
Uitatul vis al existentei visand, e ingropat de viu.

Cand ratiunea delireaza si face bunul simt sa planga
Cu praf de resemnare obosita cernuta in imensul vid,
Ajuta mintea irosita puterile din viitor sa stranga,
Si trupul Evei animeaza, de viata si de dragoste avid.

RITUAL

June 09, 2013 By: cmarghitoiu Category: Poezii

RITUAL

Ritualul ‘este un act de comunicare’,
Un dialog cu cineva care iti poate indeplini nevoile,
Intentiile, scopurile ori dorintele,
Dar te poate pedepsi daca actionezi incorect,
Vrei ce nu trebuie, sau cum nu trebuie,
Si incerci sa obtii impotriva celui care ingaduie.
Cand dialogul se poarta cu o fiinta-forta constienta,
Creatoare a partenerului de dialog,
Capabila sa ofere sau interzica orice,
Atunci se desfasoara un ritual de invocare religios,
Un dialog intre ‘credincios’ si ‘Creatorul suprem’.
Credinciosul este acel om care vede fiinta natura,
Sau fiinta proprie ca efecte ale unui act creativ
Exprimand generozitatea unei super fiinte trinitare,
Simultan facator, facere si facut,
Care isi realizeaza opera tot ritual,
Comunicandu-si intr-un limbaj ocult ce vrea,
Realizand imediat si in totalitatea comanda.

Credinciosul nu cere divinitatii ceva, el se roaga,
El implora vointa suprema sa il bage in seama,
Sa ii daruie putere daca divinitatea e multumita,
De felul cum a incercat sa ii intre in gratie,
Cum a respectat toate conditiile puse de ea,
La baza fiintei sale efemere care se bucura sau sufera
Prin stiinta, bunavointa sau nemultumirea divinului.
Credinciosul isi prezinta cu umilinta nevoile,
Accepta dependenta vietii sale de implinirea lor,
Arata ca el nu va mai putea fi devotat divinitatii,
Daca aceasta nu il ajuta sa supravietuiasca.
Partenerul Absolut asculta si cantareste ruga,
Verifica calitatea celui care o indreapta spre sine
Si daruie sau nu obiectul, proprietatea,
Actiunea, ipostaza sau emotia ceruta.
Daruie sau refuza de fapt persoana ceruta de devot.

Daca dialogul se duce cu legea naturala, pura,
Inconstienta ea insasi dar capabila sa creeze si anime
O infinitate de constiente aservite,
Atunci avem un ritual tehnologic sau stintific.
Si in actul ritual orientat catre legea pura,
Se cer cunoscute si indeplinite o multime de conditii:
Partenerul om trebuie sa cunoasca fiinta formala a legii,
Sa stie cum actioneaza ea constructiv sau distructiv,
Sa poata actiona similar respectand regulile ei
Pentru a fi in rezonanta cu cauzalitatea legii.
Daca omul respecta legea poate face orice,
Poate inventa orice unealta, proces, functie,
Poate produce o diversitate de schimbari in trupul
Material si energetic al naturii,
Al carui metabolism secreta cauza si efectul.
Legea indica omului ce si cum sa faca pentru a
Activa cauza specifica care elibereaza efectul dorit.
Daca nu ‘cunoaste legea’ efortul este disproportionat cu efectul,
Iar efectul agreseaza si uneori distruge pe cel care l-a eliberat.

Exista si o lege estetica care controleaza creatia
Formelor, atitudinilor, functiilor frumosului.
Fiinta Frumosul este cauza starii estetice in om,
Iar starea estetica este releul declansarii sentimentelor,
Este principiul invizibil al umanizarii.
Daca dialogul cu legea estetica este corect
Atunci efectul este autentica opera de arta,
Capabila sa provoace ratiunea si declanseze emotia.
Cel care recunoaste si invoca fiinta legii estetice
Stie ca nu el este inventatorul operei,
Ca fiecare autor uman isi primeste arta ca un dar,
Prin ritualul inspiratiei, al transei creative.

Daca individul nu se supune legii estetice,
Daca nu recunoaste supra cauza frumosului,
Operand in artist dar originata in afara sa,
Atunci el realizeaza o caricarura de opera,
Care si ea poate place sau displace,
Dar nu are puterea umanizarii.

Putem concepe si o lege etica,
Cea mai complicata si greu de inteles,
Dar mai ales de aplicat lege-functie rituala.
Estetica indica cum sa iti conduci fiinta
Pentru a nu leza umanitatea aproapelui tau.
A nu agresa corporal, intelectiv sau afectiv,
Pe cei care te ajuta sa fii si sa vrei sa continui.
Estetica te invata cum sa apreciezi omul,
Declarat micro copie a fiintei divine.

Totul in lumea omului este ritual,
Numai ca unele ritualuri sunt constiente, altele nu,
Dar fiecare ritual recunoscut sau nu, daruie ceva.
Niciodata omul nu se satisface fara actul ritual,
Fara dialog clar sau incifrat cu cel care poate,
Fara daruire spontana sau constienta trinitatii divine,
Transferata partial in trinitatea fiintei proprii.

DECEPTIE

June 02, 2013 By: cmarghitoiu Category: Poezii

deceptie

Deodata in piept mi s-a deschis o rana
Si toata lumina si vigoarea fiintei au fugit.
Acum sunt numai raze de intunecime,
Sunt o identitate infasurata in ceata.
Nu mai am corp si senzatii,
Am pierdut formele si functiile,
Mi-au inghetat toate initiativele,
Nu mai am cuvinte si intelesuri,
Imi lipseste comunicarea,
Au disparut imaginatia si ratiunea,
Sentimentele pozitive sunt speriate si alungate
De fiinta intuneric.

Bolta cerului gandului e pustie,
Nu mai zboara nici o pasare inspiratie,
Nu mai trece nici un nor intrebare,
Nu mai rasare nici un soare demonstrare,
Nu se mai roteste nici o luna conceptie,
Nu mai sunt de constiinta receptie,
Nu mai infloreste nici o floare parfum,
Nu mai rodeste nici un fruct savoare,
Nu se mai rosteste nici o dorinta,
Nu se mai implineste nici o promisiune,
Nu mai invie nici o speranta,
Trimisa catre ceruri,
Prabusita pe pamant
Fara speranta…

Sunt o cuprindere goala ca o casa de melc,
Parasita de melcul personaj,
Fara intentii si evenimente,
Fara legi si fara obligatii,
Fara nevoi si contradictii,
Fara observat si observator,
Fara curiozitate si incercare,
Fara rezolvare si cunoastere,
Fara teorie si predictie,
Fara actiune, corectie, satisfactie,
Fara razbunare si ura,
Fara iertare si iubire,
fara eroare si pedeapsa,
Fara datorie si rasplata.

Sunt o imensa scena pustie,
Unde nu mai vine nici un spectator,
Nu se mai exprima nici un actor,
Nu se mai inventeaza roluri,
Nu se mai lupta idei si emotii.
In fiinta mea de intuneric
Nu voi mai fi niciodata spectacol,
Nu mi se va trezi sufletul miracol,
Nu se vor ridica si strica caractere,
Schimband ziua lor pe noaptea altora.

Ce este omul fara materie,
Ce este materia fara simturi,
Ce sunt simturile fara reprezentari,
Ce sunt fenomenele fara sensuri,
Ce putere au cuvintele fara relatii,
Ce fel de om mai esti fara implicatii,
Ce calitate are individul fara moralitate,
Este verosimila morala fara incertitudinea erorii?

De mult te vrei ‘eul liber’, reversibil,
Acum poti intra in marele concurs,
Unde alearga frica dupa curaj,
Inteligenta vaneaza imbecilitatea,
Generozitatea adora meschinaria,
Josnicia mizera ironizeaza demnitatea,
Tradarea cauta legitimitate,
Initiativa lauda nepasarea,
Prostia candideaza si castiga,
Onoarea condamnarii si executarii
Idealului perfectiunii:
Respecta-ti semenii cum te respecti!!!…