Meta Poeme

Subscribe

LABIRINT

July 02, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

LABIRINT

Aventura ‘VIATA’ un labirint inchis,
Pe care il parcurgi in diferite directii,
Te opresti la intrarile blocate si te intrebi,
Cine esti, ce esti, unde esti, ce directie sa alegi?
Dar oricat ai merge tot in interior ramai.
Candva cautarea se termina si primesti,
Alt traseu biografie, alt labirint, alte sanse,
Alte nevoi, optiuni, initiative, consecinte.
Labirintul e o inscenare aparent reala,
El iti da impresia ca esti un om autonom,
Ca esti autorul actelor, vorbelor, emotiilor tale.
Dar impresia dispare cand inchizi ochii si deschizi alti ochi,
Ochi care te vad vazand-nevazand, facand-nefacand, fiind-nefiind,
Atunci Labirintul realitate devine desen labirint,
Peste care poti pluti, poti avea vederea de ansamblu,
Harta pe care iti poti trasa drumul folosind un creion,
Mergand oriunde, oricand, fara corp, fara sa pasesti.
In desenul labirint nu exista forme, mintea ta formeaza,
Nu exista miscare, nici nemiscare, totul se schimba dar stagneaza,
Nu sunt interdictii, numai tu iti dai voie sau interzici,
Sa vrei, sa poti, sa faci, sa ai, sa ceri, sa dai,
Nu e materie si energie dar prin cineva, ceva interactioneaza,
Nu e initiativa de vorbire-intelegere, dar se dialogheaza,
Nu sunt indivizi autonomi, dar se individualizeaza.
Iar rezultatul esti TU, un impuls activ-intelectiv-afectiv,
Inconjurat de o realitate vibranta, care te stimuleaza,
Te obliga sa percepi si reprezinti, sa dai nume, sa pui sens
Sa intri in contact si consens, sa te observi observand,
Sa pronunti un ecou de om si sa il pui sa te strige
Sa te pronunte si aduca in fiinta-constienta,
Sa te enunte si denunte, sa te inchida in experienta,
Sa te oblige sa explorezi, simtind, gandind, concepand,
Sa fi tot ce poti fi, pentru ca oricum nu esti cineva,
Dar ai convingerea contrarie, asta e firul calauzitor.

Du-te la teatru si asista la un spectacol,
Uitata-te la actori cum se prefac a fi ce nu sunt,
Cum isi declama rolul, implicati ori plictisiti, cu gandul aiurea.
Stiind numai rolul lor, constienti de prezenta spectatorului.
Priveste si spectatorul, care spre deosebire de actor,
E mult mai captat de spectacol, mai intrat in rol,
Pentru el actorul personaj, faptele lui sunt imprevizibile.
Spectatorul daruit scenei intra mental si afectiv,
In identitatea eroului emulat-simulat de actor, omul in sine,
El este adevaratul actor, ‘el este’ ‘omul pentru sine’,
Marioneta perfecta are se crede activa prin ea insasi,
Spectatorul inghitea actorul, faptele, reusitele si esecurile lui,
Asuma emotiile lui ca proprii, fie ele placute sau deconcertante.
Spectatorul este adevaratul actor care joaca-traieste rolul,
Este individul inchis in labirint, in identitate de sine,

Actorul intra constient in rol, el este scindat,
Este in spectacol, dar si desprins de spectacol,
El este putin mai liber-neliber, decat spectatorul,
Circula prin labirintul actului previzibil, stie ce va mai fi,
Ignora trecutul, controleaza prezentul, anticipeaza viitorul,
Stie ce va face, ce va spune, cum se va refuza ori accepta,
Cum va simula identitatea altor personaje,
Cum isi va transfera constienta dintr-un eu in altul,
Cum va miza, va pierde, castiga, va fi iubit ori urat,
Va fi admirat, dispretuit, privit cu respect, ura, frica,
Cum va da ‘viata’ altui ‘rol om’, fals auto gandit autonom,
Spectatorul ignora si afla, progresiv capata biografie,
Trece prin toate obstacolele cu incantarea stupida a noutatii,
Vrea sa invinga in toate luptele, sa posede harul actorului,
Sa aiba toate experientele, gandurile, emotiile acestuia,
Paradoxal considerat de el singurul ‘OM puternic, adevarat’.
Dar actorul e cel mai trist, neputincios personaj,
Lui i se refuza imprevizibilul, el stie totul,
Dar nu stie cine si de ce i-a scris rolul rutina,
De ce trebuie sa se sacrifice, sa fie fara surpriza,
Numai pentru ca spectatorul cel nerod si naiv,
Sa guste in premiera din rutina-repetare, sa fie el insusi…

Spectatorul destinat, ramane un prizonier, orice ar face,
El crede ca este, ca poate fi prin el cineva, gand fatal,
Convingere absurda, datorita careia ii place ce ar trebui sa deteste
Aproba si asuma ce ar trebui sa respinga, sa conteste,
Identificandu-se sentimental, cu actorii care se detesta,
Care joaca numai pentru ‘EU-EL’, pentru a il pastra acolo..