Meta Poeme

Subscribe

Archive for September, 2016

marele pictor

September 07, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Marele pictor

Marele pictor prinde cu ambele maini marginile panzei timpului,
O scutura violent si o intinde pana peste orizont,
Cu un zgomot de spatiu panza se umfla, capata volum,
Marginit jos de o intindere solida, alba, cenusie sau bruna,
Iar sus de o cupola imensa, transparenta, adanca,
Pe cupola ‘cer’ arunca un praf albastru, stralucitor,
Apoi cu o pensula muiata in vibratie de toate nuantele
Desena norii rosii, albi, cenusii, negri, de furtuna,
Atingand din loc in loc solul cu varful pensulei,
Peisajul se materializeaza, apar oceane, mari, fluvii,
Se ridica lanturi de munti, deserturi, scaldate in viata campii.
Copacii cresc rapid, invadeaza susul, mijlocul, josul,
Cu ramurile si radacinile, frunzele, florile, fructele lor,
Progresiv solul se populeaza, se acopera cu fiinte curioase,
Cu vanatori si vanaturi, cu agresori, spectatori, victime,
Unii primesc oglinda constientei, se vad si se recunosc,
Intra in aventura identitatii-alteritatii, de unde nu mai ies niciodata.
Inchisi in forma-culoare, se lupta cu impresia, cu sensul, cu relatia,
Se agita, se vor, se ameninta, se ataca, se inghit, fac pasiune unii pentru altii,
Pentru savoarea lor corporala, estetica, afectiva, intelectiva,
Se plac ori ucid din curiozitate, nevoie, furie, plictiseaza, pretext.
Distrugand, moartea creaza, este o cauza, a nasterii, a cresterii explozive,
Din pierdere se face castig, ofera fiecaruia o sansa sa revina…
Fiintele proceseaza sunetul, il fac nume, sens, il transforma in unealta,
Prin nume sparg agregatele de culoare in frontiere stabile,
Sau cinetice, in substantive si predicate, capteaza, pastreaza devenirea.
Cu limbajul fiintele taie, lipesc, sparg, topesc sau ingheata tabloul,
Invata sa isi faca alte tablouri pe ecranul constientei,
Sa proiecteze acolo lumile si partenerii doriti, descopera imaginarea,
Prin cuvant-concept circula peste tot, ajung oriunde, le schimba pe toate,
Dar numai in mintea lor plina de cosmaruri concept, false ori autentice.
Pictura animata este tot mai incarcata, plina de viata, de negare a vietii,
Personajele active, socializate, invata sa faca constiente specializate,
Descopera si ele pictura creativa, isi iau in posesie fiinta si peisajul,
Fac concurenta marelui pictor, ii schimba, ii strica opera, isi impun stilul,
Reinventeaza si ele spatiul, forma, gestul, verbul, gandul, sentimentul,
Se distreaza, sunt triste, isi scriu si joaca propriile roluri, biografii…
Treptat fiecare mic personaj se inchide intr-un ‘EU’ ca intr-o cochilie,
Argumenteaza ca ‘exista’, pentru ca a descoperit metoda de argumentare,
Demonstreaza ca altii nu trebuie sa ‘fie’, pentru ca il deranjeaza,
Transforma demonstratia in fapta, dezlantuie enorme conflicte,
Inlatura mari intervale din pictura initiala, descopera deliciul distrugerii.

Dupa un timp Pictorul isi priveste atent si iritat lucrarea,
Pare furios, nemultumit, dezamagit,…
-Destul, striga el exploziv!!!
Si deodata cu un zgomot de dezastru,
Enorma opera vie ingheata, se aplatizeaza rapid,
Revine la starea initiala de panza goala, transparenta.
Pictorul o strange in pumn, o face ghem si o arunca,
-Nu e bine, nu e bine deloc!!!,
-Dar nu stiu ‘De ce’!!!???
-Maine trebuie sa incerc altceva!!!…