Meta Poeme

Subscribe

CICLU

January 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Uncategorized

CICLU

Rasuna dur si clar un clopot aspru,
El bate lumile samanta cu prevestiri ascunse,
In rugul violent al ochiului senin, de alabastru,
Ard vieti in frenezie ca lacrimi vii, aprinse.

Explozii si condensuri, lumina congelata,
Curgeri de timp in spatii, miscari lichefiate,
Demente erele prin euri zboara despletite,
Spre rasaritul fiintei cu simturi surde, mate.

In haosul prestabilit cresc trandafiri de fum,
O mana neagra fara oase ii vede si culege;
Rosii vor fi pe fila de alt cosmic album,
Care apare, creste, cade, sintactic, dupa lege.

Doar in proiect e scena, teren de confruntare,
Actorul inca doarme, iar spectatorul nu s-a inventat,
Voi fi din nou ‘Cel plin de mine’, uica intrebare?
Mai poate inversa trecutul omul sacrificat?

Un sol al invierii, un altul de ucis,
Se lupta si impaca in vasta panorama,
O poarta catre ziua si noapte s-a deschis,
Opera si autorul isi fac prin personaj reclama.

Cresc lumile de carne-spirit pe ramul inflorit,
Si alte lumi mentale, asteapta sa rodeasca;
Din somnul ignorantei, ‘ Divinul’ s-a trezit,
In ochiul care ‘cheama’, prind dramele sa creasca.

Trec in fapturi concrete, abstracte teoreme,
Cuvantul care doare arunca lumea de parfum, culoare,
Talente creativ ne creative si admirari boeme,
Vor prinde libertatea, perfida condamnare.

O memorare de impresii isi striga iar intrarea,
In marea sarbatoare cu defilari de trup,
Aici se lupta tandru geniul sinistru si candoarea,
Aici negociaza conspiratii, tradarile de grup.

Si cresc si se afunda palatele de vid infloritor,
Campiile, vantul si marea isi inmultesc rodirea,
Masina de cioplit biografii vinde o sansa tuturor,
Ca un incendiu cosmic se prabuseste omenirea.

Cu o retea de neuroni si vene se-mbraca orice sfera,
Vointa cuceririi-locuirii prinde in ghiare nou pamant,
Facand nimic si aruncand, muscand adanc din atmosfera,
Grupuri de norma sau de dogma se vor, se lupta, cer cuvant.

Discursuri prefacut emotivate curg in repulsii atractive,
Pledoarii vag argumentate se vor, se contrazic, se leaga,
Taieri in carnea legii, absurde cauze recursive,
Isi scot din necredinta fructul afirmarii, dar se roaga.

E timpul competentei, al artei, stiintei, cercetarii,
In mainile ingenioase, functii vorace cresc rapid,
Efluvii de posibil si probabil, efectul corelarii,
Scot societatea din potenta, pe un fundal de vid.

Pretentia, prima putere, dezvolta vectorul producator,
Persoana se emancipeaza, trece din umbra in lumina,
Stupi grei de implinire, roluri spontane fara autor,
Cu mierea bogatiei inflorescenta ratiunii e iar plina,

Unelte, functii, recompense, se folosesc si se arunca,
Belsugul creste ca aluatul, dar istoveste sursa,
Din stiinta care poate totul, amenintarea urca;
Dezlantuirea cercetarii dedicate se prinde iar in cursa.

Inconstienta constienta isi proiecteaza personajul,
Cu pofte de caverna, cu preferinte violente, infantile,
Aplaudand iar viciul confruntarii, obscur apare derapajul,
Rapid dragostea trece in ura, iar razbunarea cere zile.

Victorii care costa, uscate sau taioase lacrimi,
Plang transcendenta irosita, pigmeu in rol de Zeu,
O constienta obsesiva, tesuta-n triviale patimi,
Face din moarte un vehicul, nascandu-se mereu.

Scufunda-te banchiza si lumile ineaca,
Sau le loveste tandru cu fulgere de ger;
Cand suna cornul amortirii, planeta se dezbraca
De atmosfera si ingheata, intunecata stea de fier…

Atunci cand prabusirea invinge primenirea,
In noapte ca-n salvare, prind lumile sa cada,
Ideia ingrozita-obosita isi cheama adormirea,
Iar ochiul care ‘stie’, refuza lumi sa ‘ vada’.