Meta Poeme

Subscribe

CICLU

January 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Uncategorized

CICLU

Rasuna dur si clar un clopot aspru,
El bate lumile samanta cu prevestiri ascunse,
In rugul violent al ochiului senin, de alabastru,
Ard vieti in frenezie ca lacrimi vii, aprinse.

Explozii si contractii, lumina condensata,
Curgeri de timp inverse, procese comprimate,
Trimise, erele prin euri zboara despletite,
Spre rasaritul fiintei cu simturi oarbe, mate.

In haosul prestabilit cad trandafiri de fum,
O mana fara carne ii prinde si culege;
Rosii vor fi pe fila de alt cosmic album,
Care apare, infloreste, cade, sintactic, dupa lege.

Doar in proiect e scena, teren de exprimare,
Actorul inca doarme, iar spectatorul nu a inviat,
Voi fi din nou ‘EU constienta’ unica intrebare?
Mai poate controla prezentul, agentul congelat?

Un sol al invierii, un altul de ucis,
Se lupta si impaca in vasta panorama,
O poarta catre ziua si noapte s-a deschis,
Opera si autorul isi fac prin personaj reclama.

Cresc lumile de carne pe ramul inflorit,
Si alte lumi in spirit, asteapta sa rodeasca;
Din somnul ignorantei, ‘ Divinul’ s-a trezit,
In ochiul care ‘poate’, prind suflete sa creasca.

Trec in fapturi concrete, ne demonstrate teoreme,
Sensul interpretabil ofera lumea de parfum, culoare,
Talente incredibil creative, sau nepasari boeme,
Vor cere libertatea, perfida condamnare.

O banda de impresii isi striga iar intrarea,
In marea sarbatoare cu defilari de trup,
Aici se lupta tandru maturitatea si candoarea,
Aici fundamenteaza conspiratii, tradarile de grup.

Si cresc si se afunda palatele de plin inselator,
Campiile, cerul si marea isi inmultesc rodirea,
Masina de croit biografii ofera sansa tuturor,
Ca un incendiu cosmic se propaga omenirea.

Cu o retea de traiectorii se-mbraca marea sfera,
Vointa cuceririi-stabilirii, descopera noul pamant,
Primind nevoi si satisfactii, sorbind din atmosfera,
Euri de norma sau de dogma se cauta, se refuza, cer cuvant.

Perceptii dens reprezentate devin repulsii si atractii,
Cauze confuz argumentate se contrazic, se leaga,
Taieri in carnea spirit, fluide, imposibile deductii,
Isi pun in necredinta sansa confirmarii, dar se roaga.

E timpul competentei, al artei, stiintei, cercetarii,
In mainile ingenioase, structuri agile cresc rapid,
Trasee de posibil si probabil, produsul corelarii,
Scot societatea din substanta, pe un fundal de vid.

Posesia, prima comanda dezvolta vectorul producator,
Persoana se emancipeaza, trece din umbra in lumina,
Stupi grei de implinire, roluri spontane fara autor,
Cu mierea noutatii, inflorescenta ratiunii e iar plina,

Unelte, functii, satisfactii, se folosesc si se arunca,
Belsugul creste ca aluatul, dar istoveste sursa,
Din arta-stiinta care poate totul, amenintarea urca;
Dezlantuirea cercetarii dedicate se prinde iar in cursa.

Inconstienta constienta isi premiaza personajul,
Cu pofte de caverna, cu sentimente violente, infantile,
Primind iar viciul confruntarii, obscur apare derapajul,
Rapid dragostea trece in ura, iar razbunarea sterge zile.

Victorii si dezastre, exuberante lacrimi,
Prostie transcendenta, pigmeu in rol de Zeu,
O constienta obsesiva, tesuta-n triviale patimi,
Face din moarte un vehicul, nascandu-se mereu.

Scufunda-te banchiza si lumile inneaca,
Sau le loveste si sfarama cu fulgere de ger;
Cand suna cornul asfintirii, planeta se dezbraca
De atmosfera si ingheata, intunecata stea de fier…

Atunci cand degradarea invinge primenirea,
In noapte ca-n salvare, prind lumile sa cada,
Ideia plictisita-obosita isi cheama adormirea,
Iar ochiul care ‘stie’, refuza lumi sa ‘ vada’.