Meta Poeme

Subscribe

Archive for June, 2017

CURGI

June 21, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

CURGI

Respira-ti fluidul gandurilor,
El nu te va sufoca niciodata,
Doar te reflecta in cristalul alternativelor.
A ce nu poti fii, pana nu stii cum esti.

Cucereste-ti emotiile, fa din ele
Ratiunile salbatice ale violentei negarii,
Numai ce este intre tine si memorie,
Poate fi uitat si re amintit, dar nu ignorat.

Acest diamant plastic facut din sunete
Taie orice, lipseste orice, arunca orice
In focul sacru-profan care arde si te arde,
Si te renaste ca alta pasare FENIXXX…

ARIPI

June 20, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ARIPI

-Am patru perechi de aripi.
-Cu primele aripi m-am ridicat peste ceruri, am privit in jos catre lume si am vazut, am vazut…ceva….
-Cu a doua pereche am calatorit departe, departe, in necunoscutul taram al iubirii, am dat ocol nelimitarii dragostei si am iubit, am iubit, cat am stiut, cat am putut….
-Cu a treia percehe am plutit catre imperiul ratiunii, al derivarii cu necesitate a ceva din altceva si am rationat, am facut propriile si poate falsele descoperiri de necesitate….
-Cu ultima pereche am zburat catre infinitatea imaginatiei si m-am ratacit, m-am pierdut si acum la batranete sunt tot acolo sunt adica peste tot, fara sa pot spune ca sunt cumva, ca sunt undeva., ca stiu ceva, ca pot ceva…..

PLIMBARE

June 19, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

plimbare

-Cateodata te strecori prin muchia sparta a vibratiei,
Si ajungi in lumea celalalta,
Acolo toate sunt pe dos,
Iar cand tu te intorci catre tine, iti lipseste fata,
Si ce nevoie ai tu de o fata, acolo unde sunt numai masti,
-Pictate cu meschinarii intoarse pe partea generoasa…
-Atunci te arunci in lacrima timpului unde toate se intampla invers
Si deodata te trezesti din somn, copil???
Si cineva din viitor sau trecut, te intreaba curios:
-Mai vrei sa fi adult, fara fata, sau intors pe dos?
Si tu raspunzi blazat,
-Mai bine nuu , e prea copilaresc!!!…..

DEPARTE

June 03, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

DEPARTE

Du-te departe, departe, peste aproapele absurd de departe,
Acolo unde orizontul se varsa in pustiu si inunda oceanul,
Acolo unde marea se goleste de cer si se imbata cu valuri,
Acolo unde umbra intra in interior si se face ceva gol-plin, se face Om.

Du-te inca mai departe de apropierea innodata, refuzata,
Acolo unde firul de viata sparge carnea pamantului si creste, creste,
Pana desface izvorul de sange si lava, il gusta, il soarbe, il musca, inghite,
Si incepe sa creasca invers, uriasa cupola de verde, negru si albastru,

Du-te, du-te, spre departarea vecina tie, unde esti chemat si gonit,
Unde forma e gand, gandul e sunet, sunetul e carne, iar carnea esti tu,
Tu cel care ai dat ordin sa se faca lumina, numai lumina…,
Dar a explodat intunericul, a iesit omul teluric, imbracat-innecat in nevoi.

Du-te foarte, foarte departe, unde nu mai e nimic, sau e totul,
Pentru ca si nimicul si totul sunt niste intregi fara fractii,
Unde a fi altfel, este un inceput si un sfarsit, adunat in mijloc,
Unde substanta se priveste in spirit, se vede urata, frumoasa…,

D-te la capatul din tine, acolo unde iti cresc radacinile si florile,
Unde niciunde este peste tot, dar nu se recunoaste, nu crede, nu vrea,
Unde departarea este un lant de dorinte, care te cheama, te sufoca,
Te inchid si deschid in cochilia unui melc alb, intamplator numit OOMMM!!