Meta Poeme

Subscribe

DEPARTE

June 03, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

DEPARTE

Du-te departe, departe, peste aproapele absurd de departe,
Acolo unde orizontul se varsa in pustiu si inunda oceanul,
Acolo unde marea se goleste de cer si se imbata cu valuri,
Acolo unde umbra intra in interior si se face ceva gol-plin, se face Om.

Du-te inca mai departe de apropierea innodata, refuzata,
Acolo unde firul de viata sparge carnea pamantului si creste, creste,
Pana desface izvorul de sange si lava, il gusta, il soarbe, il musca, inghite,
Si incepe sa creasca invers, uriasa cupola de verde, negru si albastru,

Du-te, du-te, spre departarea vecina tie, unde esti chemat si gonit,
Unde forma e gand, gandul e sunet, sunetul e carne, iar carnea esti tu,
Tu cel care ai dat ordin sa se faca lumina, numai lumina…,
Dar a explodat intunericul, a iesit omul teluric, imbracat-innecat in nevoi.

Du-te foarte, foarte departe, unde nu mai e nimic, sau e totul,
Pentru ca si nimicul si totul sunt niste intregi fara fractii,
Unde a fi altfel, este un inceput si un sfarsit, adunat in mijloc,
Unde substanta se priveste in spirit, se vede urata, frumoasa…,

D-te la capatul din tine, acolo unde iti cresc radacinile si florile,
Unde niciunde este peste tot, dar nu se recunoaste, nu crede, nu vrea,
Unde departarea este un lant de dorinte, care te cheama, te sufoca,
Te inchid si deschid in cochilia unui melc alb, intamplator numit OOMMM!!