Meta Poeme

Subscribe

Archive for July, 2017

PRIVIRE

July 13, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

PRIVIRE

Eu, stau langa mine pe o banca si privesc,
Ce culori ciudate, stralucitoare,
Ce desene frumoase, complicate, precise,
Cata miscare, imaginatie, imprevizibil…,
Cine le-o fi facut, cum si de ce?
Exista oare un cine, un cum, un de ce?
Improbabil, inexplicabil..
Cel care stie cum sa faca toate astea,
Nu are nici un motiv sa faca ceva,
Dar poate are motiv opera lui,
Ea are si inca unul intens, salbatic,
Eu sunt opera, eu vreau sa fiu, sa am,
Sa vorbesc, sa ascult, sa comand,
Sa merg undeva, cu mine, cu cineva,
Sa ma simt perfect facand ori ne facand ceva,
Sa ma privesc si sa ma mir, sau admir…

Cine o fi EU asta, de langa mine?
De care nu pot sa scap in nici un fel,
Nu vreau sa fiu cu el, nu pot fara el,
De Eu-EL sunt plictisit, dar si el-eu, de mine.
Ce suntem, ce vrem , ce putem?
Face noi impreuna, ori unul fara altul?
Sa tac si privesc lumea pot singur, fara el,
Sa discut nu pot, am nevoie de un partener,
Pot sa si gandesc in tacere, dar fara martorul
Constienta e ca si cum nu as gandi deloc.
Sa am sentimente iar nu pot singur,
Aici unul e sentiment, altul e martorul sentimentului,
El confirma sentimentul, il savureaza
Asta se dovedeste mai ales in dragoste,
Lasand la o parte numele comun,
Dragostea ca relatie este un miracol, un paradox,
Aici este necesar sa fie chiar trei,
Unul care iubeste, sau asa crede el,
Altul care iubeste iubirea iubitorului,
Care este constient ca exista pe undeva iubire,
Si e incantat ca face si el parte din conspiratie,
Al treilea din joc, este cel care se lasa iubit,
Care prepara conflictul tacut al dragostei,
Iar atunci cand nu se lasa, nu se vrea iubit,
Creaza o cosmica catastrofa domestica,
O cadere a iubitorilor in prapastia,
Desperarii intinse, adanci si inalte,
Unde se naste intrebarea fara sunet,
Fara raspuns:
Oare de ce sunt OM?
De ce mi se intampla toate?
De ce, de ceeeeee?

AM FOST

July 09, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

AM FOST

La inceput am fost nimicul vibrand de plenitudine,
Asteptand deschiderea, ascunzand atitudine,
Si a venit sunetul si m-a comandat catre sine,
Sa fie tot negrul albastru, colorat pentru mine,
Sa fie lumina, si aer si apa si cer si pamant,
Si fiinta a inceput sa se-nchege din primul cuvant.
Spontan toate au inceput sa intre, sa se prefaca,
A aparut primul fir de iarba, prima floare, primul daca,
Prima pasare, prima boare de soare, primul fruct,
Prin marea de iarba a plutit primul animal flamand,
Feroce prin fire, cautand si gasind, fara gand,
Care a muscat din carnea fratelui satul,
Si a zis mai vreau, mai vreau, nu e sange destul,
Si prin gustul sangelui a dispretuit fratia,
A uitat menirea, a mancat omenia,
Ca ofranda, ca pedeapsa, ca osanda,
Sa nu uite ca lumea e dura, chiar de pare blanda.
Si glasul iarasi ceva a comandat,
Si intinderea scenei s-a desfasurat,
Si am aparut EU universul, EU primul OM,
Cazut din ceruri, cazut catre sine, cazut din pom.

Si am fost trupul de huma, auzul si vazul,
Am fost mintea plina si goala, am fost sensul,
Am fost lumea salbatica si lumea domoala,
Si rupta din mine, am primit umbra opusa, egala,
Si am fost doi, am fost dorinta, am fost iubirea,
Dar n-a durat mult si am fost amintirea…
In scena a intrat frica si curajul si actiunea,
A intrat eroul pozitiv-negativ si damnatiunea,
Si lupta-infrangerea, libertatea-constrangerea,
Si credinta, increderea, si prefacuta minciuna,
Oricum, orice spui, nefacand, e tot una, nici una.
Si iar am fost impreuna si iar s-a ivit dragostea,
Cuvant fara egal, fara rima, fara asemanare,
Semn de apropiere, de refuz, departare…
Ea e totul, de aici pleaca toate si aici se intorc,
Aici firul vietii si mortii, zeitele oarbe il torc.
De aici vin impotrivirea, ura si revolta si alt viitor,
Poate mai rau decat primul, dar mai promitator.
Mai ostil, mai salbatic, anost, absurd, ocrotitor.
Oricum necunoscut, ramas doar viitor.
Acum iar incep, dar nu stiu ce, cum si de unde,
Acum nu mai sunt EU, acum stiu ca niciunde
E soarta celul care incearca sa fie si sa nu fie,
Incearca sa zboare fara aripi, inchis in EL, in colivie..