Meta Poeme

Subscribe

AM FOST

July 09, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

AM FOST

La inceput am fost nimicul vibrand de plenitudine,
Asteptand deschiderea, ascunzand atitudine,
Si a venit sunetul si m-a comandat catre sine,
Sa fie tot negrul albastru, colorat pentru mine,
Sa fie lumina, si aer si apa si cer si pamant,
Si fiinta a inceput sa se-nchege din primul cuvant.
Spontan toate au inceput sa intre, sa se prefaca,
A aparut primul fir de iarba, prima floare, primul daca,
Prima pasare, prima boare de soare, primul fruct,
Prin marea de iarba a plutit primul animal flamand,
Feroce prin fire, cautand si gasind, fara gand,
Care a muscat din carnea fratelui satul,
Si a zis mai vreau, mai vreau, nu e sange destul,
Si prin gustul sangelui a dispretuit fratia,
A uitat menirea, a mancat omenia,
Ca ofranda, ca pedeapsa, ca osanda,
Sa nu uite ca lumea e dura, chiar de pare blanda.
Si glasul iarasi ceva a comandat,
Si intinderea scenei s-a desfasurat,
Si am aparut EU universul, EU primul OM,
Cazut din ceruri, cazut catre sine, cazut din pom.

Si am fost trupul de huma, auzul si vazul,
Am fost mintea plina si goala, am fost sensul,
Am fost lumea salbatica si lumea domoala,
Si rupta din mine, am primit umbra opusa, egala,
Si am fost doi, am fost dorinta, am fost iubirea,
Dar n-a durat mult si am fost amintirea…
In scena a intrat frica si curajul si actiunea,
A intrat eroul pozitiv-negativ si damnatiunea,
Si lupta-infrangerea, libertatea-constrangerea,
Si credinta, increderea, si prefacuta minciuna,
Oricum, orice spui, nefacand, e tot una, nici una.
Si iar am fost impreuna si iar s-a ivit dragostea,
Cuvant fara egal, fara rima, fara asemanare,
Semn de apropiere, de refuz, departare…
Ea e totul, de aici pleaca toate si aici se intorc,
Aici firul vietii si mortii, zeitele oarbe il torc.
De aici vin impotrivirea, ura si revolta si alt viitor,
Poate mai rau decat primul, dar mai promitator.
Mai ostil, mai salbatic, anost, absurd, ocrotitor.
Oricum necunoscut, ramas doar viitor.
Acum iar incep, dar nu stiu ce, cum si de unde,
Acum nu mai sunt EU, acum stiu ca niciunde
E soarta celul care incearca sa fie si sa nu fie,
Incearca sa zboare fara aripi, inchis in EL, in colivie..