Meta Poeme

Subscribe

Archive for August, 2017

INTREG

August 17, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Intreg

Izbeste violent de ceva dur un pahar de sticla,
Se va sparge in mii de cioburi,
Nici unul nu va semana cu altul,
Nici unul nu va semana cu paharul,
Dar toate ii mostenesc fiinta cristalina,
Transparenta, duritatea, fragilitatea,
Agresivitatea taisului, precizia conturului.
Reflexivitatea intregului in parte.

Asa esti si tu omule, doar un ciob de Om,
Facut de un ciob din Zeitatea creatoare,
Numai ca Zeul total nu stie sau nu vrea sa faca
Oameni zeu, intregi ca el, oameni plini de zeitate,
Sau poate zeul cioburilor om, are un scop,
Poate vrea ca infimele sparturi de ‘opera om’,
Miliardele de oglinzi om, sa invete sa se vada,
Sa priveasca prin ele, sa opacizeze transparenta,
Sa transparentizeze opacul,
Sa insufleteasca prin cuvant samanta umanului.

Din cuvant sa faca o matrita de om intreg,
Sa arunce in ea miliardele de cioburi personaj,
Sa le topeasca si scoata forma fara forma,
A omului creator de idei zei, Om din care curge
Torentul univers, in om privitor, reflectat invers,
Ca ochi de gand si gand cu ochi in vedere de sine,
Ca Om pahar in umplere si golire de raul din bine,
Om gustat, masurat, acceptat apoi generos cedat,
Altui ciob Om care vrea sa se bea din cupa Om Zeu,
Sa fie omul originar, viu prin ofranda Zeului EU,
Zeu pahar ce se poate sparge-irosi prin indoiala, refuz.
Sau se poate ierta cand face din iubire de OM, abuz.

Ciobul individ nu poate retine nici macar amintirea
Paharului Om intreg, el trebuie topit si legat de alt ciob,
Obligat sa treaca prin toate personajele eu,
Sa se taie in toate muchiile si varfurile OM,
Sa le aminteasca candva pe toate odata,
Sa fie amintirea fara memorie, Omul fara zeu,
Nu Omul spart in fragemente de credinta Om ,
Nu Omul pahar, casant creator de cioburi om,
Sa fie Omul paradox, care exista si nu exista,
Pentru ca nici Zei intregi sau intregitori, nu exista,
Altfel ar exista oameni intregi, nu doar cioburi om…
Sau poate exista, exista, exista…

DRAMATIC

August 12, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

-Dramatic

Am avut un sentiment coplesitor,
Uitat in alt prezent, pierdut in ultim viitor,
Nu stiu cum era, nu stiu daca era,
Dar ma simtem atat de eu insumi, cu el,
Era personal, era al meu si numai al meu.
Poate era un sentiment de iubire,
Poate a fost de ura, de furioasa fericire,
Poate era de dispret, de ne pret, fara pret,
Dar era prietenul meu, numai al meu,
Era o tensiune proprie, de unica inportanta,
Emulant de speranta, de interzicere speranta,
El era eu, eu eram el , in fuziune de diviziune.
Era fiinta mea in renuntare-primire de sine,
Era raul rezonabil in amintire-uitare de bine.

Acum sentimentul m-a parasit fara motiv,
Ma lasat singur-dual, definitiv si abuziv.
Asta e o incalcare a drepturilor omului,
O interzicere de frunze-fructe pomului,
O interzicere de rod respins, latent,
De orice sentiment, pasnic ori violent.
Rational sentimentul venit in vizita nu e al tau,
Poate a venit la tine din curiozitate,
Poate a fost apreciat, enorma nedreptate
A vazut cum esti, a plecat mai departe,
A intrat in altul mai distractiv, mai tranzitiv,
A intrat in alta cusca, incluziv-excluziv.

Are si sentimentul dreptul la sentiment,
Vrea si el sa se simta posesor de continent,
Vrea sa fie distrat sau stresat distractiv,
Vrea ceva dar invers, perceput senzual agresiv.
Iar daca tu esti monoton, fara carne pe os,
Insuportabil pentru un sentiment duios-curios,
El nu se vrea excitat-anulat, ori intors pe dos.

Oricum eu imi vreau sentimentul inapoi,
Chiar daca nu ma place, daca ma detesta,
Daca ma contesta, daca, .. orice fel de daca,
El este obligat sa ma distreze, chiar placa.
Odata intrat in in baza mea de date, mi se supune,
Si cand se opune, ma aproba, dispune,
Imi face mie viata perfecta sau insuportabila,
Dar se comporta ca simtire responsabila.
Pentru sentiment nu exista libertate,
Exista numai sclavie in aservita sensibilitate,
Numai devotament catre inertul purtator,
Catre marioneta transformata prin implement,
In purtator de sentiment, acut indiferent…

TRANSPARENTE

August 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Transparente

Suntem obligati sa respiram,
Prima agresare a trupului naturii,
Sa rupem fasii din voalul cromatic,
A doua agresiune si uniune,
Cu forma, conditia, miscarea,
Amestecate bine fluid si solid,
Inchise in betonul agil al impresiei,
Turnat proaspat in matrita cuvantului,
Personaj solid purtand marca
Nevazutei noastre intrupari sonore,
Prin alt cuvant, ocult comunicat.

Suntem facuti sa ne proiectam,
Sa ne stricam, sa ne facem, vindem,
Sa cumparam, sa ne cumparam,
Si sa fim altii, prin cumparare,
Sa fim ai altora prin vanzare.
Suntem facuti sa imblanzim,
Salbatice seminte de om,
Sa le hranim, crestem, coacem,
Sa le culegem si devoram,
Asta e cea mai importanta arta,
Prin ea deschidem a umanizarii poarta.
Prin ea intram in abis si contemplam,
Coaja spiritului facut sa se desprinda,
De carnea marului Om originar, sa cada
In pomul cunoasterii, in adversarul OM,
Partener mereu dorit si mereu parasit.
Omul nu exista decat cand dispare,
Se daruie ofranda foamei de diferit,
Se umple cu propriile vise de indrazneala,
Sau de noapte, de frica, cosmaruri, dar iese altul…

CURGERE

August 09, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

CURGERE

-Cu gesturi marunte,
Inaltam un munte,
Perforam tunel
Si trecem prin el,
Catre alta lume,
Unde nu sunt nume,
Nu mai sunt cuvinte,
De intors in minte,
Unde nu sunt randuri,
De viitor ganduri,
Nu mai e uimire,
Nu e nici iubire.

Dar ceva tot este,
Eterna poveste,
Ca ai fost odata,
Poate niciodata,
Cand iar ai fost mic,
N-ai stiut nimic,
Si ai crescut mare,
Ai urcat pe munte,
Ai sarit in mare,
Ai gustat uimire,
Ai trait iubire,
Ai intors privire
Catre inceput,
Catre alt trecut,
Unde iar vei fi,
Cand vei revenii…
Si iar vei dispare,
In alta uitare…

NINSORI

August 04, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

NINSORI

Si iar ninge cu capete, cu trupuri, cu maini, cu picioare,
Si zapada constientei se asterne in straturi groase, istorice,
Peste planeta reciclata, care asteapta sa fie intampinata de viata,
Si va veni iar primavara si zapada se va topii si partile se vor uni
Si vor fi iar oameni intregi, intrati in randurile istoriei, de atunci pana acum.

Si noii veniti vor rascoli trecutul, vor descoperi ce alte ninsori au mai fost,
Ce au facut cei inchisi in alte constiente, cu alta materie, inaintea lor,
Vor fi mirati de inventiile miraculoase ale celor adormiti si lucizi de istorie,
De raspunsurile lor nefiresc lacome, disproportionat emotionale,

Apasati de propriul viitor, de propria umanitate grea, ciclica, inertiala,
De inertia mintii, a inimii, a faptei, afectului, efectului, de tot ce este uman,
De omul ce vrea sa fie om cu orice pret, chiar si cu pretul inghetarii,
Asteptarii altei ninsori, altei incalziri, altei topiri si reanimari..

Vor hotara: Noi vom fi altfel, sau nu vom fi deloc…

Si vor alege sa fie acel deloc, fara cap, corp, fara maini, picioare,
Fara gand, fara fapta, fara emotia recompensa, fara pedeapsa,
Sa nu se mai ninga si hiberneze, sa nu fie contingent aruncati in viata,
De raza milei, de umbra fricii, de uraganul furiei, de marea sperantei,

Sa fie doar spirit si constienta in spirit, sa fie imaginarea de imaginare,
Sa fie doar idea ideala care cade, se izbeste de muchia neantului,
Se sparge in cioburi om, dar ramane intreaga, egala siesi, absoluta,
Sa fie eterni, nemuritori in constienta, sa faca constiente muritoare,

Sa inchege ei efemerii fulgi de om, sa provoace ei ninsorile de uman,
Sa treca iar prin toate, sa nu le scape nimic din cele posibile-imposibile,
Dar nu Ei sa treaca, doar operele lor Om, acele noi ninsori de vise ‘om’,
Cazute pe noua planeta vis ‘Asteptare’, unde se vor visa-trezi,
Se vor recunoaste oameni, carora nimic omenesc nu le va fi strain…

EU ALTUL

August 03, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

eu-altul

Trec prin contur si ma apropii usor,
Din carne de epiderma, din ochi spre raza,
Din nisip catre apa, din pustiu catre oaza,
Semn recitat invers, spectacol posterior.

Cu insorire nocturna, fulger lichid, incolor,
Si extern rau, salbatic, intern calm, ierbivor,
De reptila abstracta care replica ceva
Marului din sarpe, pus sa muste din Eva.

Eva etern agresor, de masculi carnivor.
Creatoare in chinuri, rasplatita cu dor,
Revoltata domestic, conceputa estetic inalt,
Victima a viitoarelor vise despre ‘celalalt’.

Sunt tensiune albastra masurata in volti,
Sau ani lumina, intre stele feline, cu ghiare si colti,
Distantare tactila, microna, cand incerc sa ating,
Fuziune fluida, totala, cand doresc sa resping.

Taietura de spatiu, in timp viu, vindecare,
De trecut dezlegare, de voi fi implicare,
Catre omul din tine, ce intens ma contesta,
Opus celui din mine, altruist, ma detesta..