Meta Poeme

Subscribe

ACUM

August 30, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ACUM

Nu fi trist, nu fi neincrezator,
Nici pesimist, stupid, delasator,
Lumea e tot acolo unde era,
Dar ea e atfel decat lumea ta.
Si tu esti altfel fara sa te stii,
Cat timp prin tine nu poti privi.
Privind in jos, lumea-i enorma,
In ne astampar, schimbare de forma,
Acolo cresc oameni seminte,
Cu ratiuni reci, fierbinti credinte,
De gest, de gand, de zeu, de fapta,
Pe calea stanga, sau calea dreapta.
Orice inceput de om-ne om,
E doar un mugur in al fiintelor pom,
Ce creste floare cu anotimpul,
Si cade om cand il culege timpul.
Din om cazut, ies noi seminte,
Cu alte puteri, savori, vointe,
Ei sunt aici, sunt peste tot,
Dar nu in ei, acolo nu pot.

Din cei cazuti, ies labe cu ghiare,
Ies si fantome cu maini si picioare,
Cand esti afara, fi doar atent,
Unde esti om, pe ce continent,
Acolo atent te smulgi din radacini,
Te plimbi prin altii, iti cauti vecini,
Intrand in semeni, incepi sa vezi,
Ca fiind doar tu, poti sa te pierzi.
Acum incearca sa cresti invers,
De a ta memorie sa nu fi sters,
Dar nici ramas numai cu tine,
Insingurarea nu-ti face bine.
Fi tu prin altii, fi mim deprins,
Fi pierzatorul, de ne invins.
Imprima gestul pentru intrare,
Deschide simtul pentru plimbare,
Agita sensul pentru schimbare,
In tine totul e in dezordine,
Doar mintea pura te face ordine.
Doar ordonand ai ce demola,
Doar demoland, deschizi calea ta.
Acum vezi drumul ca o impresie,
Acum stii ca omul e doar expresie,
Acum iti spargi clipa fara unealta,
Si treci albastru prin alta poarta
Fara culoare, fara miros, fara accent,
Esti numai tu in etern prezent,
In regasire, in parasire,
In permanenta nepotrivire.