Meta Poeme

Subscribe

NINSORI

August 04, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

NINSORI

Si iar ninge cu capete, cu trupuri, cu maini, cu picioare,
Si zapada constientei se asterne in straturi groase, istorice,
Peste planeta reciclata, care asteapta sa fie intampinata de viata,
Si va veni iar primavara si zapada se va topii si partile se vor uni
Si vor fi iar oameni intregi, intrati in randurile istoriei, de atunci pana acum.

Si noii veniti vor rascoli trecutul, vor descoperi ce alte ninsori au mai fost,
Ce au facut cei inchisi in alte constiente, cu alta materie, inaintea lor,
Vor fi mirati de inventiile miraculoase ale celor adormiti si lucizi de istorie,
De raspunsurile lor nefiresc lacome, disproportionat emotionale,

Apasati de propriul viitor, de propria umanitate grea, ciclica, inertiala,
De inertia mintii, a inimii, a faptei, afectului, efectului, de tot ce este uman,
De omul ce vrea sa fie om cu orice pret, chiar si cu pretul inghetarii,
Asteptarii altei ninsori, altei incalziri, altei topiri si reanimari..

Vor hotara: Noi vom fi altfel, sau nu vom fi deloc…

Si vor alege sa fie acel deloc, fara cap, corp, fara maini, picioare,
Fara gand, fara fapta, fara emotia recompensa, fara pedeapsa,
Sa nu se mai ninga si hiberneze, sa nu fie contingent aruncati in viata,
De raza milei, de umbra fricii, de uraganul furiei, de marea sperantei,

Sa fie doar spirit si constienta in spirit, sa fie imaginarea de imaginare,
Sa fie doar idea ideala care cade, se izbeste de muchia neantului,
Se sparge in cioburi om, dar ramane intreaga, egala siesi, absoluta,
Sa fie eterni, nemuritori in constienta, sa faca constiente muritoare,

Sa inchege ei efemerii fulgi de om, sa provoace ei ninsorile de uman,
Sa treca iar prin toate, sa nu le scape nimic din cele posibile-imposibile,
Dar nu Ei sa treaca, doar operele lor Om, acele noi ninsori de vise ‘om’,
Cazute pe noua planeta vis ‘Asteptare’, unde se vor visa-trezi,
Se vor recunoaste oameni, carora nimic omenesc nu le va fi strain…