Meta Poeme

Subscribe

Archive for September, 2017

A PRIMII, A DA…

September 21, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

A PRIMII, A DA

Ce ai primit:
Un corp, un creier, o constienta, o conditie,
Corpul e o gura imensa, lacoma, curioasa,
El vrea sa atinga, guste, sa inghita totul,
Gura corp are ochi, prin ei isi ofera promisiunea formei,
Are urechi, ele sorb a doua hrana subtila, sunetul,
Are gust, miros, tactilitate, gurile primitive, arhaice,
Savorile, insetarile, infometarile inceputului.
Toate sunt pentru creier, consumatorul principal,
Constructorul si demolatorul conditionat.
Creierul e marele vrajitor, el scoate din simturi
Semnale, iar din semnale Infinitul adapost al lumii,
El face Mintea, subtila regie, lege, haos, materie, magie,
Mintea face lumea externa, iar lumea te invita,
Te preseaza din toate partile sa intri in ea,
Sa intinzi catre ea mainile carnii, sa vrei sa o apuci, sa o iei,
Sa crezi in ea, sa o atingi, mangai, musti, lovesti, sfasii,
Sa o ranesti, sa o umilesti, fie a ta, sa fii al ei,
Sa va ajutati si distrugeti reciproc, intr-o unitate potrivnica.
Lumea o cercetezi cu degetele spiritului, vrei sa o vindeci,
De durerile provocate ei cu gurile maniei si lacomiei,
De ranile adanci taiate in ea cu fortele cunoasterii.
Lumea e marele sacrificiu in numele tau, pentru tine,
Ea te face, intretine, creste, invata, ajuta, satisface,
Cu pretul schimbarii ei, a supunerii ei, a violentarii ei,
Lumea e gardianul tau principal, ea sta laga tine, te apara,
Te ridica, leagana, hraneste, distreaza, adoarme, viseaza,
Ea te ajuta cand ceri, cand presupui, cand poti, cand stii …
Lumea e si adversarul tau, cand nu vrei sa o cunosti,
Dar vrei sa folosesti aceasta unealta ignoranta impotriva ei,
Cand impotrivindu-te lumii, intri in conflict cu tine.
Lumea te ajuta sa te bucuri, sa faci explozie de placere,
Ea te imbraca in suferinta, te coprima insuportabil,
Te face personaj antagonic, dupa alegerea omului incorect,
Cel care cultiva doar culesul, il sanctifica, admira, asuma.
Nu te primi numai in placere, nu evita labirintul suferinta,
Zic cei care au trecut dincolo, au lasat ceva din ei acolo,
Au venit inapoi, sa vada cum e fara conditie, fara sine.

Desprinderea de personajul conditie, e primul test,
La examenul pierderii de identitate.
Identitatea e constienta inchisa in lumea turnata in forme,
Aici intalnesti dependenta, aici curge izvorul care te soarbe,
De aici incepi sa curgi catre inalt, pana te golesti de umplere,
Pana te umpli de golire, te incepi, te continui, te termini.
Constienta e curiozitate, inventie, conventie, continuitate,
Dar orice constienta e inconstienta cat timp e doar constienta,
De propriul continut, dar nu de suportul lui,
De invizibilul care se coloreaza, dar nu se ocupa, isi apartine.
In constienta plina esti inchis si deschis, esti liber si intemnitat.
Esti fals si adevarat, fals in cunoastere, adevarat in inocenta.
Dupa explorarea expozitiei din constienta de mai multe ori,
Corpul oboseste, se degradeaza, vrea dar nu mai poate,
Mintea se satura de obiect, de gand, de act, de afect, ce stie uita,
Atunci urmeaza ‘moartea-desprinderea’, speranta, spaima principala.
Ce insemna sa mori? intrebare pusa de multe, multe ori,
Fara raspuns, cu prea multe si neverificate raspunsuri.
Ipotetic cand mori, lumea incepe sa curga din tine,
Tu te retragi din constienta ta temporala, solara,
Initiativa se inhiba, implicarea dispare, prezenta adoarme,
Problemele, rationamentele, solutiile, sentimentele,
Se lichefiaza si arunca in purificatorul fundamental.
Acolo arde partea efemera, carne, senzatie, concept,
Raman intacte tensiunile, nevoile, tendintele, conditiile,
Acestea sunt re activate, pure, doritoare, disponibile,
Prin ele o iei de la inceput spre alt sfarsit, uneori invers,
Catre inceputul fara sfarsit, catre cel care nu ai murit
Si nu o sa mori niciodata,…dar nici sa traiesti…

ASCUNDE

September 20, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ASCUNDE

Ia un topor si loveste din toate puterile
Fa o spartura in spatiu si ascunde-te,
Du-te in lumea de apoi, in universul invers,
Numai pleaca de aici, unde nu ai nici un loc.

Ascunde-te intre grauntele de nisip,
In adapostrile subterane ale furnicii
Ascunde-te in culoarea razelor, in parfumul uitarii,
Ascunde-te oriunde numai pleaca de langa tine.

Timpul te macina, te traduce in pulbere fina,
Recunoaste asta si stai in afara timpului,
Actorul care tace si priveste e etern, etern,
Cand incepe sa se miste si recite, incepe sa moara.

Acolo, dupa coltul amintirii se afla viitorul,
Aici, in lumina apusului, stau amintirile tale.
Mergi numai pana iti cad mainile si picioarele,
Dupa aia o sa inveti sa zbori, sa zbori..

VANT

September 20, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

VANT

Vantul e persoana, cerul e oglinda,
Daca ploua verde sentimentul creste,
Alergand prin tine, el o sa te prinda,
C-ai respins iubire, ai uitat ca este.

Valul e vibrare, valul te cuvanta,
Marea e putere, pod peste miracol,
Solul e fratie, sens ce se avanta,
Catre societate, marele spectacol.

Din ce n-ai, se naste animal dorinta,
In adanc curg rauri de umbra senina,
Cand respingi refuzul, tot e cu putinta,
Cand crezi in soare, noaptea e senina.

BIOGRAFIE

September 15, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

BIOGRAFIE

La-nceput eram noapte si frig, dar doream sa m-aprind,
Sa ma simt, sa ma cred, sa ma chem, sa-mi raspund,
Nestiind cum sa-ncep, cu oferte de floare si fructe,
Cu ofrande de carne si sange, eu pe zeu am chemat,
Sa imi faca un suflet si trup personal, l-am rugat.
Cum era? Imposibil de spus, de privit prea urat, prea urat,
Dar rugat m-a gasit, m-a ‘ntrupat, m-a simtit, m-a gandit.

L-a nceput o sa plangi, o sa spargi, sa trantesti,
O sa cazi, o sa mergi, o sa cresti, o sa tipi, sa vorbesti,
Mai tarziu o s-a asculti, ascultatul e legea prin care primesti,
Ascultand te vei da, daruit vei fi bun, de muncit, de mancat,
Mult muncind vei veni, vei pleca, vei fi Om, vei fi luat,
Cand te dai in ofranda patrunzi, din ofranda te faci,
Cand te iei, esti visare extaz, esti licoare de maci.

Mai tarziu, prea tarziu o sa crezi ca ai drept, ca existi,
Existand vei gandi, vei afla, vei uita, optimist, pesimist,
Optimist cerc deschis, esti oricare-oricand, esti mereu acceptat,
Pesimist te inchizi, esti refuzul de tine, esti uman alungat.
De conflictul cu tine te temi, te sufoci si vrei vidul sa bei,
Sorbind vid, inapoi din substanta oculta-ostila, te iei,
De substanta golit, nu mai poti, nu mai stii sa primesti,
De primire iertat, nu mai vrei sa asculti, sa gandesti.
De gandire desprins, relaxat, fara gand te privesti, te asisti,
Asistat-amintit, vrand sa fii ce ai fost, tu insisti, doar insisti…

scrie

September 14, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

SCRIE

Scrie o poezie omule, scrie ceva,
Incearca sa fi prezent, cumva, undeva,
Despre cum, despre cine, despre ce?
Ignora subiectul, incepe mai repede,
Scrie despre omul asta, despre femeia asta,
Despre dragostea lor, despre ne dragostea lor,
Despre cat de mult au vrut ei sa iubeasca,
Pierduti in noaptea spaimei, fara sa se gaseasca,
Cate lovituri sufletesti, fara suflet au primit,
Cata superba speranta, cata refuzata fericire,
Au cautat, au oferit, au irosit, au suferit..
Cata incitanta durere, dulce nenorocire,…
Suporti cind circuli prin cosmica iubire.
Subiectul asta teluric-dibolic, e divin, e divin,
Uneori e recitat sumbru la un pahar cu vin,
E inepuizabil, e cel mai regizat, mai aplaudat,
De iubitorul parasit-ratat, mai regretat,
De omul sobru, searbad-serios, mai detestat.

Scrie o poezie si despre individul puternic,
Despre razboinicul pur, catastrofei statornic,
Cu ochii salbatici, corp de otel, muschii cat muntii,
Care omoara intens, cu sudoarea fruntii.
Pentru el dragostea e foc, fum si cenuse,
El ucide in arena, nu pervers, stand pe tuse.
Iubirea lui e furie, devotiune de conflict,
Iar dragostea de altul, de alta, e delict, e delict..
Pe el iubirea il doare in partea opusa,
O poveste anosta, de prea multe ori comisa,
Lupta e viitorul, forta, curajul, violenta,
Iubirea e trecutul, e arta decadenta,
Distrugerea totala, trairea principala,
Universul in flacari, finalitatea ideala.
Luptand ai un picior in moarte,
Al doilea pe gatul taiat al adversarului,
Sorbindu-i sangele in flacara paharului.
Mortul ar face orice sa schimbe pozitia,
Sa te omoare primul, sa faca tranzitia,
Dar asta nu se poate, moartea nu-i reversibila…,
E viroza perfecta, prin lupta transmisibila..

Scrie o poezie si despre specimenul asta abstract,
Care face vraji sinistre, cu diavolul incheie pact,
Uite cum te priveste cu mila ingaduitoare,
Cum te scoate din ecuatie, formala sarbatoare.
Si asta scrie poezii, si inca ce complexe poezii,
Despre substanta, energie, lege, a fi si a nu fii,
Asta e omul stiintei, poetul faptului probabil,
E creatorul universului motor, de minte masurabil.

Acum scrie o poezie despre tine, despre cine esti,
Despre autorul iubitor de povesti, de povesti!
Asta chiar nu se poate, e impotriva naturii naturale,
Autorul e nerodul creator al falselor iubiri fatale.
El e cea mai banala, mai prozaica inventie,
Facut de zeu din mila, din sila, din conventie,
E o naiva, nociva, ne iertata contraventie…
El nu se vede cand se misca, vorbeste, respira,
Total dispare cand poezia concepe, aspira, inspira…

poex

September 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

poex

poexia ta incepe sa miroase urat,
n-o mai poti inghiti, iti ramane in gat,
infestata cu viroza intristare,
impregnata cu defecta deprimare,
unde te suferi mult, prea mult,
faci din suferinta sonora un cult.
aici te prabusesti fara sa zbori,
aici mori natang de prea multe ori,
aici nu te mai nasti niciodata,
nu vrei sa te mai nasti niciodata??…

Omul sintetic

September 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Omul sintetic

Ne scoatem ochii, montam doua gauri de noapte
O sa auzim mai bine visele taiate in soapte,
Ne muscam limba, tacand vorbim prea mult,
Limbajul e agreabil ostil, e al fratiei negatiei cult,
Sunetul nu transfera sens, nu are cum si cui,
Ascultat de orbii surzi, nu te comunici nimanui.
Pastram vointa, orgolioasa implicanta,
Inert activa, decorativ individuanta.
Vointa te ajuta sa stii ce vrei si nu se poate,
Cu ea reusesti sa le strici singur pe toate,
Capul, ce facem cu capul, cu sfera asta ovala?
Vizitata de creier, de idei mai mult goala,
Mai putem gandi, lipsiti de organ cerebral?
Evident, evident,
Atatia cretini acefali, au miros social, gust cultural.
Corpul, am ajuns la corp, templul locuit de zei,
De corp ai nevoie cand treci din tine in ei.
Corpul e un adapost unde uitat, te memorezi,
E rezeva de viitor in care congelat te pastrezi.
Acum urmeaza partea ne parte, principala,
Alert afectivul, nefericita fericire conjugala.
Afectul te umple de tine, lasand mintea goala,
Afectul de goleste in altul, relatia universala.
Iata-ne ajunsi la anexe reflexe, la ratiune,
Cea mai periculoasa, mai tehnica minune.
Rationand poti exista, liber sau ocupat,
Liber esti dator, ocupat esti de alt sclav, salvat.
In final urmeaza imaginarea, imaginarea,
Cauza cauzelor, mai albastra, amara ca marea,
Imaginand salbaticul semantic, de tine le alienezi,
Imaginand absurdul sintactic, dispari cand te analizezi.
Imaginarea te-a facut si toate le-a facut in tine,
Nimic nu este, dar tu esti, daca sa fii, iti face bine.
Esti doar imaginare, esti centru Om, esti Om periferie.
Esti om organic, om sintetic, perfecta jucarie…

nesigur

September 06, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

nesigur

ai mers si tot mers pana ai pierdut picioarele,
Acum nu mai ai picioare,
Ai dat si ai luat pana cand s-au terminat mainile,
Acum nu mai ai maini,
Ai muscat, ai mestecat, pana s-au tocit dintii,
Pana cand limba s-a mancat singura,
Acum nu mai ai limba si dinti.
Ai gandit si ai tot gandit pana ai invins gandirea,
Acum nu mai stii cum sa gandesti,
Ai iubit si ai tot iubit pana cand ai trecut prin toata iubirea,
Dar oare ai iubit tu vreodata?????????????

OPTIMISM

September 06, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

OPTIMISM

Esti inchis intr-o invizibila camase de forta,
Ea iti misca manile si picioarele,
Ea anima copul, capul, mintea,
Iti orienteaza privirea in toate directiile,
Ea iti alege gesturile, cuvintele, intentiile,
Ea iti baga in cap toate gandurile,
Tot ea le sterge si scrie altele.
Ea iti comanda toate actiunile,
Din ea vin toate emotiile,
Sentimentele, re sentimentele.
Dar tu niciodata nu esti liber,
Niciodata nu stii cum vrei, nu vrei ce vrei,
Nu poti face un gest numai al tau,
Nu poti pronunta un cuvant ales de tine,
Nu poti decide singur la ce sau cine sa te uiti,
Niciodata nu poti alege constient alegerea,
Nu poti alege fraza pe care o rostesti,
Nici gandul pe care singur sa il gandesti,
Nici dragostea pe care sa o iubesti.
Nici ura de care sa te indragostesti.
Nu poti urca muntele pe care vrei sa urci,
Si privi de sus prapastia umanitatii,
Lumea pe care vrei doar tu sa o cuceresti.
Tu esti un cuceritor cucerit de altul,
Esti numai un tu, iar eul tau e in altul,
Tu esti camasa, iar in interiorul ei nu e nimeni,
Esti numai tu cu puterile si spaimele tale…

cuvinte

September 05, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii, Uncategorized

CUVINTE

Ingozite cuvintele s-au urcat in pom,
Acum sunt serpi, maimulte, banane,
Sunt tigri de culoare, fara telefoane
Sunt orice numai nu nu bucati de om.