Meta Poeme

Subscribe

Archive for September, 2017

POVARA DRAGOSTEI

September 29, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

povara dragostei

Biet poet compus si recitat de poezia ta,
Mereu enunti cuvantul ‘dragoste’,
Norul asta transparent iti intuneca orizontul
Iti leaga vazul de auz si auzul de suflet,
Dragostea e cineva care te doare cand este,
Te aduce la nebunie cand nu este , nu te vrea,
Dragostea, monstrul angelic care te urmareste..
Pana cand reusesti sa il vanezi, ucizi, sau uiti,…
E natura, foarea, fructul, raiul sau iadul,
E suferinta deliciu, e fericirea supliciu,
E promisiunea capriciu, capriciu,..
E tot ce nu esti, dar ai putea fi, daca ai putea iubi,
Sau daca ai fi iubit, ai fi pedepsit cu privilegiul asta…

Dar cum nu iti dai tu seama, naiv poet,
Murmurat fara sunet de inaudibila poezie?
Ca dragostea nu esti tu, nu e in tine, nu poate fi,
Cum nu intelegi ca cineva te iubeste sau te uraste,
Atat de intens, de straniu, de supra uman,
Iti da voie sa fi, sa nu fi, sa te descoperi,
Sa inveti ce e dragostea, sa cauti dragostea,
Sa o ceri, sa o primesti, sa te imbeti sorbind
Incantatia Dragoste, dragoste, dragosteee,
Sa o doresti ca generoasa pedeapsa,
Pentru libertatea egoista de a fi numai cu tine.
Dragostea e vantul salbatic, care te rupe,
De omul cu o singura inima si pune in loc,
Zeul sacru-profan al iubirii care te arde, te arde,
Te tine mereu aprins, arzand pe cel ce nu esti iubire,
Nu esti nici lipsa de iubire, esti doar o lama care taie,
Care te despica in doua, in iubitor si iubit,
Iar nu nu poti fi decat unul, in si prin iubire,
Poti fi cel care iubeste cu toata daruirea,
Si cu indoita dragoste vrea sa fie iubit, sa fie iubiitt!!…

INVERS

September 28, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

invers

Te strecori prin muchia sparta a culorii
Si ajungi in lumea invers intamplarii,
Acolo toate sunt pe dos,
Acolo numai inutilul e de folos,
Acolo dupa apus incepe dimineata,
Acolo prezentandu-te, iti lipseste fata
Si ce nevoie ai tu de ea unde sunt numai masti,
Pictate cu invidii intoarse pe partea altruista,
In invers primesti ceva surprinzator,
Ceva ce te interzice admite-n viitor,
Ai un organ care se catara pe timp,
Te trimite de la ne sosire catre plecare,
Te masoara mic, te vaneaza mare,
Te detesta adult, te admira adolescent,
Cu toate violentele volubile ale tineretii,
Cu gafele intelept senile ale batranetii.

In invers esti supus, cand te revolti,
Esti mort si ingropat dar cresti si te dezvolti,
Aici simti tot prin cele nesimtite,
Aici pui numai intrebari smintite:
Cum aspiri la fericirea fara subiect?
Cum conduci o ratiune fara obiect?
Ce te faci cu istetimea fara continut?
Cum educi copilul inca ne nascut?
Unde-i Dumnezeul inca necrezut?
Ce sa faci cu o candoare roasa de rugina?
Ce pret are stralucirea surda de lumina,
La ce-i buna noutatea inecata in rutina?
IMBECIL condamnat pentru lipsa de vina?
La nimic, nimic, nimic, din nimic e totul!!…..

A PRIMII, A DA…

September 21, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

A PRIMII, A DA

Ce ai primit:
Un corp, un creier, o constienta, o conditie,
Corpul e o gura imensa, lacoma, curioasa,
El vrea sa atinga, guste, sa inghita totul,
Gura corp are ochi, prin ei atinge promisiunea formei,
Are urechi, ele sorb a doua hrana subtila, sunetul,
Are gust, miros, tact, gurile-simt primitive, arhaice,
Insetarile, infometarile, initierile inceputului.
Toate sunt pentru creier, consumatorul principal,
Exploratorul, constructorul, demolatorul conditionat.
Creierul e marele vrajitor, el scoate din simturi
Forme, din forme relatii, din relatii isi face
Infinitul imprevizibil adapost, lichid si solid al lumii,
El face Mintea, subtila regie de lume, de haos, de lege,
Lumea te impresoara, te indeamna sa o vizitezi,
Sa intri in ea cu fortele carnii, sa vrei sa o apuci,
Sa o mangai, imblanzesti, sfasii, salbaticesti,
Sa o supui, sa o umilesti, sa fie a ta, sa fi al ei,
Sa va sustineti si distrugeti reciproc, intr-o unitate potrivnica.
Lumea o atingi si cu degetele spiritului, cauti sa o vindeci,
De durerile provocate ei cu gurile violentei, lacomiei,
De ranile adanci taiate in ea cu uneltele cunoasterii.
Lumea e marele sacrificiu in numele tau, pentru tine,
Ea te face, intretine, creste, invata, ajuta, satisface,
Cu pretul intelegerii ei, a prieteniei, a umanizarii ei,
Lumea e gardianul tau principal, ea intra in tine, te apara,
Te ridica, leagana, hraneste, distreaza, adoarme, viseaza,
Te ajuta cand ceri, cand presupui, cand vrei, cand poti,
Lumea e si adversarul tau, cand o substantiezi excesiv,
Cand aliindu-te cu materia, intri in conflict cu tine.
Lumea iti permite sa te bucuri, sa faci explozie de placere,
Tot ea face sa suferi cand iti alegi personajul incorect,
Cel care cultiva doar culesul, il sanctifica, admira, asuma.
Nu te recunoaste numai in placere, nu condamna insatisfactia,
Zic cei care au trecut dincolo, au lasat ceva din ei acolo,
Au venit inapoi sa cunoasca cum e fara nevoie, fara sine.

Desprinderea de individul posesiv-polar e primul test,
La examenul pierderii de identitate.
Identitatea e constienta inchisa in lumea conditiei,
Aici intalnesti dependenta, aici infloreste cauza si efectul,
De aici incepi sa izvorasti invers pana te golesti de umplere,
Pana te umpli de golire, te initiezi, te separi, termini.
Constienta e curiozitate, continuitate, inventie, functie,
Dar constienta e inconstienta cat timp e ocupata de tine,
De omul substanta, de omul ratiune, de omul actiune.
In constienta esti inchis si deschis, esti liber si intemnitat,
Esti fals si adevarat, fals in intentie, adevarat in inocenta.
Dupa explorarea subiectivitatii din constienta de mai multe ori,
Corpul oboseste, se degradeaza, vrea, dar nu mai poate,
Mintea se satura de simt, de verb, de gand, de afect,
Si experimenteaza ‘moartea-desprinderea’, spaima principala.
Ce insemna sa mori? intrebare pusa de multe, multe ori,
Fara raspuns, cu prea multe si neverificate raspunsuri.
Ipotetic cand mori, lumea incepe sa curga din tine,
Tu curgi din propria constienta substantiala, solara,
Problemele, rationamentele, solutiile, sentimentele,
Se lichefiaza si arunca in purificatorul principal.
Acolo arde partea efemera, carne-forma, senzatie-limbaj,
Raman intacte tensiunile, emotiile, tendintele, conditiile,
Dupa un timp toate sunt re activate, pure, doritoare,
Prin ele primesti un nou inceput catre un nou sfarsit,
Daca ai trecut examenul non identitatii, intri in
Inceputul fara sfarsit, in cel care nu te-a murit,
Si nu o sa te omoare niciodata,
Dar nici sa traiesti nu te mai lasa…

ASCUNDE

September 20, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ASCUNDE

Ia un topor si loveste din toate puterile
Fa o spartura in spatiu si ascunde-te,
Du-te in lumea de apoi, in universul invers,
Numai pleaca de aici, unde nu ai nici un loc.

Ascunde-te intre grauntele de nisip,
In adapostrile subterane ale furnicii
Ascunde-te in culoarea razelor, in parfumul uitarii,
Ascunde-te oriunde numai pleaca de langa tine.

Timpul te macina, te traduce in pulbere fina,
Recunoaste asta si stai in afara timpului,
Actorul care tace si priveste e etern, etern,
Cand incepe sa se miste si recite, incepe sa moara.

Acolo, dupa coltul amintirii se afla viitorul,
Aici, in lumina apusului, stau amintirile tale.
Mergi numai pana iti cad mainile si picioarele,
Dupa aia o sa inveti sa zbori, sa zbori..

VANT

September 20, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

VANT

Vantul e persoana, cerul e oglinda,
Daca ploua verde sentimentul creste,
Alergand prin tine, el o sa te prinda,
C-ai respins iubire, ai uitat ca este.

Valul e vibrare, valul te cuvanta,
Marea e putere, pod peste miracol,
Solul e fratie, sens ce se avanta,
Catre societate, marele spectacol.

Din ce n-ai, se naste animal dorinta,
In adanc curg rauri de umbra senina,
Cand respingi acceptul, tot e cu putinta,
Daca crezi in soare, noaptea e senina.

BIOGRAFIE

September 15, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

BIOGRAFIE

La-nceput eram noapte si frig, dar doream sa m-aprind,
Sa ma simt, sa ma cred, sa ma chem, sa-mi raspund,
Nestiind cum sa-ncep, cu oferte de floare si fructe,
Cu ofrande de carne si sange, eu pe zeu am chemat,
Sa imi faca un suflet si trup personal, l-am rugat.
Cum era? Imposibil de spus, de privit prea urat, prea urat,
Dar rugat m-a gasit, m-a ‘ntrupat, m-a simtit, m-a gandit.

L-a nceput o sa plangi, o sa spargi, sa trantesti,
O sa cazi, o sa mergi, o sa cresti, o sa tipi, sa vorbesti,
Mai tarziu o s-a asculti, ascultatul e legea prin care primesti,
Ascultand te vei da, daruit vei fi bun, de muncit, de mancat,
Mult muncind vei veni, vei pleca, vei fi Om, vei fi luat,
Cand te dai in ofranda patrunzi, din ofranda te faci,
Cand te iei, esti visare extaz, esti licoare de maci.

Mai tarziu, prea tarziu o sa crezi ca ai drept, ca existi,
Existand vei gandi, vei afla, vei uita, optimist, pesimist,
Optimist cerc deschis, esti oricare-oricand, esti mereu acceptat,
Pesimist te inchizi, esti refuzul de tine, esti uman alungat.
De conflictul cu tine te temi, te sufoci si vrei vidul sa bei,
Sorbind vid, inapoi din substanta oculta-ostila, te iei,
De substanta golit, nu mai poti, nu mai stii sa primesti,
De primire iertat, nu mai vrei sa asculti, sa gandesti.
De gandire desprins, relaxat, fara gand te privesti, te asisti,
Asistat-amintit, vrand sa fii ce ai fost, tu insisti, doar insisti…

scrie

September 14, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

SCRIE

Scrie o poezie omule, scrie ceva,
Incearca sa fi prezent, cumva, undeva,
Despre cum, despre cine, despre ce?
Ignora subiectul, incepe mai repede,
Scrie despre omul asta, despre femeia asta,
Despre dragostea lor, despre ne dragostea lor,
Despre cat de mult au vrut ei sa iubeasca,
Pierduti in noaptea spaimei, fara sa se gaseasca,
Cate lovituri sufletesti, fara suflet au primit,
Cata superba speranta, cata refuzata fericire,
Au cautat, au oferit, au irosit, au suferit..
Cata incitanta durere, dulce nenorocire,…
Suporti cind circuli prin cosmica iubire.
Subiectul asta teluric-dibolic, e divin, e divin,
Uneori e recitat sumbru la un pahar cu vin,
E inepuizabil, e cel mai regizat, mai aplaudat,
De iubitorul parasit-ratat, mai regretat,
De omul sobru, searbad-serios, mai detestat.

Scrie o poezie si despre individul puternic,
Despre razboinicul pur, catastrofei statornic,
Cu ochii salbatici, corp de otel, muschii cat muntii,
Care omoara intens, cu sudoarea fruntii.
Pentru el dragostea e foc, fum si cenuse,
El ucide in arena, nu pervers, stand pe tuse.
Iubirea lui e furie, devotiune de conflict,
Iar dragostea de altul, de alta, e delict, e delict..
Pe el iubirea il doare in partea opusa,
O poveste anosta, de prea multe ori comisa,
Lupta e viitorul, forta, curajul, violenta,
Iubirea e trecutul, e arta decadenta,
Distrugerea totala, trairea principala,
Universul in flacari, finalitatea ideala.
Luptand ai un picior in moarte,
Al doilea pe gatul taiat al adversarului,
Sorbindu-i sangele in flacara paharului.
Mortul ar face orice sa schimbe pozitia,
Sa te omoare primul, sa faca tranzitia,
Dar asta nu se poate, moartea nu-i reversibila…,
E viroza perfecta, prin lupta transmisibila..

Scrie o poezie si despre specimenul asta abstract,
Care face vraji sinistre, cu diavolul incheie pact,
Uite cum te priveste cu mila ingaduitoare,
Cum te scoate din ecuatie, formala sarbatoare.
Si asta scrie poezii, si inca ce complexe poezii,
Despre substanta, energie, lege, a fi si a nu fii,
Asta e omul stiintei, poetul faptului probabil,
E creatorul universului motor, de minte masurabil.

Acum scrie o poezie despre tine, despre cine esti,
Despre autorul iubitor de povesti, de povesti!
Asta chiar nu se poate, e impotriva naturii naturale,
Autorul e nerodul creator al falselor iubiri fatale.
El e cea mai banala, mai prozaica inventie,
Facut de zeu din mila, din sila, din conventie,
E o naiva, nociva, ne iertata contraventie…
El nu se vede cand se misca, vorbeste, respira,
Total dispare cand poezia concepe, aspira, inspira…

poex

September 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

poex

poexia ta incepe sa miroase urat,
n-o mai poti inghiti, iti ramane in gat,
infestata cu viroza intristare,
impregnata cu defecta deprimare,
unde te suferi mult, prea mult,
faci din suferinta sonora un cult.
aici te prabusesti fara sa zbori,
aici mori natang de prea multe ori,
aici nu te mai nasti niciodata,
nu vrei sa te mai nasti niciodata??…

Omul sintetic

September 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Omul sintetic

Ne scoatem ochii, montam doua gauri de noapte
O sa auzim mai bine visele taiate in soapte,
Ne muscam limba, tacand vorbim prea mult,
Limbajul e agreabil ostil, e al fratiei negatiei cult,
Sunetul nu transfera sens, nu are cum si cui,
Ascultat de orbii surzi, nu te comunici nimanui.
Pastram vointa, orgolioasa implicanta,
Inert activa, decorativ individuanta.
Vointa te ajuta sa stii ce vrei si nu se poate,
Cu ea reusesti sa le strici singur pe toate,
Capul, ce facem cu capul, cu sfera asta ovala?
Vizitata de creier, de idei mai mult goala,
Mai putem gandi, lipsiti de organ cerebral?
Evident, evident,
Atatia cretini acefali, au miros social, gust cultural.
Corpul, am ajuns la corp, templul locuit de zei,
De corp ai nevoie cand treci din tine in ei.
Corpul e un adapost unde uitat, te memorezi,
E rezeva de viitor in care congelat te pastrezi.
Acum urmeaza partea ne parte, principala,
Alert afectivul, nefericita fericire conjugala.
Afectul te umple de tine, lasand mintea goala,
Afectul de goleste in altul, relatia universala.
Iata-ne ajunsi la anexe reflexe, la ratiune,
Cea mai periculoasa, mai tehnica minune.
Rationand poti exista, liber sau ocupat,
Liber esti dator, ocupat esti de alt sclav, salvat.
In final urmeaza imaginarea, imaginarea,
Cauza cauzelor, mai albastra, amara ca marea,
Imaginand salbaticul semantic, de tine le alienezi,
Imaginand absurdul sintactic, dispari cand te analizezi.
Imaginarea te-a facut si toate le-a facut in tine,
Nimic nu este, dar tu esti, daca sa fii, iti face bine.
Esti doar imaginare, esti centru Om, esti Om periferie.
Esti om organic, om sintetic, perfecta jucarie…

nesigur

September 06, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

nesigur

ai mers si tot mers pana ai pierdut picioarele,
Acum nu mai ai picioare,
Ai dat si ai luat pana cand s-au terminat mainile,
Acum nu mai ai maini,
Ai muscat, ai mestecat, pana s-au tocit dintii,
Pana cand limba s-a mancat singura,
Acum nu mai ai limba si dinti.
Ai gandit si ai tot gandit pana ai invins gandirea,
Acum nu mai stii cum sa gandesti,
Ai iubit si ai tot iubit pana cand ai trecut prin toata iubirea,
Dar oare ai iubit tu vreodata?????????????