Meta Poeme

Subscribe

Omul sintetic

September 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Omul sintetic

Ne scoatem ochii, montam doua gauri de noapte
O sa auzim mai bine visele taiate in soapte,
Ne muscam limba, tacand vorbim prea mult,
Limbajul e agreabil ostil, e al fratiei negatiei cult,
Sunetul nu transfera sens, nu are cum si cui,
Ascultat de orbii surzi, nu te comunici nimanui.
Pastram vointa, orgolioasa implicanta,
Inert activa, decorativ individuanta.
Vointa te ajuta sa stii ce vrei si nu se poate,
Cu ea reusesti sa le strici singur pe toate,
Capul, ce facem cu capul, cu sfera asta ovala?
Vizitata de creier, de idei mai mult goala,
Mai putem gandi, lipsiti de organ cerebral?
Evident, evident,
Atatia cretini acefali, au miros social, gust cultural.
Corpul, am ajuns la corp, templul locuit de zei,
De corp ai nevoie cand treci din tine in ei.
Corpul e un adapost unde uitat, te memorezi,
E rezeva de viitor in care congelat te pastrezi.
Acum urmeaza partea ne parte, principala,
Alert afectivul, nefericita fericire conjugala.
Afectul te umple de tine, lasand mintea goala,
Afectul de goleste in altul, relatia universala.
Iata-ne ajunsi la anexe reflexe, la ratiune,
Cea mai periculoasa, mai tehnica minune.
Rationand poti exista, liber sau ocupat,
Liber esti dator, ocupat esti de alt sclav, salvat.
In final urmeaza imaginarea, imaginarea,
Cauza cauzelor, mai albastra, amara ca marea,
Imaginand salbaticul semantic, de tine le alienezi,
Imaginand absurdul sintactic, dispari cand te analizezi.
Imaginarea te-a facut si toate le-a facut in tine,
Nimic nu este, dar tu esti, daca sa fii, iti face bine.
Esti doar imaginare, esti centru Om, esti Om periferie.
Esti om organic, om sintetic, perfecta jucarieā€¦