Meta Poeme

Subscribe

POVARA DRAGOSTEI

September 29, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

povara dragostei

Biet poet compus si recitat de poezia ta,
Mereu enunti cuvantul ‘dragoste’,
Norul asta transparent iti intuneca orizontul
Iti leaga vazul de auz si auzul de suflet,
Dragostea e cineva care te doare cand este,
Te aduce la nebunie cand nu este , nu te vrea,
Dragostea, monstrul angelic care te urmareste..
Pana cand reusesti sa il vanezi, ucizi, sau uiti,…
E natura, foarea, fructul, raiul sau iadul,
E suferinta deliciu, e fericirea supliciu,
E promisiunea capriciu, capriciu,..
E tot ce nu esti, dar ai putea fi, daca ai putea iubi,
Sau daca ai fi iubit, ai fi pedepsit cu privilegiul asta…

Dar cum nu iti dai tu seama, naiv poet,
Murmurat fara sunet de inaudibila poezie?
Ca dragostea nu esti tu, nu e in tine, nu poate fi,
Cum nu intelegi ca cineva te iubeste sau te uraste,
Atat de intens, de straniu, de supra uman,
Iti da voie sa fi, sa nu fi, sa te descoperi,
Sa inveti ce e dragostea, sa cauti dragostea,
Sa o ceri, sa o primesti, sa te imbeti sorbind
Incantatia Dragoste, dragoste, dragosteee,
Sa o doresti ca generoasa pedeapsa,
Pentru libertatea egoista de a fi numai cu tine.
Dragostea e vantul salbatic, care te rupe,
De omul cu o singura inima si pune in loc,
Zeul sacru-profan al iubirii care te arde, te arde,
Te tine mereu aprins, arzand pe cel ce nu esti iubire,
Nu esti nici lipsa de iubire, esti doar o lama care taie,
Care te despica in doua, in iubitor si iubit,
Iar nu nu poti fi decat unul, in si prin iubire,
Poti fi cel care iubeste cu toata daruirea,
Si cu indoita dragoste vrea sa fie iubit, sa fie iubiitt!!…