Meta Poeme

Subscribe

Archive for October, 2017

ESTI

October 05, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

-Esti

-Esti itr-o lume a umbrelor si stralucirilor,
A lantului infinit al zilelor si noptilor,
Al razelor si culorilor care par forme,
Forme dure sau moi, lichide sau rigide,
Forme blande sau inca neimblanzite,
Forme care musca, ard, mangaie.
Din lumea asta le capeti pe toate,
Tot aici le arunci stricate, pe toate…
Aici e hrana, adapostul, actul, contractul,
De aici izvorasti Tu, tot aici te strecori,
In pamantul izvor, in cerul adanc,
In marea cea plina de darul belsugului,
Intinsa si sensibila piele-membrana,
Peste faptura pudica a pamantului,
Peste nelinistea lui prevestitoare,
Pamant care a trait si a faptuit,
Milioane de ani, sau poate lungi clipe
De senzatie, de reflexie, de act, de gand…
De aproape. de departe,
De acum, de curand, de nicicand…

Dar cand vine timpul ochii ti se inchid,
Toate umbrele si luminile se desprind
De tine si se duc de unde ai venit,
Cand culorile isi pierd stralucirea,
Iar stralucirile isi pierd toata culoarea,
Cand formele se devora si dispar,
Atunci incepi sa vezi ce nu e de vazut,
Atunci cunosti, ce nu e de cunoscut,
Atunci te indrepti catre ascunsul inalt,
Atunci te aduni, te trezesti in varful de jos,
Atunci ESTI omul care face oameni,
Face acei oameni care concep lumi stranii,
Lumi creatoare de oemeni, nu invers…

UMPLE

October 03, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

-Umple

Umple-ti viata cu ceva, cu orice,
Cu fulgere, cu traznete, cu peisaje pictate,
Cu picaturi de furie, amenintare, insinuare,
Cu insecte dresate sa iti faca prajituri cu miere,
Sa le si manance in locul tau,
Iar tu sa fi amar de toate, inclusiv de tine
Tu cel ce te zbati indurerat,
Batut cu biciul pacatului de a te fi nascut OM.

Umple-te si pe tine cu ceva viata,
Cu blandetea asta, cu rabdarea aia,
Cu gandul ca oricum nu ai nici un gand,
Sau daca ai, e dat cu imprumut.
Daruie-ti acum o tristete, o suferinta,
Sau grija ta continua de soarta lumii,
Care se duce, se duce undeva fara tine,
Te lasa pustiu pe peronul oceanului,
Si inoata catre urmatorul continent…

Umple-te cu orice initiativa,
Mai ales cu initiativa refuzului a orice,
Dar cum sa te mai umpli?
Cand esti deja plin pana peste,
Cu sila ta estetica de toata fericirea lumii,
Exprimata atat de atent inexprimabil,
In poezia ta, in ce crezi tu, ca e poezia ta…