Meta Poeme

Subscribe

LUNA

December 08, 2017 By: cmarghitoiu Category: Uncategorized

LUNA

Hoinarind intinde bolta o albastra luna plina,
Alinand tristeti absurde, mancatoare de lumina,
Cine esti ea ma intreaba, de ce fugi de cer senin?
Daca vrei sa vezi in tine, tu fi gol si cand esti plin.

De necazuri inutile, sau banale sau adanci,
Poti scapa daca din plasa ai curaj sa te arunci,
Si sa cazi in viiorul care oricum e trecut,
Doar pe tine te asteapta sa faci ce a fost facut.

Ia si soarbe, ia si musca, pofta ta e pregatita,
Prin ea vei primi placerea, ea e a vietii ispita,
Pe toate le vei culege si pe toate le vei da,
Celui care te urmeaza, vine si in calea ta.

El esti tu, dar e si altul, e cel de care depinzi,
Si cu care poti fi prieten daca mana nu intinzi,
Sa primesti o experienta care oricum e a ta,
Dar e si ostila tie, cand o vrei nu te mai vrea…

  • Lawrence

    Poezia determinismului, si visul trait sub patura.
    Uneori am impresia ca niciodata nu dam patura la o parte, dar cine poate spune ca ceea ce este dincolo de patura are mai multa valoare?
    Cine poate spune ca exista valoare?