Meta Poeme

Subscribe

COSMOS

January 13, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Cosmos

Rasuna dur si clar un clopot aspru,
El bate lumile samanta cu prevestiri ascunse,
In rugul violent al ochiului senin, de alabastru,
Emotii ard in frenezie ca lacrimi vii, aprinse.

Explozii si condensuri in planuri rasucite,
Iradieri de intuneric, impresii condensate,
Confuze erele prin euri zboara despletite
Spre rasaritul mintii cu simturi reci si mate.

In haosul organizat cresc trandafiri de fum,
O mana fara carne ii prinde si culege;
Rosii vor fi pe fila de nou cosmos-album,
Care incheaga-strica, semantic, dupa lege.

E doar forma si forta, perfecta corelare,
Stabilul se transforma in spatiul expandat,
Voi fi din nou ‘Eu-altul’? eterna intrebare,
Mai poate da spectacol actor concediat?

Un gand de inviere, un altul de ucis,
Se bat si se impaca in vasta panorama,
O poarta catre ziua si noapte s-a deschis,
Deceptia-dorinta isi fac prin pret, reclama.

Cad lumile necoapte din ramul inflorit,
Si alte lumi de carne, asteapta sa rodeasca;
Din somnul inocentei ‘ Divinul’ s-a trezit,
In ochiul care ‘poate’, prind visele sa creasca.

Trec in fapturi cu pofte, profunde teoreme,
Abstractul inefabil cauta parfum, savoare,
Excursii in idee, trec in trairi boeme,
Se da si fura libertatea, perfida condamnare.

O hora de naravuri isi striga iar intrarea
In marea sarbatoare cu defilari de trup,
Aici se lupta tandru coruptia, legea, candoarea,
Aici negociaza atentate, avide interesele de grup.

Si cresc si se afunda palatele de vid,
Campiile si marea isi inmultesc rodirea,
Mari porti de condamnare, lovite se deschid:
Ca un capriciu cosmic se varsa omenirea.

Cu o retea de informatii se-mbraca marea sfera,
Verbul transpus in unda, descopera noul pamant;
Primind prezente patimase, mizere sau prospere,
Fiinte pe rug se roaga, se blesteama, cer cuvant.

Dureri predestinate se simt ca mari delicii,
Absconse metafizici se contrazic, se neaga,
Taieri in rana spirit, umile, arogante suplicii,
Isi pun in crezul cumparat refuzul, dar se roaga.

E timpul curiozitatii, al competentei cercetarii,
In mintile insamantate proiecte cresc rapid,
Explozii de posibil, efectul legii conectarii,
Fac clipa infinit functionala, fac omul intreprid…

Inconstienta constienta isi premiaza insul,
Cu pofte de caverna, cu preferinte imbecile,
Sorbind paharul poftei, din ras apare plansul,
Ura prolifereaza, iar dragostea cerseste zile.

Supuneri cu pretentii, iubiri parcurse-n lacrimi,
Prostie glorioasa, neputinciosi in rol de Zeu,
O toleranta ipocrita tesuta-n sumbre patimi,
Face din viciu un vehicul, nascandu-se mereu.

Cunoasterea prolifereaza in plina noapte de lumina,
Stupi grei de trantori la putere, decizii fara autor,
Cu mierea frumusetii masura vietii e iar plina,
Om rafinat ori om salbatic, s-o guste vin in zbor.

Atractii si repulsii, o foame rece, neinvinsa,
Traduce sensul in substanta, semneaza nou contact,
Nevoia de comuniune, normala sau insidioasa sursa,
Fac om legat, fac societate, impune necesar pacat.

Unelte si servicii se pretuiesc si se arunca,
Belsugul expandeaza, dar istoveste sursa,
Din stiinta complezent ostila, amenintarea urca,
Dezlantuirea ratiunii oarbe se prinde iar in cursa.

Scufunda-te banchiza si lumile inneaca,
Sau le loveste si ingheata cu fulgere de ger;
Cand suna asfintirea, planeta se dezbraca,
De atmosfera vie si cristalizeaza, arida stea de fier…

Atunci cand egoismul invinge daruirea,
In noapte ca-n salvare, prind lumile sa cada,
Participarea plictisita isi cheama adormirea,
Iar ochiul care ‘stie’, refuza lumi sa ‘ vada’.