Meta Poeme

Subscribe

gust estetic

January 22, 2018 By: cmarghitoiu Category: Eseuri

gust estetic

In latina e o zicala care spune ca gustul, adica capacitatea de a aprecia ceva, nu numai cu simturile dar si conceptual, nu este disputabil, nu exista un singur mod gust, sau norma evaluanta necesara, fiecare om avand nu doar un gust estetizant propriu dar si o legitimare pentru asta.
Daca fiecare om are dreptul la propriul ‘gust masura-estetica’ a ceva, daca gusturile-estetizarile difera, concluzia e si pozitiva si negativa.
Oamenii sunt diferiti in multe feluri, intre altele si creativ, adica fac opere diferite si e bine ca e asa. Dar daca creativitatea e diferita stilistic, compozitional, numai gusturi diferite pot acoperi si aprecia intreaga varietate constructiva a acestor opere, deci deosebirea-diferentierea gusturilor, corespondenta diverstatii operelor e pozitiva, benefica.
Dar daca gusturile difera, insemna ca fiecare individ prefera un mod creativ distinct, adica este capabil sa guste un interval de opere relativ ingust, caruia gustul lui ii gaseste calitate estetica, iar unde nu gaseste, nu are apreciere, poate avea chiar si depreciere, negare a calitatii, refuz al operei.
De aici concluzia negativa:
Fiecare creator are spectatorii lui fideli, care il apreciaza constant, exista o multime de indivizi care il ignora, dar are si anti spectatorii care il cosidera fara calitate, e dreptul lor.
Fapt este ca in spatiul creatiei de orice fel, exista evolutie procedural creativa, adica pe masura ce trece timpul, creatorii, in arta, stinta, etc, descopera mijloace noi, mai complexe, mai greu remarcabile (de omul ne informat, ne educat la zi), de a crea anume stiluri de opera. Ei aplica sistematic noi metode creative la operele lor, care sunt din ce in ce mai complicate compozitional, mai putin evaluabile si estetizabile spontan. De aici rezulta o desprindere progresiva si ireversibila a omului fara educare estetica, de arta prezentului care ii este straina, el nu identifica in ea ceva care sa ii placa, pentru ca nu poseda instrumentul estetizarii intelectiv-emotive, compatbile cu opera.
Din pacate pentru arta mai ales, capacitatea medie a omului de a estetiza, de a evalua operele de arta contemporana, este tot mai scazuta, iar rezultatul e negativ si pentru artist si pentru spectator.
Spectatorul ‘ne initiat’ nu percepe-argumenteaza calitatea operei, nu poate ajunge mental apoi emotiv, la valoarea ei, ii lipsesc mjloacele estetizante.
Artistul e dezamagit ca efortul lui creativ nu e apreciat, iar acesta dezamagire poate fi distrugatoare creativ si psihic pentru artist.
Exista cazuri celebre de artisti, acum considerati foarte mari, dar ignorati toata viata de semenii lor, apreciati paradoxal dupa moarte…

  • InsPiron

    Intr-adevar, in ziua de azi lumea s-a schimbat. Timpul parca trece mai repede si este mai pretios.

    Omul acum are doua optiuni.
    Ori cauta exclusiv confortul material si “fericirea” ce decurge de aici, ori pe plan ideatic doreste sa-si asigure nemurirea pentru lumea cealalta, dar, la modul concret, sa aiba certitudinea inca din viata asta, inainte de a muri.

    Arta si mai ales poezia, este tot mai pierduta in spatiu, undeva la mijloc. Nu te satisface material, nu-ti tine de foame, dar nici nu-ti asigura eternitatea cu adevarat.
    Daca vorbim de sensibilitati si trairi, extazul religios este mult mai puternic decat orice forma de simtire prin arta.
    Iar daca suntem prea incorsetati in material, bani, etc, deja arta conteaza prea putin.

  • cmarghitoiu

    ai pe undeva dreptate, da situatia e mai nuantata.
    Arta clasica e concurata de cea moderna care e mai spectaculoasa, mai facila, mai antrenanta.
    Pe masura ce cultura evolueaza modelele artistice se complica, vezi poezia actuala, iar spectatorul matur ori batran nu tine pasul, e un biect amarat fixat in acea parte a clasicului pe care o poate el gusta, care i-a fost varata in cap cand era copil.
    Copilul actual se naste cu tableta de gat, aia e arta lui si numai aia, poezia e ceva preistoric.

  • InsPiron

    Acum asteptam sa apara primele poezii scrise de roboti, sau mai bine zis, de Inteligenta Artificiala. 🙂

  • cmarghitoiu

    daca poezia implica o participare afectiva, daca e conditia ei, alea nu vor fi poezii. Daca oriece poezie e numai efectul unei intamplatoare potriviri de cuvinte capabile sa comunice concept si afect, atunci sa asteptam ca ce nu e om, sa ne faca oameni, noi insine lasand in grija intamplarii sustinerea fundamentelor noastre afective…