Meta Poeme

Subscribe

Archive for the ‘Carti’

Vehiculul moral

May 11, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Carti

Inchegarea constientului social

 Fiintele pot trai izolate sau in comun. O consecinta a evolutiei este aparitia existentei comunitare, stabilirea unor dependente interactive, efortul de identificare, definire si perfectionare a conditiilor coexistentei.  Exista mai multe niveluri de alcatuire a personalizarilor, determinate de gradele de singularizare-cooperare. Avem cuplajul personajului numai cu realul, urmat de interactia individului cu sine si cu alte personalizari.

In conexiunea cu sine individul descopera individul, separa si valorifica progresiv posibilitatea autodirijarii intentionale catre diferite subspatii fenomenale si experienta controlului obiectelor.

Un salt in calitatea existentei comunitare apare prin descoperirea sinelui constient de sine, compus din totalitatea ipostazelor si dependentelor intre ele, tratate unitar, definind persoana asumata. Acest sine autoreflectant se desprinde de reflexie prin interactia cu alte individualizari si creaza cu timpul agregatul social, unde se echivaleaza sau de diferentiaza functional si valorizant personalizarile separate. Constientizarea de sine este efectul descoperireii de sine, iar multipla constientizare si reconstientizare nelimitata de sine si ceilalti, din toate perspectivele evaluante, este consecinta interactiei cu sinele colectiv.

Constienta poate fi caracterizata simplificat prin capacitatea fiecarui individ de a isi crea un model interactiv dinamic de sine, particularizabil neincetat prin intentia si actul momentan, proiectate pe traiectoria totalitatii individualizate, asa cum au fost asamblate si memorate, ordonate temporal, si valorizate de fiecare subiect.

Extensia constientizarii genereaza modele ale altor constiente si le proiecteaza pe ecranul propriei constientizari, identificind similitudini sau diferente, orientind intentia spre inhibarea sau expandarea celor constientizati. Fiecare individ vrea simultan sa semene si sa difere de semeni, sa ii accepe sau inlature din intervalul propriei personalitati.

Atribuirea constientizarii se face transferind catre ceilalti propria modalitate de a dori sau refuza, a actiona sau inhiba actiunea.

Specificitatea constientizarii determina constructia controlata a unui model evaluant si valorizant de sine si de lume, cu planificarea, declansarea, finalizarea si fructificarea pachetului de actiuni disponibile, iar constientizarea celorlalti le modeleaza dinamica intentiei, actului si evaluarii, incercind predictii asupra comportamentelor individuale sau de grup.

Actul de grup implica citeva etape evolutive pina la aparitia si functionarea constientei socializate comunitare:

1-Identificarea precisa si stabila a formelor si miscarilor mediului inconjurator.

2- Inventarea unor miscari de tip gest care induc fiecarui obiect ori miscare, o modalitate relationala sau transformanta de stare bine determinata.

  (more…)

Filozofia Desueta

May 11, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Carti

FILOZOFIA DESUETA

Iata un cuvant vechi de milenii, inteles in multe feluri si asumat in cele mai diferite actiuni sau atitudini.

Filozofie este un concept de origine greaca semnificand iubire-dragoste de intelepciune, asadar a filozofa ar insemna a aprecia- dori si practica intelepciunea.

Pentru a cuprinde sensul filozofiei trebuie sa izolam intelepciunea, ce este, cum si cu ce instrumente mentale se desfasoara si care ii sunt consecintele.

Evident intelepciunea asa cum o intelegeau si asumau cei care au creat cuvantul-concept, ar putea fi diferita de semnificatia pe care am putea-o propune, fapt inevitabil, odata ce metodele actuale de a investiga si explica lumea si omul, difera cu necesitate de posibilitatile de observare si ipotezele cognitive accesibile celor din trecutul indepartat.

Tot ce putem face este sa incercam a recupera din textele filozofice antice o dimensiune a intelepciunii pe cat posibil asemanatoare celei initiale, pastrand incertitudinea asupra reusitei.

Ce ar putea fi intelepciunea si cum am putea-o clasifica printre deprinderile umane?

Omul este o entitate dependenta structural si functional de ambientul care il inconjoara si conditioneaza, asta insemand ca pentru a isi intretine procesele metabolice, informational operante si afective, pentru a continua sa perceapa, sa actioneze gestual si intelectiv si pentru a isi defini raporturi cantitative si calitative, valorizant afective, cu lumea sa, individul trebuie sa actioneaza in diferite feluri asupra naturii, asupra partilor sale corporale care manipuleaza realitatea, sa actioneze lingvistic organizant asupra actiunii gestuale si sa mai actioneze metalingvistic asupra actiunii lingvistice, pozitionandu-se constient si continuu ca personalitate distincta, intr-o socio-realitate cu o alcatuire si tendinta evolutiva mereu in schimbare.

Pentru a culege si prelua informatia purtatoare de aspect al realitatii individul poseda perceptia, pentru a prelucra informatia senzoriala si da modalitate realitatii de care depinde corporal si spiritual,  omul isi foloseste ‘mintea’, inteleasa ca ansamblu al capabilitatilor de primire, memorare, procesare si comunicare-interpretare a informatiilor care patrund sau pleaca de la fiecare individ catre semeni.

Mintea are multe posibilitati operante, ea construieste varietatea fenomenala a realitatii, identifica si cuantifica semantic individul cu dependentele sale, mintea stabileste nevoile si propune strategia rezolvanta, o declanseaza si intretine gestual si lingvistic, pina la obtinerea celor dorite. Aceiasi minte determina particularitatea utilizanta a ambientului, atribuie valori actiunii si efectului si propune continuu ierarhii evaluant-valorizante totalitatii efectelor, defineste si atribuie prioritati diferitelor actiuni si consecinte, astfel ca individul sa isi satisfaca optim cu mijloacele disponibile, fiecare din nevoile sale.

Mintea umana este ‘rationala’ cand cauta corelari intre formele si miscarile fenomenale, sau intre actiunile umane si efectele asupra realitatii dar este si rational inventiva, construind noutatea naturala sau conceptuala, adica obiecte, calitati noi, desemeni moduri operante noi, toate concepute de subiect. Mintea inventeaza si utilizeaza creativ limbaje, in limbaje poate asambla strategii descriptive si interpretante de peisaj fenomenal sau comportament individual, orientand subiectul catre cauntarea acelor forme si actiuni care pot satisface o nevoie sau un grup important de nevoi.

Mintea are calitatea subtila a constientizarii subiectului, a atribuirii functiei auto-indentificante si auto-individualizante. Prin constienta omul se discerne de ambient in doua feluri deosebite, ca obiect apartinand realitatii asupra caruia se poate actiona intr-o diversitate de feluri, si ca subiect intentional separant si manipulant de sine si de alte obiecte ale realitatii. Intrat in sfera manipularii de sine prin constientizare de sine, omul capata o personalitate duala in continua expansiune pe ambele directii individualizante.

Omul poate evolua ca obiect intentional dinamic conectat optional interactiv la realitate, dar se mai manifesta evolutiv si ca subiect ierarhic intentional, capabil sa controleze meta intentional, intentionalitatea gestuala a individului cuplat la realitate, realizand numai mediat, prin manipularea de sine gestual, schimbari ale aspectului realitatii.

Mintea umana cauta si inventeaza strategii interactive gestuale si lingvistice cu ajutorul carora isi defineste si realizeaza constient scopurile, detensionand temporal nevoile-conditionari, izoland pe diferite perioade subiectul de nevoi si permitandu-i sa aleaga dupa preferinte si sa actioneze liber de conditionari metabolice, asupra lor, incercand sa vada ce se intampla daca actioneaza intr-un fel determinat asupra unui interval de realitate intrat prin observatie sau rememorare in campul constientei.

Mintea poate separa forme si proprietati ale naturii, descopera cum pot fi utilizate, fie asa cum sunt, sau schimbate specific pentru a intra in campul utilitatii si cel al valorizarii.

Principalul furnizor de informatii ale mintii este perceptia, omul posednd cinci canale senzoriale, vaz, auz, gust , miros, sensibilitate tactila, fiecare din ele furnizand mesaje din care procedurile mental interpretante extrag o varianta modala a realului si a subiectului.

Procedura sau procedurile interpretoare de mesaj perceptual din care rezulta reprezentarile de tip imagine, sunet si restul de modalizari, sunt si in prezent neinteleasa algoritmic fenomenalizant, omul de stiinta actual neputand inca stabili, daca realitatea are o forma si evolutie proprie autonoma de individ, pe care cumva fiecare subiect o preia senzorial ca informatie purtatoare de realitate si reconstituie modal evolutiv procesand datele simturilor, sau daca nu cumva reprezentarea fenomenala in toate variantele senzoriale este o inventie, o creatie a mintii subiectului, imaginea, sunetul, gustul si mirosul specifice, capatand modalitate, primind forma si interactivitate numai prin strategiile interpretante ale individului, strategii care aloca o anume varianta modala, mesajelor realitatii, din foarte multe potential posibile.

Preocuparea de a intelege cum este realitatea in dependent de subiect, daca asa ceva e posibil, sau in ce fel si pentru care motive pare cumva, oricarui o observa si interpreteaza modal, este una din primele si cele mai discutate teme filozofice, veche de milenii, inca in dezbatere, probabil niciodata total clarificabila.

Individul si lumile sale

Fiecare om aloca realitatii fara a sta prea mult pe ganduri, ‘existenta si modalitate, autonome de subiect’, asta insemand ca omul comun sau cercetatorul stintific atribuie lumii ‘ exterioritate si continuitate in manifestare’, fie ca este sau nu perceputa, experimentata sau analizata conceptual cauzal.

Din premiza existentei autonome a realitatii rezulta existenta modala, adica manifestarea intr-un fel determinat si in subiect si in afara sa, a lumii externe; o atribuire de existenta dar fara atribuirea simultana de modalitate si evolutie a modalitatii, fiind o atribuire paradoxala, contradictorie de existenta, ‘a fi dar fara a fi cumva’, parand o imposibilitate conceptuala.

Admitand  ca realitatea ‘externa observant’ in care ne situam, este duala, exista si in afara si in interioritatea mintii modelante, cum raspundem la intrebarea asupra particularitatii relatiilor intre lumea ‘aparent externa’. pe care o reprezentam si o ipotetica lume ‘efectiv externa’ sursa a informatiilor din care extragem lumea perceputa si reprezentata. Aceasta realitate numita si autonoma pote fi privita ca furnizoare a tuturor mesajelor purtatoare de modalitate pe care le primim prin simturi si le decodam si fenomenalizam prin functiile interpretante modal ale mintii.

(more…)