Meta Poeme

Subscribe

Archive for the ‘Eseuri’

Omul Virtual

May 20, 2011 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Doua directii de cautare au provocat timp de milenii mintea umana, o pre ocupa si in prezent si o vor orienta investigant un viitor nedeterminat, anume:
1-In ce fel de lume se afla omul, cum a fost ea creata, ce cauze-conditionari fundamentale o determina structural si evolutiv, cum pot fi ele cercetate, intelese si folosite optim pentru satisfacerea nevoilor,
2-Unde si Cum este construita personalitatea umana, ce functii si ce actiuni ale acestora ii atribuie toate performantele spirituale?
3-Sunt mintea si sufletul omului o creatie a realitatii materiale, un efect contingent, al diversitatii combinative a substantelor care alcatuiesc corpurile nevii, un rezultat al legilor interactiv cauzale naturale?
4-Cum si prin ce mijloace trebuie sa actioneze omul asupra lumii externe sau interne, pentru a se cunoaste corect si complet, ce amplitudine, profunzime si consecinte are cunoasterea de sine?
5-Va ajunge omul sa depinda personalizant-evolutiv numai de sine, sa isi determine in totalitate fiinta, traseul optional-realizant in timp?
Cercetarea si intelegerea legic interactiva a lumii naturale au avansat exploziv in ultimele doua secole dupa zecile sau sutele de milenii de efort obsevant, experimentant si conceptualizant, calitativ si formal, dar cunoasterea de sine nu s-a dezvoltat proportional cu timpul si efortul alocat, iar intrebarile nu au primit un raspuns, sau nu unul verificabil, aplicabil si unanim acceptat.
Dupa conceperea si construirea calculatorului, a sistemului informational capabil sa memoreze, proceseze si comunice date, au (more…)

CELE SAPTE PACATE

December 22, 2010 By: cmarghitoiu Category: Eseuri

CELE SAPTE PACATE

Se spune ca DUMNEZEU a facut OMUL dupa chipul si asemanarea lui, dar afara de om a mai facut multe alte fiinte unele inferioare, altele superioare omului. Fiintele inferioare se afla in sfera perceptiei, actiunii si gandirii umane, cele superioare sunt atat de bine ascunse incat numai mintile umane cele mai ascutite sau mai placute Creatorului, le pot cumva accesa si asta numai dupa o indelunga pregatire, purificare si inaltare sufleteasca.
Fiintele superioare in gnoza crestina sunt numite ingeri. Primilor doi oameni Dumnezeu le-a pus la dispozitie Raiul, dar dupa foarte scurt timp i-a alungat pe Pamant, un regat numai al lor pentru a il cuceri si popula si ridica prin munca mainilor si minti lor la rangul de opera divina. Ingerii au ramas in preajma creatorului, rolul lor fiind sa il slaveasca neincetat, dar sa asiste si omul in drumul lui istovitor care gloria care ii era destinata prin proiect.
Se mai spune ca cel mai bogat in haruri, puteri si forta de intelegere a operelor divine era ingerul Lucifer, care fiind cel mai bine facut, (dar care s-a dovedit cel mai rau facut, cel mai inclinat spre fapte rele), era si cel mai bine apreciat de creator. Dar prea multe daruri-calitati par a strica fiinta daruitului, facandu-l sa creada ca I se cuvinte orice, ca toti ii sunt datori si pusi la dispozitie fara conditii.
Asa s-a intamplat si cu ingerul Lucifer, sau purtatorul de lumina, care dupa ce si-a masurat luminozitatea si maretia cu o masura falsa, s-a crezut egalul creatorului sau, ba poate chiar superior si a vrut sa ii ia locul, sa primeasca el devotamentul, supunerea si respectul tuturor ingerilor, lui sa I se daruie cu trup si suflet si intrega semintie umana, el sa fie centrul a tot si toate sa se roteasca in jurul lui, laudandu-l neincetat pentru puterea si perfectiunea lui nemarginita.
Este usor de imaginat care a fost urmarea. Revolta Luciferica a fost usor invinsa de armantele divine ale modestiei, binelui si devotamentului, iar marele-micul inger a devenit celebrul inger cazut, a intrat in fiinta cea mai plina de pacate, de fapte ne placute Creatorului.
-Nu stim daca din cauza pacatuirii si caderii lui Lucifer, sau doar pentru ca asa le era destinat prin proiect, dar primii oameni indemnati de un emisar Luciferic, au cazut si ei in pacat, au ales raul drept fapta cotidiana si au fost izgoniti din abundenta Raiului si aruncati pe Pamant care le va fi iad sau rai, dependent de optiunea de a pacatui sau respinge pacatul.
Cam asa se poate relata foarte scurt intreaga poveste a creatiei divine, a conflictelor fara de sfarsit, care au dezbinat si marea multime de super-fiinte, angelice, dar a marcat traseul istoric plin de agresiuni si conflicte al omului in efortul lui socializant de recuperare a umanizarii initiale sau poate al reumanizarii intre alte limite, care daruiau oamenilor ceva ce ei initial nu aveau, sau nu stiau ca poseda. Primi oameni sau prima pereche experimentala de umani au fost trimisi in rai, in spatiul binelui de toate felurile. Aceasta prima pereche era dotata cu multe calitati, dar nu primise ceace am putea numi insusirea maxima, sau poate maxima imperfectiune, aceasta fiind cunoasterea binelui si raului.
Acum ca toti suntem oameni ai pacatului, toti primim de la semeni aceasta cunoastere si o aplicam sistematic, nu mai trebuie sa ni se explice ce insemna a fi bun sau rau.
Daca ar trebui ceva lamurit si nu doar unui singur om ci marii majoritati, daca nu tuturor, ar fi prin indicarea si explicarea acelei deosebiri speciale intre bine si rau care iti cere sa faci numai binele, sa refuzi cu toate puterile facerea raului.
Dar aceasta explicatie de ordin moral este prea dificila, prea obscura, greu de formulat si cu mult mai greu de inteles, pentru a fi undeva expusa , presupunand ca cineva o poate propune-expune.
Dupa ce umanitatea a fost dotata cu aceasta ultima cunoastere duala, a primit Pamantul rai –infern in dar si a inceput sa isi parcurga lungul drum catre destinul divin care ii era sortit, dar numai dupa trecerea prin toate felurile de rau, experimentand toate placerile care duc la suferinte si toate suferintele care initial par placeri dar in final sunt mai insuportabile ca suferintele ne-deghizate.
Toate aceste consecinte-placeri-suferinte erau si inca sunt incluse in dimensiunea cunoasterii duale.
Cele sapte tipuri de pacat, de rau fundamental, sunt:
-Mandria,
-Lacomia, (more…)

CONCLUZII

November 29, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

-Cel mai dificil e sa ii judeci-condamni pe cei care merita judecati, ei nu isi recunosc niciodata greselile si nu isi asuma vina.
-Daca nu stii ce este raul, nu stii cand esti rau si nu incerci sa te schimbi.
-Daca stii ce este raul si continui sa fii rau inseamna ca nu stii ce este binele.
-Daca stiind ce este binele si raul, preferi raul, atunci raul este mai bun ca binele.
-Daca raul este mai bun decat binele atunci nu exista decat binele si mai binele.
-Daca nu exista decat binele si mai binele, orice rau este apreciat si preferat binelui.
-Daca faci raul in numele recompensei binelui, esti condamnat.
-Daca faci binele cautand instalarea raului, esti iertat.
-Fara experienta raului, binele nu are valoare.
-Fara experienta binelui, raul are valoare.
-Fapta rea poate avea efecte bune daca o suporta faptuitorul.
-Incercarile sistematice de a dezvolta actiuni eronate duc la erori mai mari decat cele initiale.
-Scuzele repetate sunt mai greu suportabile decat greselile care se cer scuzate.
-Actiunea controleaza obiectul nu actiunea asupra obiectului.
-Nu oamenii fac scenariul istoriei, ei sunt doar roluri si personaje.
-Daca privirea nu e indreptata si innapoi, nu poate vedea corect innainte.
-Prostia se revolta cand intra in disputa cu propriile convingeri.
-Nu stupiditatea altora e detestabila, doar faptul ca esti obligat sa o suporti.
-Cand vrei ceva si cel de langa tine vrea opusul, cea mai buna decizie este sa nu te vrei langa el.
-Cat de departe poti merge daca nu ai notiunea distantei?
-Si apropiatul si departatul cer o despartire.
-Distantele mari sunt ne semnificative daca nu implica timpi indelungati.
-Fara timp nu e spatiu, fara spatiu nu exista obiect, fara obiect nu avem actiune, fara actiune nu apare recompensa, fara recompensa nu exista dorinta posesiei recompensei, fara dorinta posesiei nu exista actiune, fara actiune nu exista obiect, fara obiect nu este spatiu, fara spatiu nu este timp.
-Aproapele tau e iti e foarte departe daca te considera la dispozitia lui.
-Semenul aproapiat iti este mai aproape cand pastreaza distanta.
-Dorinta si posesia se impaca daca posesia nu creaza dorinta contrara.
-Privirea e innocenta numai cand nu se priveste in oglinda.
-Rautatea se apreciaza cand o suporta altii, dar se detesta cand este obligata sa se suporte.
-Inveti mai greu cand nu stii care pot fi efectele invatarii.
-Inveti mai usor daca nu cunosti efectele negative ale invatarii.
-Inveti cu dificultate cand crezi ca stii destul.
-Nu incerca sa identifici la ce nu esti bun, risti sa descoperi la ce esti bun, constatare uneori mai deprimanta decat prima.
-Defectele proprii pe care le accepti sunt calitati, comparate cu cele pe care ti le atribuie altii.
-Daca vrei sa fi dormi linistit nu cauta sa afli niciodata parerea altora despre tine.
-Oricate calitati iti recunosc altii, defectele care ti se atribuie sunt mai numeroase si mai grave.
-Pentru majoritate e important e sa pui virgula unde trebuie, nu sa pui cuvantul potrivit la locul potrivit.
-Greselile de sintaxa sunt mai usor reparabile decat cele de continut.
-Erorile de rationament nu se repara prin subtilitati semantice.
-Intreba-te continuu un singur lucru, astfel ai sanse mai mari sa gasesti raspunsul corect.
-Pune-ti intrebari dificile daca vrei sa iti atingi limitele.
-Pune-ti intrebari banale daca vrei sa te saturi de tine.
-Gresesti mai des si costisitor cand iti propui sa nu gresesti.
-Pentru a actiona eficient e necesar sa iti propui si sa reusesti sa fi atent.
-Se spune ca cea mai dificila atentie este cea care nu are obiect de atentie.
-Adevarata atentie este atenta numai la pastrarea atentiei.
-Nu iti reprosa sistematic, mai bine inlatura cauzele reprosurilor sau impaca-te cu ele.
-O eroare nu se rezolva prin lamentari.
-O scuza fara recunoasterea efectelor negative ale greselii, indica intentia de a gresii.
-Este mai dificil sa fi atent la pastrarea atentiei decat sa fi atent la obiect.
-Esti mai atent la ce preferi, dar preferi ceva ce nu necesita o atentie incordata. (more…)

Partener

September 30, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

In cartea genezei se spune cum a  facut Dumnezeu lumea in sase zile, a saptea odihnindu-se, sugestie ca si creatorul absolut poate obosi, sau se poate plictisi lucrand la opera sa. Poate orice creator are nevoie de ceva-cineva deosebit de sine si atunci creaza, iar cand opera e terminata ii cere acesteia sa il distreze, sa fie imprevizibila prin ea insasi, sa fie spectacol, sa aiba calitati si defecte dar sa aduca ceva nou in cel care a facut-o.
Toate cele aduse in existenta-fiinta au fost facute perechi, sa nu spunem contrarii, doar perechi, fiecare partener avand asemanari si deosebiri in raport cu celalalt, asemanarile trezind increderea intr-o posibila relatie reciproca, deosebirile sustinand relatia prin noutatea daruita si primita.
In ultima zi a fost creata ultima pereche, omul mascul si partenera femeie, fiecare dorind pe celalalt, oferindu-se in schimb, fiecare devenind dual, si el si celalat intr-o unitate, prim primirea si cedarea de sine, prin primirea celuilalt. Din schimbul de identitati emotive si intelective intre descendentii ultimei perechi, va intra progresiv in existenta si interactie cu sine fiinta societala, multi umana, partea cea mai importanta a operei divine, restul creatiei fiind un fel de scena si decor in care omul isi va da masura ingeniozitatii creative in bine si in rau. In varietatea relatiilor cooperante sau conflictuale inter sau intra umane, creatorul a desfasurat arta sa personalizanta, socio umanizanta, a introdus ratiunea si emotia, comedia, drama si tragedia, trecand omul prin tot ce este sau nu este, dar va fi “omenesc”.
Divinul a pus la dispozitia urmasilor ultimei perechi puterea analizei rationale si imaginatia, unelte prin care intr-un viitor nedeterminat sa poata cunoaste felul in care sunt facuti, iar prin aceasta cunoastere creativa de sine, sa depaseasca stadiul fiintei care foloseste ratiunea pentru a fi irationala, care se accepta cand respinge, care intretine conflictul ca baza a cooperarii, care se apreciaza-accepta  cand depreciaza-respinge pe cei egali siesi.
Esenta operei divine este nevoia, este dependenta individului de sine, de semeni, de realitate, de capabilitatea satisfianta. Prin nevoie-dependenta fiecare fiinta este legata de ceva din afara fiintei sale si obligata sa isi conditioneze fiinta de nefiinta care o conditioneaza si fiinteaza. Satisfacerea decupleaza temporar individul de legatura externa dar il leaga de intensitatea satisfacerii. Relatia nevoie-satisfacere se manifesta prin metabolismul chimic-substantial creator de energie termica, cinetica si informationala, fiecare realizand cate o varianta de comportament extern sau intern, gestual, intelectiv si afectiv, punand in opera individul constient constructor informational de lume si de sine.
Fiecare om a folosit capabilitatea sa creativ -satisfianta ca valoare proprie, ca moneda de schimb in negocierea accesului si posesiei celui dorit partener.
(more…)

Inteligenta si intelepciune

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Din majoritatea punctelor de vedere aceste calitati merg numai impreuna, pentru altele sunt deosebite, dar exista si pareri ca intelepciunea si inteligenta nu se intalnesc in aceiasi persoana, dat fiind ca metodele si scopurile lor sunt opuse.

Pentru a stabili rapoartele intre inteligenta si intelepciune ar fi bine sa incercam o definire a acestora si sa decidem numai prin particularitatea semnificatiilor, in ce fel pot fi asociate, opuse sau plasate in planuri paralele, in arii operante si comportamentale care nu se intalnesc niciodata.

Intr-o aproximare simplificata omul inteligent este rational si activ, capabil sa abordeze relational cauzal, diferite intervale ale realitatii, incluzand individul si functiile sale. Rationalitatea are doua moduri implicante distincte, anume aspectul analitic, comparant corelant si organizant relational, exprimat prin tehnicile identificarii unei diversitati de legaturi intre forme, proprietati si evenimente din ambient sau din subiect, dar mai are calitatea abordarii creative a realitatii, a constructiei de obiecte, calitati si functii noi, care satisfac din ce in ce mai bine diferite nevoi sau capricii.

Cu siguranta analiticitatea, experimentabilitatea si constructivitatea formalizant modelanta si predictibilitatea a starilor naturii, apartin inteligentei, creativitatea desfasurata in spatiul fenomenalitatii prin descoperirea si utilizarea unor structuri si moduri fundamentale este sursa majoritatii bunurilor si serviciilor care fac viata placuta si dorita de majoritate. Dar ingeniozitatea creativa marcheaza si multimea teritoriilor artei, exprima latura modelanta de sine a omului cu multimea experiementelor facute asupra unui subiect fictiv si a raspunsurilor acestuia in situatii imposibil sau inacceptabil de construit in realitatea adevarata

Omul creativ (evident abundent inteligent), cauta, identifica, formuleaza corect si rezolva o diversitate de probleme din ale caror solutii extrage forme, relatii, functii si servicii utile, aceasta calitate de a-  si pune intrebari si a raspunde, caracterizeaza inteligenta in actiune.

Dar aceiasi inteligenta divers exploranta nu exclude inteligenta implicata afectiv, exprimata prin tensiunile si indeciziile operante specifice abordarii situatiilor complicate, rezistenta lor la rationalitatea imediat accesibila, dar si bucuria exploziva a victoriei in confruntare cu obscuritatea structurala sau interactiv cauzala a universului.

Inteligenta se situeaza permanent in dimensiunea estetica a creatiei, frumoasa fiind nu numai o opera de arta clasica sau moderna dar si o teorema, o demonstratie sau  noua teorie fenomenala, care cer o ampla informatie si inalta virtuozitate conceptuala.

  (more…)

Internetul umbra a Nirvanei

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Sugerarea unei relatii intre internet si Nirvana poate pare absurda, sau motivata de obtinerea unei asocieri socante intre doua concepte care nu par a avea ceva comun.

Internetul este in principiu accesul global la informatia globala, prin acces global intelegind posibilitatea oricarui om care dispune de mijloacele necesare, de a primii orice informatie introdusa in retea. In prezent doar o parte din oameni au acces la internet, iar cei cuplati nu pot prelua oricare din informatiile disponibile, exista multiple conditionari de intrare in diferite locuri bazate pe acceptarea de plati sau stabilirea de prioritati si grade de interdicitie. Dar capacitatea de memorare si viteza de prelucrare a datelor cresc permanent si nu va trece mult timp pina se va dispune de o retea unitara, acoperind toata planeta, care preia, stocheaza si distribuie continuu toata informatia creata de societate, punand-o la dispozitia oricaruia din membrii ei.

Nirvana este acea realitate sau irealitate, diferita de lumea naturala, in care patrund si se situeaza yoghinii care au atins desavarsirea spirituala, care isi pot controla perceptia, intelectivitatea si emotivitatea si care se pot conecta cu oricare din multimea de ‘universuri mentale care coexista’ dar sunt separate prin particularitatea conditiilor de acces, cumva similar conditiilor de intrare in orice retea care ofera variante de date.

Cu toate ca poate deveni disponibila, este evident ca intreaga informatie culturala a lumii, este prea bogata pentru a fi chiar si sumar parcursa intr-o viata, iar daca captam si introducem si informatia cotidiana cuprinzand intreaga desfasurare fenomenala si societala aplanetei, volumul de noutate este enorm. Informatia culturala acopera intreaga cunoastere de tip stintific, tehnologoic, social, filozofic, religios, politic, juridic…, si toata creatia umana in domeniul tuturor artelor, prin care omul transforma estetic realitatea sau se estetizeaza pe sine, dorind sa isi ofere varietate si imprevizibilitate senzoriala, intelectiva si afectiva in timpul disponibil. Literatura, muzica, artele vizuale si spectacolul scenic adauga ambientului natural, realitatea culturala alcatuita din multimea operelor simuland diferite alternative ale lumii sau subiectului in confruntare sau comuniune cu natura, cu semenii, cu sine.

Arta exploreaza si inoveaza starile subiectului activ, intelectiv si afectiv, ea imagineaza declansarile sau raspunsurile dinamice, emotionale si morale ale indivizilor la diferite moduri de agresiune, cooperare sau implicare emotiva simulate. Diferitele compartimente ale artei simuleaza resursele subiectilor sau grupurilor societale de a identifica, evalua si incerca sa rezolve probleme imprevizibile, uneori grave, care pot apare spontan cerand reactii rapide, ingeniozitate, curaj si vointa de actiune.

(more…)

Intrebari finale

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Actul cunoasterii incepe cu intrebarea si se implineste prin raspuns, dar fiecare raspuns creaza o noua intrebare, iar cunoasterea isi intinde curiozitatea in cele mai obscure si nebanuite tarimuri ale existentei.

Am putea incerca o investigare a insasi conditiei intrebarii; ce este intrebarea si care sint determinarile minime in care poate ea sa apara. Raspunsul ar fi rapid, intrebarea intentional explicita apare odata cu aparitia fiintei constiente de sine, constiente de continutul sinelui in care se reflecta natura exterioara si cea proprie, iar natura proprie este cea care pune intrebari si invata sa caute tehnici de raspuns.

Daca animalele se intreaba sau nu, e o intrebare cu multe raspunsuri, exista multe feluri de stari intrebare, la care se pot da multe feluri de raspuns. Orice actiune de supravietuire pentru orice vietuitoare, poate fi tratata ca un mod intrebare, mod problema, orice comportament de rezolvare a starii problema este un fel de raspuns. Exista multe niveluri de intrebare si strategii de raspuns, pe care nu le discutam, important este unde poate duce modul constient de a intreba, aplicat pina la ultima limita a raspunsului. Omul isi pune intrebari neincetat, pentru diferite tipuri de probleme, iar raspunsurile difera prin tehnicile mentale de cautare a rezolvarilor si eventual prin instrumentele de explorare a realului, care testeaza raspunsurile. In corelare cu particularitatea intebarii si domeniul analizat, raspunsurile sint sursele cresterii calitatilor mintii si afectivitatii umane, singurul motor al amplificarii, ramificarii si nuantarii personalitatii constiente.

Am folosit cuvintul ‘constienta’ pentru a defini intrebarea care se identifica pe sine, cuvint cheie pentru posibilitatea aparitiei intrebarii de tip uman si platforma pentru lansarea celor mai generale, mai abstracte forme de raspuns. Ce este constienta, iata o noua intrebare, asupra modulului functional care naste insasi starea intrebare. Constienta pare sa fie implicata in posibilitatea aparitiei intrebarii, a fi constient inseamna a fi in permanenta deschidere catre toate modurile existentului, iar deschiderea principial atotcuprinzatoare este intrebarea generalizata: ‘ce este…’?

Presupunerea ca intrebarea porneste numai dintr-o constienta naste imediat o alta curiozitate, legata de actiunea si izvoarele constientei.

Cum creaza constienta o intrebare, care sunt premizele minimale pentru aparitua ei, care este modul functional complet cauzalizat si conceptualizat, in care mintea umana pune intrebari si raspunde, acestea sint intrebari vechi de milenii, dar poate oare mintea noastra, care ‘ vrea sa stie cum este ea in esenta ei’, sa primeasca un asemenea raspuns?

 Putem pune intrebari localizante asupra lumii care ne inconjoara, dar poate oare mintea noastra sa afle cum este, in sens de proces generator de constienta, continuturi ale constientei, moduri concrete sau abstracte de operare cu diferitele continuturi si sa ramina in continuare ceace este?

(more…)

Forta metaforei

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Metafora e masura calitativa a realitatii si a realitatii umane tot odata, ea capteaza in miezul ei semantic diversitatea continuturilor senzatiei, le amalgameaza, reordoneaza si restituie realitatii, amplificindu-i desfasurarea cu roadele imaginatiei  noastre.

A vorbi, inseamna a da nume la ceace percepem, sau construim, iar a da nume inseamna a crea o individualitate autonoma, scotind-o din pasta fluida a formelor nenascute si aducin-o pe terenul mental ferm, al prezentei lumii in subiect, in cel care o poate numi si recrea in propria realitate. Limbajul invaluie si izoleaza partile spatiotemporalului, le traseaza frontiere statice si dinamice si le monteaza in infinite combinatii, in realitatea mentala, iar metafora este efectul infinitatii intersectiilor sensurilor cuvintelor, ea descopera pe cit ii este dat, cit si cum este, ceace fiinteaza si ne fiinteaza.

Cuvintul este un gest superior, el actioneaza asupra individului, si prin el asupra lumii, punindu-l in toate conexiunile cu propria interioritate si eliberind toate combinatiile de realitate, provenite din actiune si din jocul comparativ configurant al metaforizarii.

Segmentul de real reobiectualizat lingvistic devine obiect nou, creat in totalitate de subiect, el are o dubla forma, anume forma individualitatii in care se dezvolta si propria forma de parte de realitate, cu personalitatea ei fenomenala distincta.

Impachetat in inteles si transferat in sunet, realul circula intre subiecti, teleportindu-i cu toate particularitatile lor de personalitate, in toate expeditiile prin continentele mentale, unde lumea capata cele mai surprinzatoare aspecte iar rezerva de noutate a existentelor este inepuizabila.

Numele obiectului este simultan conventie de denumire si o noua realitate cvasi autonoma, care poarta in individualitatea ei intreaga sensibilitate si performanta conceptuala a celui care propune si foloseste cuvintul, ca mediu de reconstructie si transport a naturii in si intre lumile interioare.

(more…)

Modurile existentei

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

‘Exista Realitatea’, iar perceptia si cunoasterea o reflecta ‘asa cum este’, sau ‘cum pare a fi’, ca rezultat al procesarii senzoriale si intelective a mesajului fenomenal.

In mod sistematic folosim cuvintul ‘este ‘ pentru a constata prezenta si alcatuirea diferitelor situatii, pentru a identifica unele obiecte, actiuni sau evenimente in diferite contexte, pentru a confirma si cumva autentifica atribuirile de ‘realitate’ facute.

In curgerea timpului au fost diferentiate mai multe variante de mod existential, aparute treptat odata cu dezvoltarea experientei interactive creatoare de ‘existenti particulari’, iar intelectul a analizat si individualizat sau generalizat ‘prezentele observate’ devenite moduri ale ‘existentilor’.

Am putea separa citeva variante de ‘existent’, din ce in ce mai inglobante de mod existential, mai lipsite de trasatura individualizanta, pina la ‘existentul gol de individualitate, abstract’, stare de ‘pura existenta’, fara continut specific, descrisa numai de cuvintul ‘exista’, non particularizant de modalitate de stare.

De cite ori perceptia ne ofera o ‘reprezentare obiectuala’, indiferent de continut, folosim cuvintul ‘este’ , ceva este aici sau acolo, ‘este’ pentru ca il putem observa direct, il putem experimenta extragind prin cuplaj senzorial trasaturi caracterizante.

Ne putem intreba ce evaluare de modalitate descriptiva sa dam cuvintului ‘este ‘, sa ii atribuim calitatea de caracterizant al unei invariante fenomenale de tip substantiv, de tip predicat, de atribut, sau de cuvint cu statut si inteles special, termen calificant de identificare de prezenta particulara sau fara continut distinct, intr-un cadru referential dat?

‘Este’ nu pare a fi substantiv, cuvintul nu izoleaza o anume invarianta forma sau miscare distincta si ramine sa stabilim apartenenta intre starile predicat si atribut. Ca atribut ar trebui sa diferentieze o proprietate si nu e deloc clar ce caracteristica distincta separa declaratia ‘este’; in consecinta nu putem incadra cuvintul in clasa atribuitorilor de proprietate. Ori de cite ori afirmam ‘este …’, fara a mai adauga termeni specificanti de mod explicitat, nu primim informatie individualizanta de stare, asadar nu ii putem darui calitatea de atribut.

(more…)

Actor, Autor, Spectator

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Personalizare si libertate

 Putem spune ca trei sunt atitudinile fundamentale prin care omul isi construieste o identitate si o valorifica in scena realitatii, anume starile de autor, de actor si spectator. Evident fiinta umana este intodeuna o combinatie in procente diferite a acestor varietati, dar e interesant de discutat specificitatea fiecarei personalizari, continutul actiunilor si valorilor care le anima si motiveaza comportamental.

Din punct de vedere uman fiecare personalizare pe care o manifestam este o alegere libera, determinata de unicitatea afectiva si acumularea de cunostiinte, obiceiuri si sentimente, prin care dobindim un anume potential de interactie cu lumea si il exersam sistematic. Caracteristica de personalitate evaluanta este factorul esential care ne particularizeaza optional si ne plaseaza pe o traiectorie umana distincta, in spatiul alternativelor de individualizare.

Omul se crede liber in alegerea starilor afective pe care vrea sa le traiasca si inca la fel de liber in a le realiza prin actiune, dar problema surselor si dimensiunii efective a libertatii imaginate si partial realizate, nu va fi poate niciodata rezolvata.

 O mare parte din reprezentarile noastre anticipate asupra tipurilor de sentimente care cu necesitate insotesc o anume actiune sunt false, dar numai cei care isi ating scopurile identifica diferenta intre ce sperau sa traiasca si ce simt cu adevarat si corecteaza asteptarea de traire afectiva. In acelasi timp la evenimente sau actiuni echivalente oamenii par sa se comporte evaluant diferit, si poate aici e una din tainele individualizarii afectivitatii, in capacitatea noastra de a simti diferit in contexte similare, si de a valoriza diferit circumstante, si identitati comparabile. Varietatea valorizarilor intrece varietatea situatiilor, cu toate ca si acestea sunt de o deconcertanta diversitate, dar a afectiviza diferit evenimentele asemanatoare este taina prin care creatorul cu o minima cheltuiala de decoruri fenomenale si dinamici personale si sociale a creat maxima diversitate existentiala si maxima varietate sentimentala, alocind fiecarui om persoana lui si facindu-l sa se implice diferit de semenul sau, intr-o lume fenomenala similara structural cauzal.

Lumea pare mai bogata fenomenal decit este efectiv tocmai prin nelimitarea raspunsurilor afective  variabile cu individul si inca odata diverisficate de starea valorizanta momentana in care se gaseste fiecare subiect in situatii similare. Capacitatea umana de a privi vechiul ca nou autentic, este miracolul care improspateaza mereu lumea noastra si o face necesara, atractiva si valoroasa, capabila sa ofere mereu misterul si surpriza, sa ne implineasca asteptarile de fiinte unice, traind si experimentind fiecare o lume unica din propriul punct de vedere.

(more…)