Meta Poeme

Subscribe

Archive for the ‘Eseuri’

Variante cauzale

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Lumea conceptuala

 Omul este caracterizat prin posibilitatea de ‘a fi’ intr-o multime de relatii cu realitatea, fiecare avind un indice de valoare, determinat de varietatea placerii, de calitatea trairii. Patrunderea in coridoarele satisfactiei se face prin dorinta, ea este instrumentul care ne capteaza personalitatea si propulseaza in celulele realitatii. Starea de statisfactie are doua exprimari, prima este un imbold la actiune, o modelare anticipata a particularitatii trairii in care se imagineaza individul cind dobindeste ceva, a doua este plenitudinea senzoriala si afectiva primita, uneori plenitudine conceptuala si afectiva, creata de atingerea scopului dorit. Dorinta este un suport tensional, un atractor care instabilizeaza atitudinile umane, schimbindu-le, activind individul sa se desprinda de un anume cimp interactiv afectivizat si si sa treaca la altul printr-o traiectorie optionala intr-un segment distinct al realitatii. Caracteristica de ‘a fi’ ca stare valorizanta cu un anume indice de intensitate-calitate a trairii, nu este transferabila prin limbaj, pentruca limbajul nu poate agrega prin cuvinte-sensuri, nici o stare implicant valorizanta traita, functia sa este sa aloce cuvinte la sensibilizari, evocind trairile la modul aluziv. Limbajul are limite descriptive clare, el sugereaza, reaminteste, nu reconstituie intensional-asumant plenar, senzatiile si sentimentele cunoscute, cindva traite si partial memorate, dar mai ales nu poate comunica continutul savurant ori neplacut al experientelor senzoriale sau afective noi. Evocarea statisfactiei-respingerii prin descriere-interpretare lingvistica este partial reconstitutiva, vag personalizata, ea recompune situational si doar secundar tensional, segmentul de evenimente care a eliberat cindva un anume pachet de placeri intr-un subiect.

 Exista si retrairea propriilor experiente sentimentale, dar nici deplasarea in trecut prin reamintire polarizata specific, nu are intensitatea si autenticitatea imprevizibila a clipei incarcate de placute, pe care o vrem fara sfisit. Omul are calitatea ca poate ‘simti’ diferit la aceiasi eliberare de evenimente polarizate, ceace dovedeste ca sentimentele sunt cumva conventionale, ele nu valorizeaza la modul absolut acelesi experiente prin aceleasi implicari afective. Spre exemplu ne putem bucura de bucuria celor pe care ii iubim sau pretuim, dar ne putem intrista si suferi in proportii diferite la satisfactiile celor pe care ii desconsideram, dispretuim sau urim.

(more…)

Ipoteze de realitate

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Toate fiintele percep si ‘reprezinta’ lumea, se situeaza intr-un anume spatiu de manifestare a ‘realitatii’, explicitata ca multime de proprietati si schimbari, dar probabil numai omul dezvolta o realitate multi senzoriala, una operanta gestual si una intelectiva, o asamblare obiectual dinamica momentana, o constructie de realitate  si o descriere-comunicare-interpretare lingvistica, conceptuala, a naturii ca intreg, ca multiplicitate unitara, caracterizata prin continuitate in simultaneitate si succesiune, multiplu conditionata cauzal.

In evolutia umana au aparut mai multe diferentieri de mod realitate, fiecare definind potentialul cognitiv al creatorilor si aducand un salt de organizare si unificare interactiva, anume:

 1.      Realitatea fara subiect

 In aceasta faza de ‘pre reprezentare’, realitatea nu contine subiectul ca entitate auto diferentiata intentional distinct, autosituabila constient, controlabila operational si orientabila interactiv in diferite spatii ale realitatii.

 In realitatea fara subiect, alcatuirea ambientului din perspectiva ‘pre subiectului inconstient de sine’ este probabil difuza, fluida, momentana, fara obiecte si evenimente distincte, net separate dupa anumiti parametri de invarianta caracterizanti. In lumea ‘nonsubiectului’ nu se diferentiaza forme, relatii si miscari, nu se fac corelari sistematice in continuumul reprezentarii.

 2.   Realitatea segmentata si personalizata prin limbaj

 Prin introducerea limbajului lumea se fragmenteaza, valorizeaza si recompune ca un joc multidimensional de forme, miscari, relatii, efecte si motivatii, iar subiectul se auto identifica si situeaza distinct, se individualizeaza obiectual si dinamic, isi atribuie intentii de actiune, se proiecteaza intr-un spatiu al scopurilor si schimbarilor prediferentiate in spatiul lingvistic.

(more…)

Realitati duale

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Existenta dependenta

 Numim reprezentare efectul perceptiei, procesarii mentale si explicitarii modale distincte, a multimii mesajelor fenomenale separabile prin simturi si decodabile mental. Numim ‘realitate’ multimea reprezentarilor rezultate din procesarea mesajelor fenomenale. Atribuim reprezentarilor tratate ca tipuri de forme, de miscari si dependente intre ele, ‘realitate obiectiva’, asta insemnand ca totalitatea starilor imagine, starilor sunet, tactile, de gust ori miros, ‘exista independent de subiect si in afara lui’. Predicatul ‘exista’ defineste starea ‘existenta’, stare modala generalizata, identificabila sau deductibila de catre subiect, cuprinzand totalitatea familiilor de constituenti reali individualizabili structural, dinamic si interactiv prin un nuclee de invarianta modala si caracterizabili distinct prin predicate distincte.

Spre exemplu predicatul ‘a misca’ realizeaza substantivul generic ‘miscare’, anvelopa semnificanta in interiorul careia identificam o multime de tipuri ‘miscari’ distincte, predicatul ‘a vorbi’ determina modalul generic ‘vorbire’, acoperind o multime de constructii de discursuri particulare.

Existenta este asadar alcatuita din ‘existenti’ distincti, dar ce putem spune despre existenti?

Califica oare complet reprezentarea un existent sau mai este nevoie de informatii si prelucrari suplimentare pentru a localiza si individualiza corect si complet un existent.

Raspunsul la intrebare nu este asa simplu cum pare. Stim din experienta ca singura observatia asupra naturii nu ne comunica prea multe depre cauzele care fac ca ceva sa se intample sau sa nu se intample, cand ne asteptam sa se intample, si trebuie sa folosim rationalitatea pentru a compara sau corela serii de reprezentari si extrage anume conditionari stabile. Deasemeni trebuie sa folosim experimentul pentru a schimba controlat starile realitatii si a face observatii precise, cantitative, asupra dependentelor intre schimbari.

(more…)

Minime

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Omul este masura tuturor lucrurilor dar nu si masura propriei masuri.

Omul este ridicarea actiunii in pozitie verticala.

Eul este puntea intre sine si celalalt.

Am incercat atitea impreuna cu mine, incit nu mai stiu sa actionez singur.

Cand ii privesc pe ceilalti observ un surprinzator ‘eu insumi’.

Natura mea sau natura din mine, cine e creatorul?

E mai aproape eul din oglinda, decit cel din fata oglinzii.

Florilor pictate le lipseste adierea vantului.

Cind ploua cu ambitii, incolteste actiunea.

Constienta e partenerul de dialog al divinitatii.

Constienta e ceace se creaza pe sine si restul.

Cate straturi de constienta atatea personalizari distincte intr-un eu.

Convingerea e justificarea practicarii ignorantei.

Prabusirea e cosmarul zborului adormit.

Cind visul adoarme, somnul se plictiseste.

Marea e o lacrima generoasa.

Intentia este autoarea subiectului, iar subiectul utilizatorul intentiilor.

Simturile descopera realitatea iar intelectul o consuma, sau invers.

Spatiul e libertatea de a fi sau nu fii a formei. (more…)

Calatoria in timp

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Din diferite motive toti speram sa se poata calatori in timp. Dorim sa retraim unele evenimente placute sau importante. Vrem sa stim cum anume raspunde viitorul la proiectele sau sperantele noastre, la scopurile pe care ni le propunem. Suntem curiosi ce curs placut sau amar va avea viata noastra, ce ni se va intampla, ce calitate vor avea actiunile si sentimentele noastre viitoare.

Dar am mai dori sa fim prezenti in desfasurarea starilor trecutului indepartat, sa vedem ce fel de fiinte stranii sau fabuloase au populat planeta acum zeci sau sute de milioane de ani si cum se manifestau. Ar fi atragator sa fim martorii aparitiei primilor oameni, sa asistam discret la viata lor cotidiana, la treptata lor umanizare, sau dece nu, sa o accelaram putin, oferindu-le din experienta noastra, din cunostintele si eventual interesele si emotiile noastre.

Dar viitorul pare inca mai formidabil, el va fi sursa tuturor implinirilor sau esecurilor fiecaruia, in el oamenii ar putea evolua pina la culmi ne conceptibile de stiinta, tehnologie, arta si morala, sau ar putea rata toate caile supraumanizarii, punand mai mult accent pe diferente de scopuri si valori, decat pe asemenari si cooperare.

Intebarea este daca aceasta prea umana dorinta de a merge catre orice trecut sau viitor are un sambure de posibilitate principiala sau este o fictiune autentica, de neralizat efectiv.

Sa facem cateva aprecieri asupra universului asa cum il cunoastem.

Prin observatie identificam si reprezentam un cosmos gigantic intins pe zeci de miliarde de ani lumina, cuprinzand miliarde de formatii galactice, fiecare din acestea fiind alcatuita din sute de miliarde de stele, planete si alte obiecte.

Mergand catre detalii localizand sistemul nostru planetar ca vecinatatea cosmica care ne cuprinde, iar pamanantul ca lumea care ne sustine, hraneste, pune probleme si motiveaza existential pe toti, obtinem un set de nivele macrostructurale care compun realitatea globala.

(more…)

Alternative…

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Se afirma uneori ca filozofii isi pun si raspund la intrebari de tipul:

 – Exista limite ale cunoasterii?

-Ce trebuie cunoscut cu precadere, furnizand cea mai importanta cunoastere pentru om?

-Care estea cea mai buna metoda de cercetare, pentru obtinerea celei mai bune cunoasteri?

-Ce anume putem cunoaste, ce nu si din care motiv?

-Ce trebuie sa consideram imposibil de cunoscut, acum si in oricare viitor?

 In fapt nici un metafizician care isi merita numele nu si-a pus asemenea intrebari, sau daca le-a pus, nu le-a crezut semnificative, parasindu-le, poate cu regret, in favoarea unor probleme mai precise, carora le putea identifica aria de localizare si propune un raspuns argumentabil sau verificabil.

Sa ne imaginam ca un mare filozof antic precum Platon sau Aristotel ar fi dat rapunsuri pozitive la asemenea intrebari, separand niste limite ale cunoasterii, perfect justificate din perspectiva lui, dar pe care omul actual le-a depasit de mult si in neasteptate directii.

De fapt Platon recomanda individului sa cultive cu asiduitate filozofia, singura cale de ajungere in ipotetica lui lume a ideilor, a existentelor vesnice si perfecte, acolo unde omul isi intalneste ‘eul’ etern si fara defecte, caruia ii sunt oferite raspusuri la toate intrebarile.

(more…)

Raul si Binele…

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Probabil nu exista subiect mai complicat, mai dezbatut, mai plin de nuante generoase sau agresive, mai incarcat de ambiguitati si consecinte paradoxale, ca tema binelui si raului. Ciudat este ca nu putem izola si discuta separat binele de rau sau invers, fiecare avand individualitate, intensitate si justificare modala prin celalalt.

Dificultatea temei apare inca de la inceput, in incercarea de diferentiere neta a teritoriilor ‘binelui si raului’, intre ce e bine si ramane mereu ‘bine’ si ce e rau si ‘rau’ va fi totdeauna.

Este bine cunoscuta fluctuatia frontierei care desparte placerea de neplacere,  mereu un anume ‘bine’ trece in coalitia celor ‘rele’ si invers, aceasta transformare a ‘valorilor’ fiind determinata de o schimbare a ‘criteriilor evaluante’.

Binele ori raul au mai multe particularitati, amplitudini si consecinte,  putand fi privite ca stari ale individului, ale unei colectivitati, a totalitatii umane sau a intregului cosmos, dar evaluarea o face evident numai un subiect, izolat sau incadrat intr-un grup de determinat, si are relevanta numai pentru el-ei. Daca universul este populat cu miliarde de civilizatii, fiecare in propriul interval de cunoastere si individualizare-evaluare de sine si de realitate, e putin probabil ca toata aceasta multime de stari-constiente sa aiba sistematic acelasi raport conditionant, acelasi criteriul evaluant si aceiasi demarcatie bine-rau.

Orice evaluator de ambient si de sine are propria situare, propriile proiecte si moduri de a le realiza si propria capabilitate de a se diferentia si caracteriza pe sine in fiecare din situatiile in care se pune.

(more…)

Libertatea

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

Conceptul ‘libertate’, este inteles in multe feluri.

Am putea privi libertatea ca posibilitatea unui subiect constient, posesor de limbaj si capabilitate interactiva cu ambientul de a isi formula scopuri si a le realiza.

Ar mai putea fi dorinta cuiva de a isi chimba locul, actiunea, persoanele cu care are relatii, preferintele culturale, senzatiile sau sentimentele cu altele noi. Libertatea este o explicitare de optiune modala, dinamica, conceptuala, sau afectiva, a starii subiectului sau a spatiului de situare al acestuia, raportata la starea sa efectiva, sau la continutul realitatii in care este pozitionat.

Daca optiunea de stare proprie sau de aspect realitate, dorite de subiect, coincid cu o identificare de sine, sau o situare in realitate efectiva ori accesibila, subiectul este liber in acel interval de preferinta-persoana sau preferinta realitate, in caz contrar nu este.

Orice formulare de optiune modala explicitata de un subiect, poate fi caracterizata ca un proiect-libertate personalizat, iar realizarea proiectului duce la implinirea libertatii, la cucerirea modalitatii de sine sau de realitate dorite.

Potentialul imaginant si realizant de proiecte ‘libertate’, depinde de personalitatea subiectului, de multimea de factori intentionali, cognitivi, evaluant-valorici si afectivi care il individualizeaza intr-un interval de timp, dar si de raspunsul ambientului natural si social la actiunile sale.

(more…)

Metafizica cotidiana

May 12, 2010 By: Constantin Marghitoiu Category: Eseuri

In limbajul stintific, filozofic dar si in cel cotidian folosim des cuvintele ‘fiinta, existenta, realitate’, cu referire la obiecte, persoane, actiuni sau evenimente.

Cum putem identifica sau construi intelesurile acestor cuvinte vag universale care par a cuprinde totul?

 Ce semnificatie putem aloca cuvantului ‘realitate’, ce sa cuprindem in ‘exista-existenta’, ce inteles are ‘fiinta’ in diversitatea fiintarilor ei?

Poseda oare aceste concepte radacini inteligibile fundamentale, iradiante, propagate mai clar sau obscur, in sensul fiecarui cuvant, sau sunt sensuri locale, precise si limitate, ca oricare din cele pe care le folosim?

Raspunsul poate fi afirmativ sau negativ, dupa felul in care reusim sa distingem sensuri primare si sensuri derivate, sau sa argumentam ca nu exista prioritati sau ierarhii in determinarile semnificante, ca nu exista sensuri axiomatice, autosemnificante si sensuri derivate din combinatia sensurilor prime care nu cer alte sensuri pentru a se individualiza si comunica.

  (more…)