Meta Poeme

Subscribe

Archive for the ‘Poezii’

PRIVIRE

July 13, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

PRIVIRE

Eu, stau langa mine pe o banca si privesc,
Ce culori ciudate, stralucitoare,
Ce desene frumoase, complicate, precise,
Cata miscare, imaginatie, imprevizibil…,
Cine le-o fi facut, cum si de ce?
Exista oare un cine, un cum, un de ce?
Improbabil, inexplicabil..
Cel care stie cum sa faca toate astea,
Nu are nici un motiv sa faca ceva,
Dar poate are motiv opera lui,
Ea are si inca unul intens, salbatic,
Eu sunt opera, eu vreau sa fiu, sa am,
Sa vorbesc, sa ascult, sa comand,
Sa merg undeva, cu mine, cu cineva,
Sa ma simt perfect facand ori ne facand ceva,
Sa ma privesc si sa ma mir, sau admir…

Cine o fi EU asta, de langa mine?
De care nu pot sa scap in nici un fel,
Nu vreau sa fiu cu el, nu pot fara el,
De Eu-EL sunt plictisit, dar si el-eu, de mine.
Ce suntem, ce vrem , ce putem?
Face noi impreuna, ori unul fara altul?
Sa tac si privesc lumea pot singur, fara el,
Sa discut nu pot, am nevoie de un partener,
Pot sa si gandesc in tacere, dar fara martorul
Constienta e ca si cum nu as gandi deloc.
Sa am sentimente iar nu pot singur,
Aici unul e sentiment, altul e martorul sentimentului,
El confirma sentimentul, il savureaza
Asta se dovedeste mai ales in dragoste,
Lasand la o parte numele comun,
Dragostea ca relatie este un miracol, un paradox,
Aici este necesar sa fie chiar trei,
Unul care iubeste, sau asa crede el,
Altul care iubeste iubirea iubitorului,
Care este constient ca exista pe undeva iubire,
Si e incantat ca face si el parte din conspiratie,
Al treilea din joc, este cel care se lasa iubit,
Care prepara conflictul tacut al dragostei,
Iar atunci cand nu se lasa, nu se vrea iubit,
Creaza o cosmica catastrofa domestica,
O cadere a iubitorilor in prapastia,
Desperarii intinse, adanci si inalte,
Unde se naste intrebarea fara sunet,
Fara raspuns:
Oare de ce sunt OM?
De ce mi se intampla toate?
De ce, de ceeeeee?

AM FOST

July 09, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

AM FOST

La inceput am fost nimicul vibrand de plenitudine,
Asteptand deschiderea, ascunzand atitudine,
Si a venit sunetul si m-a comandat catre sine,
Sa fie tot negrul albastru, colorat pentru mine,
Sa fie lumina, si aer si apa si cer si pamant,
Si fiinta a inceput sa se-nchege din primul cuvant.
Spontan toate au inceput sa intre, sa se prefaca,
A aparut primul fir de iarba, prima floare, primul daca,
Prima pasare, prima boare de soare, primul fruct,
Prin marea de iarba a plutit primul animal flamand,
Feroce prin fire, cautand si gasind, fara gand,
Care a muscat din carnea fratelui satul,
Si a zis mai vreau, mai vreau, nu e sange destul,
Si prin gustul sangelui a dispretuit fratia,
A uitat menirea, a mancat omenia,
Ca ofranda, ca pedeapsa, ca osanda,
Sa nu uite ca lumea e dura, chiar de pare blanda.
Si glasul iarasi ceva a comandat,
Si intinderea scenei s-a desfasurat,
Si am aparut EU universul, EU primul OM,
Cazut din ceruri, cazut catre sine, cazut din pom.

Si am fost trupul de huma, auzul si vazul,
Am fost mintea plina si goala, am fost sensul,
Am fost lumea salbatica si lumea domoala,
Si rupta din mine, am primit umbra opusa, egala,
Si am fost doi, am fost dorinta, am fost iubirea,
Dar n-a durat mult si am fost amintirea…
In scena a intrat frica si curajul si actiunea,
A intrat eroul pozitiv-negativ si damnatiunea,
Si lupta-infrangerea, libertatea-constrangerea,
Si credinta, increderea, si prefacuta minciuna,
Oricum, orice spui, nefacand, e tot una, nici una.
Si iar am fost impreuna si iar s-a ivit dragostea,
Cuvant fara egal, fara rima, fara asemanare,
Semn de apropiere, de refuz, departare…
Ea e totul, de aici pleaca toate si aici se intorc,
Aici firul vietii si mortii, zeitele oarbe il torc.
De aici vin impotrivirea, ura si revolta si alt viitor,
Poate mai rau decat primul, dar mai promitator.
Mai ostil, mai salbatic, anost, absurd, ocrotitor.
Oricum necunoscut, ramas doar viitor.
Acum iar incep, dar nu stiu ce, cum si de unde,
Acum nu mai sunt EU, acum stiu ca niciunde
E soarta celul care incearca sa fie si sa nu fie,
Incearca sa zboare fara aripi, inchis in EL, in colivie..

Mergem

June 30, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Mergem

Mergem, mergem catre undeva,
Drumul se intinde , drumul dispare,
Catre ce nimic, catre cine altceva,
Ne prabusim urcand, fara iertare?

Aici e albastru, e cald, e salbatic,
Acolo e altfel, e negrul domestic,
Vointa nu curge iar gandul e static,
Nici carne nu poti, esti omul sintetic.

Fa ceva cu tine, altfel mori la-nceput,
Esti adus sa te faci, nu sa faci impotriva,
Si viitorul iti cade-n trecut, mort trecut,
Cand pe marea de piatra esti un om in deriva.

CURGI

June 21, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

CURGI

Respira-ti fluidul gandurilor,
El nu te va sufoca niciodata,
Doar te reflecta in cristalul alternativelor.
A ce nu poti fii, pana nu stii cum esti.

Cucereste-ti emotiile, fa din ele
Ratiunile salbatice ale violentei negarii,
Numai ce este intre tine si memorie,
Poate fi uitat si re amintit, dar nu ignorat.

Acest diamant plastic facut din sunete
Taie orice, lipseste orice, arunca orice
In focul sacru-profan care arde si te arde,
Si te renaste ca alta pasare FENIXXX…

ARIPI

June 20, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ARIPI

-Am patru perechi de aripi.
-Cu primele aripi m-am ridicat peste ceruri, am privit in jos catre lume si am vazut, am vazut…ceva….
-Cu a doua pereche am calatorit departe, departe, in necunoscutul taram al iubirii, am dat ocol nelimitarii dragostei si am iubit, am iubit, cat am stiut, cat am putut….
-Cu a treia percehe am plutit catre imperiul ratiunii, al derivarii cu necesitate a ceva din altceva si am rationat, am facut propriile si poate falsele descoperiri de necesitate….
-Cu ultima pereche am zburat catre infinitatea imaginatiei si m-am ratacit, m-am pierdut si acum la batranete sunt tot acolo sunt adica peste tot, fara sa pot spune ca sunt cumva, ca sunt undeva., ca stiu ceva, ca pot ceva…..

PLIMBARE

June 19, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

plimbare

-Cateodata te strecori prin muchia sparta a vibratiei,
Si ajungi in lumea celalalta,
Acolo toate sunt pe dos,
Iar cand tu te intorci catre tine, iti lipseste fata,
Si ce nevoie ai tu de o fata, acolo unde sunt numai masti,
-Pictate cu meschinarii intoarse pe partea generoasa…
-Atunci te arunci in lacrima timpului unde toate se intampla invers
Si deodata te trezesti din somn, copil???
Si cineva din viitor sau trecut, te intreaba curios:
-Mai vrei sa fi adult, fara fata, sau intors pe dos?
Si tu raspunzi blazat,
-Mai bine nuu , e prea copilaresc!!!…..

DEPARTE

June 03, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

DEPARTE

Du-te departe, departe, peste aproapele absurd de departe,
Acolo unde orizontul se varsa in pustiu si inunda oceanul,
Acolo unde marea se goleste de cer si se imbata cu valuri,
Acolo unde umbra intra in interior si se face ceva gol-plin, se face Om.

Du-te inca mai departe de apropierea innodata, refuzata,
Acolo unde firul de viata sparge carnea pamantului si creste, creste,
Pana desface izvorul de sange si lava, il gusta, il soarbe, il musca, inghite,
Si incepe sa creasca invers, uriasa cupola de verde, negru si albastru,

Du-te, du-te, spre departarea vecina tie, unde esti chemat si gonit,
Unde forma e gand, gandul e sunet, sunetul e carne, iar carnea esti tu,
Tu cel care ai dat ordin sa se faca lumina, numai lumina…,
Dar a explodat intunericul, a iesit omul teluric, imbracat-innecat in nevoi.

Du-te foarte, foarte departe, unde nu mai e nimic, sau e totul,
Pentru ca si nimicul si totul sunt niste intregi fara fractii,
Unde a fi altfel, este un inceput si un sfarsit, adunat in mijloc,
Unde substanta se priveste in spirit, se vede urata, frumoasa…,

D-te la capatul din tine, acolo unde iti cresc radacinile si florile,
Unde niciunde este peste tot, dar nu se recunoaste, nu crede, nu vrea,
Unde departarea este un lant de dorinte, care te cheama, te sufoca,
Te inchid si deschid in cochilia unui melc alb, intamplator numit OOMMM!!

SUBTIL

May 17, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

subtil

Gand abia gandit, te-a si parasit,
Ce-ai uitat de mult, iar ti-ai amintit,
Ce te-a parasit si n-ai regretat, poate va veni,
Ce a fost dorit, ce a fost frumos, te va inghiti

Toate sunt aici dar nu-s pentru tine,
Cine pleaca astazi, prin trecut revine,
Cine pleaca maine, nu se mai intoarce,
Fusul lung al timpului, nefiinta toarce .

Fi daca iti place, fi oricum in joc,
Dar odata treaz, nu mai ESTI deloc,
Verbul cu substanta e doar provocare,
Prin EL, cel mic creste si se face mare!

Fi in cautare de orice te musca,
Cautand gasitul, te-ai bagat in cusca,
Orice scazi cu voie, candva se aduna.
Adevar, minciuna, toate-s impreuna!!

GAND

May 03, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

-GAND

Gandeste la gandire , la ne gandire, la orice.
Gandeste la firul de iarba care creste impotriva norului.
La zborul mintii catre alte margini ale timpului,
Acolo unde se traiesc singure vremuri mai simple,
Unde numarul nu stie sa se numere,
Sunetul nu are ecou din dorinta de puritate
Gustul nu vrea sa vaneze impotriva curentului,
Iar mirosul zboara foarte aproape de pamant,
Prinde pasari si le invita sa ii viziteze aroma ascunsa,
Sau propria lor aroma si gust de pasari fripte.

Gandeste absurd si intelege ca Adevarul nu poate sa nu minta,
-iar minciuna este adevarata, e tot ce ti se ingaduie,
Gandeste pozitiv la ultima ta clipa,
Cand moartea isi va cere scuze ca a venit in vizita,
Si te va asigura ca totul e intamplator, nu are nimic cu tine,
Ea doar te invita sa faci o calatorie in lumea opusa,
Acolo cu siguranta iti va placea mai mult ca aici,
Unde nu se intampla nimic, dar nimic, in favoarea ta!

OUA PATRATE

February 24, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Unde mergem personaje,
Vrei ceva grotesc suav ?
Pune-ti la pofte etaje,
Monteaza-ti ochiul concav.

O sa facem o plimbare
In orasul cu distractii,
Sa gasim o fata mare,
Si sa-i masuram reactii.

Dragostea ne iertatoare
Taie crini pe sanul drept,
Juvenila cercetare,
Cauta joc mai jos de piept.

Incantarea te izbeste,
Ca baros de cap lovit,
Limba ta in os de peste,
S-a infipt si-a amortit.

Un martir intins pe crucea,
Patimilor suculente,
A facut piftii din smoala,
Rugaciunii decadente.

Prune cad ca trandafirii
In pocal prea virtuos,
Bea-va sangele vampirii,
Abstinenti cu gat pe dos.

In a intamplarii urbe,
Zboara zvonuri de cavou,
Zeul capul sa va schimbe,
Imbecili clociti in ou.

Ce poti da, da auster,
Dar fura in piata mare,
Hot bogat, cinstit, prosper,
E hot sfant, in calendare.

Mana cauta corp incins
Facand vraja sa tresara,
Doamna cine te-a convins
Sa te mai doresti fecioara?

In parfumul pervertit,
Creierul ce minte, pute,
Moarte pune-l la dospit,
Pedepsit cu minciuni mute.

Cand se scoala dimineata,
Soarele isi spala nimbul,
Prostule venit-a schimbul,
Spala-ti de prostie fata !!

Suflet mergi la primenire
Pe o lama de cutit,
S-a uzat toarsa subtire,
Panza viata si-a murit.

Elefantul face versuri,
Iar camila le citeste,
Unui procesor arhaic,
Programat pe latineste.

Perfecta prima pereche,
A cazut iar in pacat,
Excitata dogma veche,
Dorind, iar s-a anulat.

Daca nu esti, dar te vrei,
Cauta un pantec rodit,
Daca esti, dar nu te vrei,
Du-te de unde-ai venit.