Meta Poeme

Subscribe

Archive for the ‘Poezii’

INVOLUTIE

February 21, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Involutie

Din marele copac cad fructe carnoase,
Cineva le culege si le seamana in trecere,
Din radacini rasar sunete care infloresc rapid,
Se desfac in ecourile ecourilor, in cuvinte pure,
Cuvintele pure au nevoie de un rostitor sacru,
In lipsa lui, cuvintele sunt enuntate fals, impur,
Iar imprecizia accentului le irita, le sfasie,
Durerea placerii le deformeaza, intuneca, le despica,
In sageti care inteapa epiderma gandului si emotiei,
Aduc la lumina noptii omul inca ne nascut,
Dar doritor sa fie, sa intre si circule in istorie.
Idul EU se face celula, meduza, peste, rechin, delfin,
Iese din mare si capata maini si picioare.
Iese din sine si capata aripile gandirii,
Circula prin toate, oboseste si cade invingator-invins,
De o omenie curios-complice, adversa, inversa, care iarta,
Sau nu iarta, dar intra prin timp, pe alta poarta,
Patrunde in alt univers EU, unde o asteapta alt fel de fel,
Altfel de eu, imprevizibil, imposibil, dar Eu al meu,
Cu care iar voi fi numai EU, alt undeva, alt cumva,
Prin care iar ma voi parasii si voi deveni altul,
Dar voi fi si acelasi EU, intr-o infinitate de chipuri…

ALTADATA

February 17, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ALTADATA

Altadata nu vei mai fi ca acum,
nu vei mai fi nici altfel, toate vor dispare
Si tu impreuna cu ele, cu amintirea ta.
Prinde clipa si fa din ea un ocean,
Fa o furtuna, o corabie, un peste spada,
Cauta intampari neintamplate,
cauta vise inca nevisate,
cauta dragostea ne indragostita vreodata.
Altadata nu vei mai putea iubi,
sau nu vei mai fi iubit, nu vei atrage iubirea,
nu vei putea opri din alergare atractia,
ratacita in tinutul ratiunii sau lacomiei.
Altadata va lipsi ocazia sau conditiile,
Va lipsi partenerul ideal-imperfect,
El-ea te va vrea, se va indoi, te va arunca,
in nepasare, in cosul de gunoi al repulsiei,
Numai din vina ta, din vina devotiunii tale
catre o fraza-fiinta cu alta emotiva credinta.
Acum intinde mana si prinde timpul,
Nu il lasa sa alerge in interiorul tau,
sa iti soarba sangele,
sa te tarasca in trecutul aventurilor lui
sa te duca unde nu poti ajunge,
de unde nu mai poti veni,
dar nici ramane acolo.
Prinde timpul de spatiu si fa-l prizonier
inchide-l in capacana dorintelor tale,
Fa-l sa te astepte secole, pana esti pregatit,
sa fi cel ce este, sa iesi afara cu armura si sabie,
calare pe calul imaginatiei, curajului, dispretului
Si sa invingi orice victima care ti se impotriveste.
sa te invingi pe tine si sa te privesti,
ca cel mai important trofeu,
Al celui care vaneaza vanatorul…

OMUL NEGATIV

February 14, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

OMUL NEGATIV

Oricand poti fi cum vrea nevrand, sa fie,
cel ce se neaga si doreste, insul grotesc,
dar respingandu-te ca om normal in tine o sa vie,
un animal bolnav de tot ce-i depresiv lumesc.

Vine cineva de undeva sau din alta parte,
vine plin de groaza atins de mana vietii,
Care nu te iarta de suferinta, de moarte,
nu te iarta de cosmarurile diminetii.

in tine e toata pedeapsa auto-infrangerii,
In tine e tot trecutul bland-asasin,
soarele nu va mai colora umbra atingerii,
daca tragi perdeaua ratiunii, intrand in declin.

De unde atata durere simulata, fara cauze si scuze?
Nu te inteapa, nu te ameninta nici o remuscare,
Tigrii sunt gata sa te refuze stramband din buze,
Cand puti a mort animat, puti a auto condamnare…

Peste tot e ceva neplacut, anost, decrepit,
Dar binecuvantand poetic minciuna suferintei
Mizerie iti va fi noaptea in care ai venit,
Insotit de metafora neagra a rea credintei…

intre

February 12, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

INTRE

intre marginea stanga si dreapta
Ti se ascunde centrul, mijlocul,
intre mijloc si mijlocire te afli tu,
tu cel indragostit de dragoste,
indragostit de amintire, de uitare,
tu cel indragostit de furie, de frica,
indragostit de neantul care te hraneste.
intre un autentic intre si altul,
esti tu cand mergi, zbori, plangi, razi,
Cand te tarasti din da in nu, sau altfel…
cand esti doar ‘cand’, fara prezenta…

Cine esti tu intrebare a intrebarilor?,
Cine esti tu intru mirare a ne mirarilor,
Cine esti tu invingator al supunerii,
sau poate supus al victoriei, invins al promisiunii.
Cine esti tu cel crescut catre lumina
Si intors catre noapte, catre negare.
Cine esti tu, putere a slabiciunii,
Tu neputinta atot puternica,
care te scindezi la infinit?…
Intre tine si el curge cel ce nu ai fost,
Intre acum si niciodata nu esti, nu vrei,
Intre imediat si urmator, vei fi, fara viitor,
intre un intre si altul, poti gandi, doar gandii
Ori poate nu, daca iti e frica de ce poti fii,
cand renunti la a fii, a dorii, a iubii, a iubii,
Sau renunti la orice renuntare,
Si simti-cunosti totul din departare…

MAI OMULE

February 11, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Mai omule

Te revolti ca e frig, e friggg,…
Tu esti polul frigului, el tremura in tine,
Si va tremura cat timp ti-e frica, ti-e frica,
Esti furios ca e soare, prea soare,
Dar soarele e sangele tau, e vointa ta,
De care vrei sa scapi, iti esti povara,
Prea grea, prea grea, pentru tine.
Te irita prea multa umbra, liniste, crispare,
Tu esti umbra, tu in neputinta ta,
In care te simti bine, detestand cunoasterea,
Te revolti ca ceva te doare, te doare,
Durerea e in tine, esti tu in durere,
Cat timp durerea e efectul a ce nu vrei,
A ce nu poti, nu vrei sa poti, nu e bine sa poti.
Te plangi ca te ocoleste fericirea, fericirea?
Da de unde omule, ea e aproape, e aici, dar tu o alungi,
Iti e groaza de ea-fericirea, de omul surprizei…
Te blestemi ca traiesti in saracie, in saracie!!
Dar saracia e conditia celui mort in viata,
Care sta si se uita cum trece spatiul si timpul,
Prin el, pe langa el, cum il roade, il macina.
Urli turbat ca sunt prea multi hoti, prea multi,
Langa tine, in tine, sub tine, peste tine,
Dar fara hoti e la fel, cat timp esti hotul principal,
Tu te-ai furat pe tine, te-ai furat si aruncat la gunoi,
Iar de acolo protestezi violent, ca totul pute, puteee…

deasupra

February 05, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

deasupra

deasupra ta e cerul albastru sau pictat cu nori,
iar tu ai aripi dar nu vrei, iti e frica sa zbori,
Furios privesti cu dorinta, cu desperare catre inalt,
iti tai aripile si te izbesti fericit de asfalt.

OMUL IMPRESIE

January 30, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Omul impresie

Oul e om numai cand se agita formal,
Cand se tese-n raze, cand imbraca noapte
Cand se inspira carnal, se respira moral,
Cand e semn viu, muscat de furioase soapte.

Umbrele sunt sensuri, sunt si zgomot trivial,
Verbul soarbe lumina, ochii doar intuneric total,
In contur te observi mamifer dependent de coral,
In sunet ierti de vina decapitatul pacat capital.

Duratele sunt invizibile, sunt numere afumate
Si intinse pe sfoara, nasteri controversate,
Intre ele esti tu, timp infipt in distanta,
Subiect fara obiect, intentie de circumstanta.

Egoism!!! iata lozica perfida a cunoscatorului,
Umanism??? asta-i blestemul de altul iubitorului,
Hot de egoisme altruiste, doar de el interesate,
Murdaria respectabila poarta numai haine curate!!

MESAGER

January 30, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

MESAGER

Merg pe drum larg si drept cu pedepse si premii pavat,
Trec din trup in alt trup constient, controlat, obligat,
In substanta patrund, amintind memorate proiectii,
Vad, aud, denumesc si decid, traversez de voi fi, intersectii.
Trec prin rauri de forme, idei si emotii, coridoare de fum,
Re parcurg aventuri din am fost si primesc o prezenta acum.
Dedicat demonstrez cauze-legi si efecte, argumente binare,
Afectiv ma strecor in context preferat, gust, parfum si culoare,
Ma fixez in ‘eu vreau, eu incerc, eu posed”, autonoma tendinta,
Caut, afirm si asum personaj, argument pentru dreptul la fiinta.

Merg sub nori fara cer, calc prin loc fara umbra si nume,
Individ gol si alb, pictand vieti de placere-durere-carbune.
Intalnesc zei anarhici si cruzi, ei ma trag de afectul ecou,
Vino sus, stai aici, fii in noi, fii cu noi, tu esti omul cel nou,
Provocand, agresand, demoland, detestand, esti si om si erou.
Tu esti demonul-om, tu pretinzi, tu refuzi, tu promiti, tu inseli,
Tu oferi apoi ceri inzecit, cu sclavie de corp si de suflet te speli,
Esti umanul perfect prin umanul negat esti ideie si fapta adversa,
Esti cadere din zeu in pacat si din om in ne om, esti putere perversa.
In realul intern, esti belsugul promis-interzis, eu inchis in iluzie,
In uman degradat tu esti liberul sclav, esti premiza-n concluzie.

Trec prin nori posesivi, ucigasi, incarcati cu venin,
Ei cu fulger de ura ma leaga, ma lipsesc de senin,
Ma strecoara in flux si reflux, om in sol, om in aer, in val,
Om desprins de orice, om eteric, om generic, ireal-ideal.

Ard de frig, tremurand, cu cristale de flacari transpir,
Incalzit de conflict, ma admir si detest, ma atac, ma conspir,
Ratacit in invers, stiu cum sunt, cum nu sunt, stiu ca nu stiu nimic,
Fluctuand cresc si scad, pot doar nu, sunt titan, sunt normal, sunt pitic.
Sunt modelul de forta, sunt semantica torta, eu in sensuri ma ard,
Cand ma urc pe concept, ma transform in proiect, eu ma cresc si ma scad.
Trec prin iadul din gand, agresiv, posesiv, primitiv, premiat,
Gust si raiul carnal, om sarac in belsug, om flamand in satul, blestemat.
Din unic ma fac multi, sunt eu-ei, sunt un grup, sunt cumva si opus,
Intalnesc prietenii si iubiri, gust si uri suculente, sunt dispus-indispus,
Cer-primesc si inving provocari de orgolii imbecile-ostile.
Am acces la castigul subtil, decantat din infrangeri umile.
Ma visez fara vis si ma sperii de vis, ma trezesc si dispar,
Ma infirm cand confirm, ma doresc cand contest, sunt un eu trinitar,
Ma adund din ce nu-s, rezultatul il scad, om reflux, reflexiv,
Penduland intre dogma si lege, intre cred si cunosc, om inert-om activ.
Ma extrag din mesaj personaj, om prin corp, corp prin om, dublu sens.
Individ bipolar, necesar-contingent, corp micron, sens imens.
Exploziv ma atac, serpi taiosi ma despica, lame dure, fierbinti,
Cad absurd din batran in copil, primesc forta, poftire si dinti.
Iar poftind si muscand ma inchid in capcana persoana reala,
Dar real sunt doar cand oglindit, constienta de sine in sine, totala.
Sunt tradus in discurs, personaj modelat, cu adresa trimis,
Catre spirit obtuz, individul dependent, din divina porunca transmis.

Instalat intr-un eu cu suport, incoltesc, infloresc si rodesc, ma aleg,
Cu defectul impus controlat, om uman prin erori sau orori, ma culeg.
In arena exista-ucide sau iarta si mori, de solutii-servicii salvat,
Ma intorc in uman complezent decadent,la ce-i bun de ce-i rau, indemnat.
Daca esti om rutina, simte tot, gusta tot, strica tot, fi total omenesc,
Daca esti om prin tine, lasa zei si destin, fa iubirea, fa pe cei ce iubesc,
Fii acel ce se are oricand, fii plecare, sosire, calator, fii si drum,
Fii conflictul din pace, fi pedeapsa ce iarta, om in timp, om acum.

Eu sunt Tu, Tu esti El, El sunt Eu, sunt oricare-oriunde, pe rand,
Sunt prin NOI, sunt din VOI, sunt in EI, sunt vibrand, personand,
Sunt pe scena actor, sunt frustrat spectator, sunt respins autor,
Om din timp, dupa timp, peste timp, fara timp, permanent, urmator…
Sunt mesaj, mesager, interpret pasager, musafir sunt si gazda de om,
Sunt voi fi, sunt un fost, om crescut, om cazut din copacul de OM…

ASTEPTI

January 22, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

astepti

-Vrei sa se intample ‘CEVA’,
Faci ce poti, dar nu se intampla,
Increzator astepti ca maine sa se intample,
Intamplator, maine-azi, nu se intampla.
Un alt maine e prilej de asteptare,
Si asa deplasand in maine ce nu se intampla azi,
Ajungi la ultimul maine transformat in ultimul azi.
Nici in ultimul acum aici, nu se intampla…
Si te intrebi de ce?
De ce nu s-a intamplat acel ‘ceva special’
Atat de dorit, de asteptat?
Si iti trece prin minte o ultima explicare:
Viata este doar o exersata-neimplinita asteptare,
Iar daca te inveti cu asta, daca suporti sa astepti
Numai asteptarea, fara roada,
Primesti drept premiu lipsa asteptarii,
Adica nu mai astepti ceva, dar acum se intampla…
Nu ce asteptai, Orice altceva…

RELAX

January 22, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

RELAX

Umorul, drama, tragedia,
Trec din scena in constiinta,
Omul isi viseaza comedia,
Bucurie, groaza, suferinta.

Adam canta o oda marului,
Pe care Eva il inghite casta,
Iar sarpele da Adevarului
Minciuna pura, de nevasta.

Tigrul isi ucide mirosul,
Iar pestele isi pune nada,
Meduza isi sculpteaza torsul,
Sa plangi razand, e nostimada.

Timpul refuza pendula,
Spatiul inghite distanta,
Broasca se vrea libelula,
Nerodul idolatrizeaza ignoranta.

Furtuna cultiva desertul,
Aridul culege oceanul,
Avantul admira inertul,
Din secole se face anul.

Cu spectatorul scrie autorul,
Sabia scoasa inunda albia,
Cu autenticul se lupta decorul,
O scoica sparta imita corabia.

In loc de creier canta un greier,
Vad inversat cu irisul ecoului,
Din paie arse diamante treier,
E cer albastru galbenusul oului.

Aici ma vreau dar sunt departe,
Cand voi ajunge, ma voi uita,
Cand voi pleca ma voi desparte,
De cel care am fost candva.

Dizgratierea vaneaza gratia,
Poftirea poftei te da afara,
Cu imitarea se cununa inspiratia,
In lumea poeziei e primavara.