Meta Poeme

Subscribe

Archive for the ‘Poezii’

orizont

January 11, 2018 By: cmarghitoiu Category: Poezii

orizont

intre corabie si mal, e oceanul,
intre corabie si plutire e valul,
intre corabie si corabier e furtuna,
intre corabie si calator e speranta.

intre corabie si orizont e departarea,
unde vei ajunge impins de cautare,
Primit si leganat de vant, de curaj,
Inghitit dar si salvat, de adanc.

unde te-ai ascuns intreaba moartea?
unde vrei sa mergi, intreaba si viata?
suntem la fel cand o sa patrunzi,
ambele legi ale necesitatii,..

oriunde esti aici, daca preferi locul,
aici esti niciunde, daca te cauti atent,
aici esti totul, cand te iei in serios,
aici esti nimic, cand treci prin orizont,…

SARBATOARE

December 30, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Sarbatoare

Sarbatoare e prezenta ta peste tot si impacarea cu toate,
Este inspiratia ta adanca ca abisul si inalta, peste plutirea norilor,
Este intalnirea inimii cu sangele si surpriza culorii lui,
Este indragostirea sangelui de inima, ea care il face sa circule,
Sa viziteze imprevizibilul continent, corpul tau.
Sarbatoare este patrunderea si unirea sufletului tau
Cu sufletele firelor de iarba, ale florilor, frunzelor,
Este zborul tau in pasari carne si alaturi de pasari gand,
Peste intinderile de necuprins ale universului OM,
Acolo unde gasesti tot ce ai fost, esti si vei fii.
Sarbatoare e explozia senzatiei cand iti daruie satisfactie,
Este revarsarea emotiei, a deliciului daruirii darului,
E rezonanta afectiva intre ‘eu si eu, eu si tu, eu si el’
Sarbatoare e si extazul mintii care a plecat in calatorie,
A descoperit o galaxie constienta, stranie, plina cu legi noi,
Cu posibilitati nebanuite dar accesibile, dispuse sa te asculte,
Sarbatoare e cunoasterea care aduce in tine viitorul,
Si te invita sa il re numesti, sa il schimbi neincetat…

invazie

December 28, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

INVAZIE

In campia de matase
Smulsa lumilor gazoase,
Sapte draci cu sapte scuturi,
Cuceresc imperiul ‘oase’,
Ajutati de-un roi de fluturi.

Trogloditul ochi de peste
Linge setea care creste,
Si de toate se lipeste,
Voios setea il ignora,
Iar lichidele devora…

Credinciosul fura ingeri,
Gratia le coloreaza,
O elice le monteaza,
Si cu episcopi in spate,
Catre luna ii lanseaza.

Altruistul, minte seaca,
Noaptea de piele dezbraca,
O vinde zilei, saraca.
Ziua se-nfasoara-n ea
Si devine diva stea.

Noaptea fuge, rusinata,
Ii e frig, e decoltata,
Si un pic cam excitata.
Un nor verde o poseda
Si-i plateste o moneda.

Intrigantul minte-o tara,
O indoaie, desfasoara,
Toate dau pe dinafara,
Dar tampit de priceput,
Prim ministru e facut.

Tehnologul delireaza,
Ideea imperecheaza,
Cu dorinta mereu treaza,
Fa orice, cheia de bolta,
Iar natura se revolta.

Moralistul omul prinde
De ce e uman, desprinde,
De afecte lecuieste;
De valori il decupleaza,
De elanuri il castreaza.

Economistul prospera,
Chiar in criza cea severa,
Concurenta e motorul,
Vinde pofte, e decorul,
Daca vrei sa primesti bonus,
Cumpara producatorul…

Du-te gand in locul drept
Si impusca-te in piept.
Sangele de ti-l aduni
Si imparti cu trei nebuni,
Vei mai trai pana luni.

Fruct e viata nu samanta,
Jos e raiul, neputinta,
Sus e iadul, rea credinta,
Iar la stanga dupa colt
Se vand pantaloni de hot.

nesigur

December 28, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

nesigur

Ai alergat pana ai pierdut picioarele,
Acum nu mai ai picioare,
Ai tot luat, pana s-au terminat mainile,
Acum nu mai ai maini,
Ai muscat, mestecat, pana s-au tocit dintii,
Pana cand limba lacoma s-a mancat singura,
Acum nu mai ai limba, nici dinti.
Ai gandit, ai tot gandit, pana ai invins gandirea,
Acum esti un idiot genial, tot ce stii e ca nu stii ceva.
Ai iubit, sau ai incercat, pana te-a inselat chiar ubirea,
Satula de pasiunea ta abstracta, impotenta, fara organ,
Dar oare stii ce e dragostea, ai iubit tu vreodata???

RASARIT

December 26, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

RASARIT

Rasaritul cum se stie
E prilej de incantare,
E motiv de bucurie,
Soarele se naste iar,
Muta fila-n calendar
Tu esti mai matur c-o zi,
Si astepti alt om sa fii.
Incepi mana sa intinzi,
Lumea toata sa cuprinzi.
Apoi in pumn sa o strangi,
Cu ea frica sa lovesti,
Cu ea foamea sa invingi.
Lumea e o mare piata,
Deschisa de dimineata,
Facuta de ochi si creier,
In ea tu poti sa cutreieri
Ore, zile, ani, decenii,
Sa te pierzii in panza vremii,
Aici toate le gasesti,
Si pe toate le primestii,
Daca inveti sa gandesti.
Lumea e belsug de forme,
De conditii, cauze, norme
E spactacol inventat,
Pentru om divin creat.
Om capabil sa perceapa,
Sa numeasca, sa conceapa,
Sa aiba parte de sine,
Sa guste din rau si bine.
Binele-i matricea vietii
E fantana tineretii,
El poseda multe functii,
Dar Mintii pune conditii,
Cere sa urci multe trepte
Ca in ea sa se destepte,
Demersul de cerecetare,
Instrumentul intrebare,
Ce-i perfect, ce e defect?
De ce-i stramb ce nu e drept?
Cand raspunzi la intrebare
Tu gandesti in corelare,
Din mic stii sa deduci mare,
Mic fiind subtilul atom,
Mare fiind misterul OM.
Mister inca neatins
De gandire, neconvins
Sa isi dezvaluie taina,
Constient sa isi dea jos haina
Sa vezi clar cum opereaza,
Trupul si ideea treaza,
Cand persoana o incheaga,
La emotie dezleaga,
la cunoastere deleaga,
Prin probleme si solutii,
In intelect revolutii.
Dar omul mai e ceva,
Nepatruns de mintea sa
Este suflet si afect,
Iubire si Ura, cauza in efect.
Iubitor cu prea masura,
Dar mai puternic in ura,
Doritor de implinire,
Candidat la fericire.
Pierduta prin ne iubire,
Cand iubirea plictisita,
Nu se mai vrea daruita,
Sau se vrea, dar altcuiva,
Iar tu stai in calea sa.
Si atunci ce poti sa faci?
Iti musti durerea si taci,
Taci si rabzi, acum tu stii,
Cum e sa fii, sau sa nu fii!!!!

luna

December 24, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

LUNA

Hoinarind picteaza bolta, o albastra luna plina,
Desteptand tristeti absurde, ingrozite de lumina,
Cine esti, ea ma intreaba, de ce fugi de cer senin?
Daca vrei sa vezi in tine, tu fi gol si cand esti plin.

De necazuri inutile, sau banale, sau adanci,
Poti scapa daca din plasa ai curaj sa te arunci,
Si sa cazi in viiorul care oricum e trecut,
Doar pe tine te asteapta sa faci ce a fost facut.

Ia si soarbe, ia si musca, pofta ta e pregatita,
Prin ea vei primi placerea, ea e a vietii ispita,
Pe toate le vei culege si pe toate le vei da,
Celui care te urmeaza, vine dus, in calea ta.

El esti tu, dar e si altul, e cel de care depinzi,
Si cu care poti fi prieten daca mana nu intinzi,
Sa primesti o experienta care oricum e a ta,
Dar e si ostila tie, cand o ai, nu te mai vrea…

INFO

December 24, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

INFO

Alunecand alunecarea, ajungi departe,
Dar calarind pe informare esti fara moarte,
Simtind, doresti si intri in lumina si substanta,
Gandind, pui intre tine si nevoie o balanta.

Hai fa-te om, samanta de vointa si idee,
Tu poti de vrei, spune frumoasa orhidee,
Dar ce sa vrei, sa poti, aici e tot secretul,
Pai sa incerci sa conversezi cu internetul.

Inventie subtila, epocala, ce implineste orice vis,
Cu cine vrei sa nu, ai dreptul la cuplaj dechis,
Aici nu mai esti om carnal, esti doar emitator,
De sunete, culori, omul mesaj pe gustul tuturor.

Pe vremuri ca sa spui ceva tu trebuia sa fi,
Acum si mort dar memorat, poti face parte dintre vii.
Ce forta magica e informatia sistemic procesata,
In palma mintii tale ea iti intinde lumea toata.

IMPREUNA

December 23, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

IMPREUNA

Impreuna cu impreunarea, esti insotit,
Separat de despartire, esti nenorocit,
Introdus in tema acuta, te-ai dizolvat,
Alaptat cu pustiu, esti de viitor inecat.

Ce?, asta e intrebarea de ev excentric,
Ce sa fiu, ce sa fac, ca sa fiu autentic,
Intors pe dos sunt un predicat concentric,
Ramas fara fata, sunt imposibil identic.

Adevar, e cuvantul care a facut istorie,
A fost enuntat in situatii insirate pe ata,
Si Hristos a trecut proba adevarului cu glorie,
Dar el a platit adevarul cu multipla lui viata.

Acum te intrebi, ce sa cer pentru mine?
Fara sa par marelui Zeu, un tip egoist,
Pai cere modest, doar metafizicul bine,
Si o sa scapi de tristete, o sa fi vesel-trist.

CIUPERCI

December 20, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ciuperci

Ciuperci visand pe bicicleta,
Pofta domestic ultravioleta,
Gandire recoltata din asfalt,
Un nor uscat e doar invers inalt.

Tradare tie, om intens auto-negat,
Esti cel cazut din pom de Zeu plantat,
Prin Eva tu din timp ai fost sculat,
Dar nestiind dormi inca in copac.

Istoria e filmul vietii tuturor,
Dar din prezent il vezi in dunga,
Gandeste daca vrei sa fii cu spor,
Altfel calea spre mintea ta e lungaa…

Orice pretext e bun pentru poveste,
Daca pricepi ce vor cei muti s-asculte,
Prin vorba e si face, CEL ce este,
Din cele zise curg idei absurde.

POETUL

December 16, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

poetul

Un poet scrie spontan, ne obligat,
De ce, nu e clar, el zice ca e inspiratie,
Adica intra ceva sonor in el si tre sa plece
Altfel se sufoca, sau se imbata cu silabe,
Seamana cu inspiratia si expriratia aerului.
Daca numai inspiri aer, incepi sa te umfli,
Te faci cat un mega balon si zbori,
Poti sa ajungi in cosmos, daca ai noroc
Sau in mijlocul marii, daca te vrei marinar.
La fel inghitind pe nedigerate cuvinte,
Ele se aduna in tine, in rezervorul mintii
Si cand ajung la presiunea de spargere,
Ies din poetul in transa, exploziv creativ
Iar emisia se cheama, eh, POEZIE!
Cu toate ca se poate numi si altfeL
Adica bolboroseala, trancaneala, aiurare,
Ori poate mult zgomot pentru nimic,
Sau visare, revelare inspirat productiva.
Diferita, este revelarea agresiv alcolica,
Sau cea politica, inca mai rea,
Aici cel lovit de inspiratia organizatorica
A puterii care se revolta impotriva ratiunii,
Isi joaca si el scenariul social mental absurd,
Spre hazul sau dezastrul spectatorilor.
Poetul e oarecum inofensiv,
Poate fi incoerent, morbid, lucid,
Dar isi poate face rau doar siesi,
Atunci cand astepta sa fie citit si admirat.
Dar asta nu prea se intampla
Pentru ca cetateanul onorabil,
Nu citeste decat aiureala politica
Care a luat-o voios razna,
Pe aleea promisionilor ridicol-tragice.
Poetul e decent si contingent,
Lipsa lui de logica nu face rau nimanui,
Nici macar lui, asa ca e bine sa fi poet,
Atunci cand nu e evident inutil…
Si nu este, el ajuta pe altii, pe multi altii
Sa aiba sentimente, fara sa le provoace…