Meta Poeme

Subscribe

Archive for the ‘Poezii’

SIMTE

September 05, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Simte

Simte-te bine, cat poti de bine,
Inghite necazuri cu ulei de masline,
Bea sentimente topite in cana cu lapte,
Imblanzeste salbatic invazivele soapte.

Culege urme de amintire si tricoteaza
O tichie nebuna pentru mintea treaza,
Aduna tot trecutul in lacomul pahar,
Anonim unicat aruncat-repetat iar si iar.

Intre tine si zi, pune fraza traversa,
Intre tine si noapte, pune steaua inversa,
Tot aici, tot iubind iar vei fi, iar vei fi,
Iar iubirea de tine satula, va fugii, va fugii.

Cine esti, cine vrei, cine crezi, cine stii,
E trecut, e ai fost, interzis, inghetat, undeva,
Fara gest, fara verb, fara gand, nu simtii,
Lasa omul din tine sa zboare, poate prinzi altceva…

ACUM

August 30, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ACUM

Nu fi trist, nu fi neincrezator,
Nici pesimist, stupid, delasator,
Lumea e tot acolo unde era,
Dar ea e atfel decat lumea ta.
Si tu esti altfel fara sa te stii,
Cat timp prin tine nu poti privi.
Privind in jos, lumea-i enorma,
In ne astampar, schimbare de forma,
Acolo cresc oameni seminte,
Cu ratiuni reci, fierbinti credinte,
De gest, de gand, de zeu, de fapta,
Pe calea stanga, sau calea dreapta.
Orice inceput de om-ne om,
E doar un mugur in al fiintelor pom,
Ce creste floare cu anotimpul,
Si cade om cand il culege timpul.
Din om cazut, ies noi seminte,
Cu alte puteri, savori, vointe,
Ei sunt aici, sunt peste tot,
Dar nu in ei, acolo nu pot.

Din cei cazuti, ies labe cu ghiare,
Ies si fantome cu maini si picioare,
Cand esti afara, fi doar atent,
Unde esti om, pe ce continent,
Acolo atent te smulgi din radacini,
Te plimbi prin altii, iti cauti vecini,
Intrand in semeni, incepi sa vezi,
Ca fiind doar tu, poti sa te pierzi.
Acum incearca sa cresti invers,
De a ta memorie sa nu fi sters,
Dar nici ramas numai cu tine,
Insingurarea nu-ti face bine.
Fi tu prin altii, fi mim deprins,
Fi pierzatorul, de ne invins.
Imprima gestul pentru intrare,
Deschide simtul pentru plimbare,
Agita sensul pentru schimbare,
In tine totul e in dezordine,
Doar mintea pura te face ordine.
Doar ordonand ai ce demola,
Doar demoland, deschizi calea ta.
Acum vezi drumul ca o impresie,
Acum stii ca omul e doar expresie,
Acum iti spargi clipa fara unealta,
Si treci albastru prin alta poarta
Fara culoare, fara miros, fara accent,
Esti numai tu in etern prezent,
In regasire, in parasire,
In permanenta nepotrivire.

legea budhista a renasterii

August 29, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Legea budhista a renasterii

Raza comunica forma idee,
Simtul o percepe,
Creierul o reprezinta ca obiect,
Corpul are nevoie de obiecte,
Gestul este vanatorul obiectului,
Limbajul este vanatorul gestului
Ratiunea este stapana limbajului,
Ea face din limbaj o plasa de prins gesturi,
Face din gest o plasa de prins obiecte,
Face din obiect o capcana de prins pofte.

Limbajul si pofta trezesc Constienta,
Constienta individ identifica pofta-nevoie,
Satisfacerea poftei produce placerea,
Placerea repetata dezvolta lacomia,
Lacomia duce la rutina gest-limbaj,
Rutina lacomie-placere devine scop al vietii,
Scopul lacomie-rutina degradeaza,
Corpul si gestul, ratiunea si spiritul,
Degradarea duce la moarte,
Trecerea in moarte declanseaza
Ultimul regret, Marele regret,
Regretul activeaza amintirile placerilor,
Amintirile pornesc motorul renasterii,
Raza…..

RAZE

August 27, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Raze

Razele ingheta carnal in zbor
Si se fac serpi se fac oscilatie,
Fara radiatie, fara lumina,
Dar cunoscatori de cunoastere,
Serpii se urca in marul pacatelor
Si musca din Ea, din marul EVA,
Prima si ultima ofranda
Pe altarul feminitatii surpriza.
Asa se naste Eva, fructul fructificabil,
Cea mai insatiabila savoare,
Cea mai fascinanta combinatie
Carne-simtire-gandire, sunet-culoare.
Eva Autoare de autori si actori,
De roluri cadere sau urcare la nori,
Actori autori de spectatori.
Spectatorul e cauza a toate,
Spectatorul e cauza cauzelor
Cu cele mai mici resurse,
Dar cele mai mari posibilitati.

Eva este autoarea spectacolului,
A revoltei-supunerii spectatorului,
A luptei, victoriei, plutirii, posesiei,
A infrangerii, daruirii, respingerii,
Eva invietuieste ideea in forma,
Si forma in idee, admirata
De instrumentul Adam care ii simte
Parfumul dominant, ii soarbe senzatiile,
Ii recepteaza ordinele, efluviile,
Devine mascul prin iradierea feminitatii ei.
Eva il invata pe Adam cum sa o ajute
Sa faca oceane de spectatori,
Si scene unives pentru fiecare…

INVAZIE

August 25, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

INVAZIE

In campia de matase
Smulsa lumilor gazoase,
Sapte draci cu sapte scuturi,
Cuceresc imperiul ‘oase’,
Ajutati de-un roi de fluturi.

Inspiratul ochi de peste
Linge semnul care creste,
Si de arta se lipeste,
Voios arta il ignora,
Iar cuvintele devora…

Credinciosul prinde ingeri,
Gratia le tricoteaza,
O elice le monteaza,
Si cu episcopi in spate,
Catre luna ii lanseaza.

Altruistul, minte seaca,
Noaptea de piele dezbraca,
O vinde zilei, saraca.
Ziua se-nfasoara-n ea
Si devine diva stea.

Noaptea fuge, rusinata,
Ii e frig, e decoltata,
Si un pic cam excitata.
Senzualul o poseda
Si-i plateste o moneda.

Intrigantul minte-o tara,
O indoaie, desfasoara,
Toate dau pe dinafara,
Dar tampit de priceput,
Prim ministru e facut.

Curiosul delireaza,
Ideea imperecheaza,
Cu prostia mereu treaza,
Poftire-i cheia de bolta,
Iar natura se revolta.

Moralistul omul prinde
De pasiune desprinde,
De gandire lecuieste;
De valori il decupleaza,
De elanuri il castreaza.

Economistul prospera,
Chiar in criza cea severa,
Concurenta e motorul,
Fa si vinde e decorul,
Daca vrei sa primesti gratis,
Cumpara producatorul…

Du-te gand in coltul drept
Si impusca-te in piept.
Sangele de ti-l aduni
Si imparti cu trei nebuni,
Vei mai trai pana luni.

Fruct e viata nu samanta,
Jos e raiul, neputinta,
Sus e iadul, rea credinta,
Iar la stanga dupa colt
Se vand pantaloni de hot.

INTREG

August 17, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Intreg

Izbeste violent de ceva dur un pahar de sticla,
Se va sparge in mii de cioburi,
Nici unul nu va semana cu altul,
Nici unul nu va semana cu paharul,
Dar toate ii mostenesc fiinta cristalina,
Transparenta, duritatea, fragilitatea,
Agresivitatea taisului, precizia conturului.
Reflexivitatea intregului in parte.

Asa esti si tu omule, doar un ciob de Om,
Facut de un ciob din Zeitatea creatoare,
Numai ca Zeul total nu stie sau nu vrea sa faca
Oameni zeu, intregi ca el, oameni plini de zeitate,
Sau poate zeul cioburilor om, are un scop,
Poate vrea ca infimele sparturi de ‘opera om’,
Miliardele de oglinzi om, sa invete sa se vada,
Sa priveasca prin ele, sa opacizeze transparenta,
Sa transparentizeze opacul,
Sa insufleteasca prin cuvant samanta umanului.

Din cuvant sa faca o matrita de om intreg,
Sa arunce in ea miliardele de cioburi personaj,
Sa le topeasca si scoata forma fara forma,
A omului creator de idei zei, Om din care curge
Torentul univers, in om privitor, reflectat invers,
Ca ochi de gand si gand cu ochi in vedere de sine,
Ca Om pahar in umplere si golire de raul din bine,
Om gustat, masurat, acceptat apoi generos cedat,
Altui ciob Om care vrea sa se bea din cupa Om Zeu,
Sa fie omul originar, viu prin ofranda Zeului EU,
Zeu pahar ce se poate sparge-irosi prin indoiala, refuz.
Sau se poate ierta cand face din iubire de OM, abuz.

Ciobul individ nu poate retine nici macar amintirea
Paharului Om intreg, el trebuie topit si legat de alt ciob,
Obligat sa treaca prin toate personajele eu,
Sa se taie in toate muchiile si varfurile OM,
Sa le aminteasca candva pe toate odata,
Sa fie amintirea fara memorie, Omul fara zeu,
Nu Omul spart in fragemente de credinta Om ,
Nu Omul pahar, casant creator de cioburi om,
Sa fie Omul paradox, care exista si nu exista,
Pentru ca nici Zei intregi sau intregitori, nu exista,
Altfel ar exista oameni intregi, nu doar cioburi om…
Sau poate exista, exista, exista…

DRAMATIC

August 12, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

-Dramatic

Am avut un sentiment coplesitor,
Uitat in alt prezent, pierdut in ultim viitor,
Nu stiu cum era, nu stiu daca era,
Dar ma simtem atat de eu insumi, cu el,
Era personal, era al meu si numai al meu.
Poate era un sentiment de iubire,
Poate a fost de ura, de furioasa fericire,
Poate era de dispret, de ne pret, fara pret,
Dar era prietenul meu, numai al meu,
Era o tensiune proprie, de unica inportanta,
Emulant de speranta, de interzicere speranta,
El era eu, eu eram el , in fuziune de diviziune.
Era fiinta mea in renuntare-primire de sine,
Era raul rezonabil in amintire-uitare de bine.

Acum sentimentul m-a parasit fara motiv,
Ma lasat singur-dual, definitiv si abuziv.
Asta e o incalcare a drepturilor omului,
O interzicere de frunze-fructe pomului,
O interzicere de rod respins, latent,
De orice sentiment, pasnic ori violent.
Rational sentimentul venit in vizita nu e al tau,
Poate a venit la tine din curiozitate,
Poate a fost apreciat, enorma nedreptate
A vazut cum esti, a plecat mai departe,
A intrat in altul mai distractiv, mai tranzitiv,
A intrat in alta cusca, incluziv-excluziv.

Are si sentimentul dreptul la sentiment,
Vrea si el sa se simta posesor de continent,
Vrea sa fie distrat sau stresat distractiv,
Vrea ceva dar invers, perceput senzual agresiv.
Iar daca tu esti monoton, fara carne pe os,
Insuportabil pentru un sentiment duios-curios,
El nu se vrea excitat-anulat, ori intors pe dos.

Oricum eu imi vreau sentimentul inapoi,
Chiar daca nu ma place, daca ma detesta,
Daca ma contesta, daca, .. orice fel de daca,
El este obligat sa ma distreze, chiar placa.
Odata intrat in in baza mea de date, mi se supune,
Si cand se opune, ma aproba, dispune,
Imi face mie viata perfecta sau insuportabila,
Dar se comporta ca simtire responsabila.
Pentru sentiment nu exista libertate,
Exista numai sclavie in aservita sensibilitate,
Numai devotament catre inertul purtator,
Catre marioneta transformata prin implement,
In purtator de sentiment, acut indiferent…

TRANSPARENTE

August 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Transparente

Suntem obligati sa respiram,
Prima agresare a trupului naturii,
Sa rupem fasii din voalul cromatic,
A doua agresiune si uniune,
Cu forma, conditia, miscarea,
Amestecate bine fluid si solid,
Inchise in betonul agil al impresiei,
Turnat proaspat in matrita cuvantului,
Personaj solid purtand marca
Nevazutei noastre intrupari sonore,
Prin alt cuvant, ocult comunicat.

Suntem facuti sa ne proiectam,
Sa ne stricam, sa ne facem, vindem,
Sa cumparam, sa ne cumparam,
Si sa fim altii, prin cumparare,
Sa fim ai altora prin vanzare.
Suntem facuti sa imblanzim,
Salbatice seminte de om,
Sa le hranim, crestem, coacem,
Sa le culegem si devoram,
Asta e cea mai importanta arta,
Prin ea deschidem a umanizarii poarta.
Prin ea intram in abis si contemplam,
Coaja spiritului facut sa se desprinda,
De carnea marului Om originar, sa cada
In pomul cunoasterii, in adversarul OM,
Partener mereu dorit si mereu parasit.
Omul nu exista decat cand dispare,
Se daruie ofranda foamei de diferit,
Se umple cu propriile vise de indrazneala,
Sau de noapte, de frica, cosmaruri, dar iese altul…

CURGERE

August 09, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

CURGERE

-Cu gesturi marunte,
Inaltam un munte,
Perforam tunel
Si trecem prin el,
Catre alta lume,
Unde nu sunt nume,
Nu mai sunt cuvinte,
De intors in minte,
Unde nu sunt randuri,
De viitor ganduri,
Nu mai e uimire,
Nu e nici iubire.

Dar ceva tot este,
Eterna poveste,
Ca ai fost odata,
Poate niciodata,
Cand iar ai fost mic,
N-ai stiut nimic,
Si ai crescut mare,
Ai urcat pe munte,
Ai sarit in mare,
Ai gustat uimire,
Ai trait iubire,
Ai intors privire
Catre inceput,
Catre alt trecut,
Unde iar vei fi,
Cand vei revenii…
Si iar vei dispare,
In alta uitare…

NINSORI

August 04, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

NINSORI

Si iar ninge cu capete, cu trupuri, cu maini, cu picioare,
Si zapada constientei se asterne in straturi groase, istorice,
Peste planeta reciclata, care asteapta sa fie intampinata de viata,
Si va veni iar primavara si zapada se va topii si partile se vor uni
Si vor fi iar oameni intregi, intrati in randurile istoriei, de atunci pana acum.

Si noii veniti vor rascoli trecutul, vor descoperi ce alte ninsori au mai fost,
Ce au facut cei inchisi in alte constiente, cu alta materie, inaintea lor,
Vor fi mirati de inventiile miraculoase ale celor adormiti si lucizi de istorie,
De raspunsurile lor nefiresc lacome, disproportionat emotionale,

Apasati de propriul viitor, de propria umanitate grea, ciclica, inertiala,
De inertia mintii, a inimii, a faptei, afectului, efectului, de tot ce este uman,
De omul ce vrea sa fie om cu orice pret, chiar si cu pretul inghetarii,
Asteptarii altei ninsori, altei incalziri, altei topiri si reanimari..

Vor hotara: Noi vom fi altfel, sau nu vom fi deloc…

Si vor alege sa fie acel deloc, fara cap, corp, fara maini, picioare,
Fara gand, fara fapta, fara emotia recompensa, fara pedeapsa,
Sa nu se mai ninga si hiberneze, sa nu fie contingent aruncati in viata,
De raza milei, de umbra fricii, de uraganul furiei, de marea sperantei,

Sa fie doar spirit si constienta in spirit, sa fie imaginarea de imaginare,
Sa fie doar idea ideala care cade, se izbeste de muchia neantului,
Se sparge in cioburi om, dar ramane intreaga, egala siesi, absoluta,
Sa fie eterni, nemuritori in constienta, sa faca constiente muritoare,

Sa inchege ei efemerii fulgi de om, sa provoace ei ninsorile de uman,
Sa treca iar prin toate, sa nu le scape nimic din cele posibile-imposibile,
Dar nu Ei sa treaca, doar operele lor Om, acele noi ninsori de vise ‘om’,
Cazute pe noua planeta vis ‘Asteptare’, unde se vor visa-trezi,
Se vor recunoaste oameni, carora nimic omenesc nu le va fi strain…