Meta Poeme

CANDOARE

Un poet din larga lume, intr-o noapte de plictis
Indemnat de muza rima intra furibund in scris,
Turnind om, pamant si stele in supusa calimara,
Scotand iubiri si oftaturi, cat sa sature o tara.

Cand privi a sa lucrare, incantat si ametit
Se crezu ca insusi zeul, care lumea a croit.
Fara sa mai chibzuiasca, daca merita ori ba,
De maritul domn al vietii, incepu a se ruga:

Rege-al vorbei mi-ai dat viersul, mai indura-te putin,
Fa sa fiu in admirare, vreau celebru, sa devin.
Pe multi altii cu chemare, i-ai facut al lumii far,
Te rog, fa-ma si pe mine, nou luceafar, sa rasar… (more…)

PROMETEU

Marii stapani ai universului
Pretextele obscure ale versului,
Intr-un ceas de plictis, cat o era
S-au intalnit pe o galactica sfera,
Ca impreuna sa hotarasca
Ce regula in haos sa domneasca.

-Confrati intru putere, zice unul
Batandu-se in cap, cu pumnul,
Ce viata banala, anosta si goala,
Stupida, izolata si im-personala.

Avem la indemana infinitul
Si-n noi se zbate infinit, uratul,
Energii enorme fara efecte curg,
Puteri nelimitate in nent se scurg,
Ne trebuie conceptul demiurg.
Spatiul curge gros si lent
Ca un rebel excrement,
Iar timpul se umfla obstinat,
Cadavru putred, de innecat. (more…)