Meta Poeme

Subscribe

Despre Autor

Nume:  Constantin Marghitoiu. Nascut in 1943. Absolvit facultatea de fizica in 1969. Nu am preferinte sau respingeri filozofice sau culturale, doar curiozitati. Citesc cu placere si apreciez literatura, in enorma ei diversitate, cel mai bogat izvor de noutate umanizanta pe care omul il ofera siesi si semenilor.

 Scriu avand convingerea ca efortul mental exersat si disciplinat, indiferent de domeniu, este cea mai buna cale de intalnire a fiecaruia cu eul sau ascuns, cu cel ce poate fi pentru sine imprevizibil dar si atractiv, daca se indeamna sistematic si motivant, sa se exprime.

Evident exista oameni de mare inventivitate pentru care actul creativ, oricare ar fi domeniul, este singura alegere, mai exista omul oarecare, care numai oarecare nu este, dar se apreciaza astfel, necrezandu-se capabil sa fie o surpriza pentru el. Omul sa spunem ‘pasiv cultural’, are nevoie de intalnirea cu ‘eul cultural activ’ al semenilor celebri in diverse teritorii, pentru a il gasi pe al sau, ori pentru a se distra si relaxa intrand in lumile imaginate de cei daruiti cu har, sau creditati ca posesori.

Nu toti putem realiza premiere conceptuale istorice dar fiecare isi poate explora rezerva proprie de ‘imaginativitate’ si se poate intalni cu sine in dubla ipostaza de ‘spectacol si spectator’.

Depinde de scena si rolul act-gandire pe care decidem sa il exploram, de traiectoria conceptuala mai abstracta ori concreta, mai arida sau spumoasa, in care vrem sa calatorim si sa descoperim pe cel care suntem. 

Exista multe intrebari pe care numai noua ni le putem pune si numai noi putem gasi raspunsul multumitor la ele, trebuie doar sa invatam sa ne intrebam si sa descoperim acele tehnici de raspuns, prin care ne intalnim cu necunoscutul cotidian. 

Majoritatea oamenilor se imprumuta masiv cu obiecte, relatii si functii de la semenii creativi, pe care incarcandu-le cu o indoielnica si momentana valoare proprie, se personalizeaza si apoi depersonalizeaza sistematic, imediat ce isi schimba preferintele si doresc-primesc alt ceva. Este firesc ca fiecare sa vrem mereu alte obiecte, proprietati, valori, atitudini sau proiecte, pe care asumandu-le ca identitate proprie ne fixam persoana momentana. Dar importul excesiv de actiune-valoare din ‘eul consacrat’ al semenilor, este in final frustrant, pentru ca niciodata nu suntem satisfacuti prin altul, atat cat ne-am dori. 

Nu dam sfaturi de nici un fel, nu propunem sau negam subiecte, tehnici de gandire sau valori, doar indemnam pe fiecare sa caute macar cateodata in sine sursa satisfactiei si daca are putin noroc, se poate intampla ca exact atunci cand cauta, se va intalni cu o surprinzatoare si interesanta varianta de sine.

Comments are closed.