Cand n-ai ce face si nu vrei liniste si pace,
Te rogi cuvintului sa dea ocol pamintului.
Cuvantul te asculta si fara vorba multa
Face pe loc miracol si te arunca in spectacol.

Totul incepe cu a fost odata…
Un daruit adolescent, numai candoare,
Si o superba, prea frumoasa fata,
Care-si bronza speranta trup la soare…

Visul capteaza simtul devine uimitor,
Te afli dintr-o data in tara nimanui,
Dorind intens, incandescent amor,
Ce te transporta in afara timpului.

Ajuns in lumea virtual-reala, fara legi,
Vrei maxima iubire, placerea suverana,
Carnala si intensa, sa o exciti, sa o culegi,
Sa gusti intreg amorul, sa-ti fie curtezana.

Dupa diverse cautari gasesti fata perfecta,
Iar frumusetea ei telurica iti e pe plac,
Dar ingrozit, constati ca e pe undeva defecta,
Ea te refuza fara comentarii: esti sarac!

Incerci sa te pui in valoare sperand sa convingi,
Pretinzi ca esti abil si senzual, dur si curajos,
Dar sila, incapatinarea si dispretul nu-i invingi,
Oricata forta-elocventa risipesti, esti pretuit pe dos.

Socat de neputinta prezentarii, deprimat si obosit,
In explorarea altor fiinte aventura cauti alinare,
Dar nici aici succesul si surpriza nu sunt de gasit,
Pari chiar sarac la suflet, lipsit de forta si chemare.

Mergand fara sa vezi, de ganduri ucigase prins,
Simti tremurand pamintul cu zgomot infundat…
De teama, curiozitate si speranta, esti cuprins,
Deodata te confrunti cu un cosmar, de ne imaginat…

Fara sa crezi, ai in privire cumplitul rege dinosaur,
Cu pielea presarata cu rubine, rosie si fumeginda.
Cu dinti din diamante si ghiare lacome, de aur,
Ochii salbatici si vicleni, ce rece stau la pinda.

Enorma nalucire casca o gura veninoasa
Dorind sa amplifice uimirea si groaza eroului,
Cu limba biciuind sonor, taioasa ca a mortii coasa
Si pofta rascolita de prospetimea carnii lui.

Dar ce surpriza imposibila, ne omeneasca,
Cu sunet de cascada, cuvinte cad bubuitor;
In loc sa sfisie, enorma gura prinde sa graiasca,
Doar tunetul rostirii, strivind maruntul muritor.

Ce cauti in lumea asta, biet omulet neterminat?
Intreaba monstruoasa fiara, cu voce joasa, grea,
Vantul hazardului salbatic cu tine s-a jucat,
Cand ti-a impins corabia cu pofte-n lumea mea.

Aici pe tot ce misca si doreste, eu domnesc,
Natura imi ofera trupul excitant prin diversitate;
Iar eu cu atatare permanenta, il iau si istovesc,
In lumea fortei senzuale, sunt suferinta si voluptate.

Sunt lacom, rau, tiranic, toate vointele zdrobesc,
Eu siluiesc candori perfecte, le fac vicii nesatioase;
Prin forta-mi posesoare, excit, posed si prabusesc,
Numai durerea si extazul fac fiintele frumoase.

Dar uneori te saturi de senzatii, altceva doresti…
Am carnea, excitarea, chiar iubirea, totusi ma plictisesc;
De vrei sa ai destule zile, esti obligat sa povestesti,
Sa mi te darui ca scenariu, in mintea ta sa ratacesc.

Imaginand ma vei conduce in aventuri ce nu pot fi,
Nostalgic, inima sa-mi bata traind iubiri frematatoare,
Sa rad pina la paroxism de comedii grotesc hazlii,
Sa lacrimez induiosat, umanizat de tragedii uluitoare.

Cand ti-o seca izvorul povestirii fermecate
Si mintea-ti obosita deliciul vorbei nu-mi va oferi,
Cand frica si vointa de traire iti vor fi epuizate,
Tu pentru moartea-sacrificiu, pregatit sa fii.

Vei trece-n alta viata, cu alte jocuri intamplari,
Prin mine vei cunoaste feluri de a dori, de a nega.
Alte egouri explorand, vei fi supus la alte incercari,
Ca om unic vei disparea cand omul-lume, vei avea.

Dar pina-n clipa parasirii, da vorbei tale toata stralucirea,
Intra in rolul creator de soarta, cu arta si subtila stiinta;
Fa-ma sa sorb din fiinta ta, intentia, efortul, implinirea,
Iar la sfirsit te voi manca- aprecia, plin de recunostiinta.

Fa setea devoranta sa guste placeri reci sau fierbinti,
Nesatiul drog sa ma imbete cu joc pervers si vinovat,
Fa stelele sa-si tese imprejuru-mi raza, sa ma incinga cu dorinti
Sa fiu mereu stapanul vietii si al mortii, consumator nelimitat…

In lumea unde forta-I lege, eroul ingrozit e nefiresc,
Cu un cuvant poruncitor el cheama norii de furtuna,
Dar cand iubeste neiubit, puterile-i se inmultesc,
Cu doua urlete si-un pumn, poate distruge luna.

Pe loc la o comanda virtuala, trupul ii creste urias,
Cu muschi enormi vibrand sonor, duri ca otelul,
Cu o privire rea, incendiara, de demon ucigas,
Dispus pe loc, la toti si toate, sa le faca felul.

A fost o confruntare fascinanta, demna de admiratie,
Parade si riposte, manevre si asalturi magistrale;
Daca era televizata ar fi produs avere si senzatie,
Pe langa forta si curaj eroul cunostea artele martiale.

Cu forta, furie, metoda, reptila rege bine se batea,
Izbea perfid cu coada, musca, sufla aer incins,
Dar ce putere are forta pura, luptind cu refuzata dragostea?
Stapanul timpului trecut, de furia frustrarii, fu invins.

Mai mult miscat decat infuriat, replica regele destins:
Se pare ca esti foarte motivat, cand te exprimi asa convins,
Ia spune-mi daca nu e personal, ce suferinta te-a atins?
Iimi pari cam straniu pentru un erou, de nebunie prins.

Am o multime de puteri, in lumea ta, de nevisat,
Cere-mi ce crezi ca tensiunea iti va relaxa;
Iti dau imperiul simt-ofranda, te fac nemasurabil de bogat,
Vreau de la mine vindecat si fericit, sa poti pleca.

Si incalzit de-o prietenie generoasa si spontana,
Incepi a-i povesti care-i aleanul ce te chinuieste,
O clasica nefericire, insa umana, prea umana,
A celui ce se daruie ca suflet, celei ce nu-l doreste.

Asculta regele atent, politicios, chiar curios,
Apoi oftand raspunde cu un glas adinc, sfatos:
Din felul cum te bati si te implici, pari a veni din viitor,
Atunci vor capata valoare dragostea si suferinta din amor.

As vrea sa ai incredere in mine, am leacul potrivit,
Intoarce-te in lumea ta, dar ce-ti voi da, nu intreba;
Indemanarea ce-ti ofer la noi e fapt banal, obisnuit,
Ea iti va darui ‘femeia’, vei capata intreaga-i dragostea.

Convins profund ca regele reptila, nu te-a inselat
Te rupi de universul magic mai prietenos ca altadata,
Trecand prin feeria virtuala spre timpul cand ai decolat,
Si iata-te iar discutand cu excitanta dar nepasatoarea fata.

Increzator in forta ta ascunsa, o noua dragostea declari,
Ii spui ca altul acum esti, altceva poti si altfel o doresti…
Dar curiozitatea, interesul si dorinta de iubire nu apar;
Ea te refuza si mai apasat, te face sa innebunesti…

La marginea rabdarii, fara putere de control ajungi,
Si valuri de exasperare si durere te lovesc terifiante;
Urand toti zeii lumii, cu lacrimi mari incepi sa plingi,
Dar lacrimile nu-s din apa,.. sunt…slefuite diamante!!…

Atunci, pe loc, incepe nesperat miracol,
Dar asteptat, doar esti in virtual spectacol,
Femela dominata de refuz, acum intens te vrea,
Acel ce plinge Diamante, e ‘Cel Dorit’ de ea.

Rapid in tine se petrece o schimbare
Si de iubita si iubire te simti despovarat;
Dezamagit ca si iubirea este o marfa cu valoare,
Ca banul si nu omul, este amantul preferat.

Dar intelept, furia deceptiei iti stapinesti,
Pe piata dragostei, iubirea se negociaza, vinde,
Gasind doar frumusete de vanzare, te gindesti:
Prea rar o inima fierbinte, o rece inima incinge.

Cucereste zarea,

Soarbe toata marea,

Spatiaza clipa,

Intinde aripa.

Esti iad, cand nu ai,
Esti rai cand te dai,
Cand te dai, te vrei,
Existent prin ei,
Cand esti ei, nu esti,
Pana te trezesti.
Cand esti treaz pretinzi,
Cand pretinzi aprinzi
Patima din tine,
Sorbind rau din bine.

Cand esti rau acuzi
Pana te scufunzi
In lumea furtuna,

Care te consuma.

Cand esti bun cedezi
Cedand contactezi
Omul care esti
Cand te irosesti.
Contactand comiti,
Comitand admiti,
Ca esti cand posezi.

Posedand visezi
Ca poti fi altfel,
Unda de otel,
Mal fluid, obscur,
Respins de contur.
Ne trasat dispari
Pana te compari,
Si iar te gasesti,
Si te recunosti,
In alt sine, fost,
Un fost fara rost,
Preferat de-un prost.

Cand preferi apari,
Cand apari prosperi,
Cand prosperi, preferi,
Cand preferi pretinzi
Totul sa cuprinzi,
Cuprinzand inseli
Fara indoieli.
Inseland primesti,
Fara sa muncesti,
Cand primesti, mai vrei
Si din nou esti ei,
Fiind ei, te supui,
Tie te opui,
Opunand detesti,
Detestand contesti,
Contestand platesti,
Dreptul la replica,
Intr-o lume mica.

Replicand gresesti,
Si te ratacesti…
Intr-un om compus,
Ins siesi opus.
Opozant, te vrei,
Diferit de ei,
Dar cum sa te iei ?
Luat prin angajare,
Efort condamnare,
Luat prin preferinta,
Confort la dorinta,
Fiinta in nefiinta…
Luat din competenta ?
Biata inocenta!!!!!

Neluat ? posibil
Ins incoruptibil.
Pretins remarcat,
Remarcat, plecat
Intr-o aventura
Dura lovitura,
Data in speranta,
Ca stai in balanta,
Cu ce vrei si poti,
Cand ii ai pe toti,
Cei care te neaga,
Pana te dezleaga,
De vaga credinta
Ca existi ca fiinta.

Fara “eu” esti posedat,
Uneori chiar respectat,
Laudat si premiat,
Alteori controversat,
De toate gasit vinovat,
Spontan pedepsit,
Sa fi investit,
Capital si actiune,
Individ si natiune,
Nevoie si intrebare,
Saracie si frustrare,
Ratiune, rezolvare,
Rezolvare si savoare,
Oculta intunecare…

Rezolvand lucrezi,
Lucrand delirezi,
Ca faci pentru tine,
Iar facand, faci bine.
Bine fiind, tu poti
Sa patrunzi in toti,
Patrunzand poti lua
Si din ei ceva.

Cand posezi ai sursa,
Poti juca la bursa,
Riscand sistematic,
Ins activ, pragmatic,
Sau inchis, dogmatic.

Pragmatic, castigi,
Mintile convingi,
Ca valoarea e putere,
Iar puterea e avere,

Averea e pur acces

La tot ce e de succes.

Dogmatic, te crezi creat,
De putere controlat,
De simtire prins-legat,
La gandire condamnat,
La obsesii conectat.

Obsedat devii atent
De ce nu esti, constient,
Constient, primesti un eu,
Fiind un eu, te crezi un zeu.
Profund cand pronunti
Flamand in dorinti,
Banal in realizari,
Exceland in confruntari,
Stupid cand posezi,
Nerod cand visezi
Sacii cu oameni-monezi.

Visand te dizolvi in neant,
Biet spectacol ambulant.
Existand cand te rostesti,
Disparand cand te doresti,
Recompensa cand te dai,
Doar pedeapsa cand te ai,
Sau nevoie cand te crezi
Bogat, cand nu te cedezi.

Esti tacere cand exprimi,
Esti discurs cand te suprimi,
Esti sever dar indulgent,
Necesar si contingent.

Esti pierdut cand te aduni,
Adunat te descompuni,
In oricum, cand te convingi,
In orice, cand te respingi.

In orice existi prin ‘ce’?
Si termini prea repede…
In oricum, propui un ‘cum’?
Curios de mod acum,
Inventiv de loc si drum
Nemiscat cand te propagi,
Dinamic, cand te abstragi,
Departat, cand ai sosit,
Ins dual, plecat-venit.
Ajungand, esti consecinta,
Om de buna, rea credinta.

Nevenind esti doar dorinta,
Drept la fiinta prin nefiinta,
Nefiind, capeti prestanta,
Forma goala, rezonanta,
Rezonand, trezesti ecou,
Prin ecou poti fi erou.

Ca erou toti te admira,
Admirand te si conspira,
Mintea sa iti depileze,
Gloria sa-ti demoleze
Libertatea eclipseze.

Liber fiind nu esti uman
Ne uman esti Rau spontan,
Iar ca Rau, esti ins ocult,
Fiind ocult existi prin cult.
Cultul cere sa omori,
Luarea de vieti, sa adori.

Omorand, esti cercetat
Acceptat si adoptat
In clubul de asasini,
Inimi calme, ochi senini,
Acte dure, simturi goale
Vietile sunt ale tale.
Ca stapan pe alte vieti,
Le distrugi crezand ca poti,
Distrugand dispari din toti,
Disparand devii conditie,
Pentru alta opozitie….

Ma rog puterii mele divine
Sa ma ajute sa sparg ceasul
In care ratacit e pasul,
Oarba, vederea de global,
Surda, rostirea de universal.
Acolo, cei din care sunt facut
Vor reusi sa se cunoasca,
Vor invata sa se iubeasca,
Adanc in ochi se vor privi,
In forme, acte, cauze, vor gandi,
Prin alte euri, altfel vor simtii.
Miini generoase vor intinde,
Goluri compacte vor deschide,
Plinuri sonore vor cuprinde,
In mine ca substanta, vor lucra,
Prin mine ca ideie, vor rationa,
In daruiri de sine, ma vor recupera.

Sunt spatiu fara margini,
Sunt energie fara sarcini,
Sunt timp in care toate ard,
Sunt loc din care toate cad,
Sunt conservare infinita,
Sunt curgere nedomolita,
Sunt afirmare nerostita,
Sunt constienta ce se face,
Cu facerea re-innoita.

Sunt lunga aventura nestiuta
Prin umbra viitorului trecuta,
Sunt lumea care va veni, pierduta,
Sunt mintea care stie totul, nestiuta.
Sunt plenitudinea in neant turnata,
Sunt staza si schimbarea cauzal trucata,
Sunt tesatura noptii, cu stele legata,
Imprastiind culoarea de impresii creata.
Sunt negrul luminos din care raze curg,
Ce doarme somnul demiurg
Cu capul pe un infinit amurg.
Sunt Eul in scindare, fara sine,
Sunt implicarea fara rau si bine.
Prin mine universul se concepe,
Prin oglindire spectacolul incepe,
In subiect ca obiect se proiecteaza.
In act –efect-simtire se finalizeaza.

Sunt reciclarea, inceput si coada,
Solid fluida, de real cascada,
Ce nu se linisteste niciodata
Rotind mereu a transformarii roata.

Sunt vorbele de simturi devorate,
Sunt starile, prin sens deliberate,
Cu intelesuri vesnic ocultate,
Cu experienta constatate,
Cu adresarea combinate,
Cu argumentul conectate,
Cu sentimentul confirmate,
Cu slabiciunea consumate.
Aci se zbate la nesfirsit
Unda increderii si deprimarii,
Credinta fierbinte sau legea sfidarii.

Sunt cauza omului avant,
Primindu-si trupul in cuvant,
Privindu-l ca substanta si miscare,
Si folosindul ca spirit si cercetare.
Nepricepand externul, ca ideie pura
Se crede forma si gandire prin natura.
In existenta, toate cate sunt sau par,
Primesc, doresc, pierd si dispar,
Noua memorie-istorie preiau,
Si intr-o alta forma inchisoare
Incearca alta varianta fiintare,
Decisa de capriciul circumstantei,
Inchisa in criteriul concordantei,
Condusa de principiul rezonantei.
Solida revarsare de miscari-pozitii
Fragilitate ordonata, generand tranzitii.
Loc unde cei ce sunt fara sa stie,
Ridica, demoleaza fiinta fumurie,
Intensa, dulce, aspra, amaruie,
Promisiune unde fiecare vrea sa fie
O glorie absurda si pustie.

Arcul impulsului primar
Se-ntinde pana-n ziua de apoi,
Si se intoarce fulger, inapoi
Primind in sine impulsul secundar,
Intruchipat complet in ‘Oul’ unitar.
Prin sine se comprima si dilata,
Coaguland in astre vibrarea difuzata,
Subtila incifrare, facuta sa se stearga,
Imensa aparenta, de corp-spirit prea larga,
Tesuta-n fir de spatiu, extensii rotitoare,
Eforturi condensate, atractii repulsoare,
Zone de tainic intuneric, sinistru feeric,
Tarim de faptuire pentru orgoliul luciferic.

Un diafan scindabil, retea de energie
Umple hotarul timp cu forma temelie,
Si introduce succesivul, prima dependenta
Conditia cuplajului prin corespondenta.
In infinitul suprapus curg rauri de miscare,
Pictate cu penelul frontiera-destramare.
Falduri albastre vii, de argument polar,
Plutesc pe lacul ratiunii de clestar,
Catre un existent controversat, promitator,
Care va fi, prezent, trecut si viitor.

Din tensiunea proiectata in culoare
Substanta, forta si procesul vor apare,
Din ele trup isi va croi senzatia motoare,
Si va apare fenomenul, consternare.
Concretul va surprinde fiintare,
Conceptul va deprinde desemnare,
Afectul va incinge, sarbatoare,
Iar noutatea va starni participare.

In creierul global va pendula lucidul vis,
Absurda, coerenta existenta, cerc inchis.
Aici alearga circularii mesageri
Fugind din loc-moment spre nicaieri,
Trasand noul sfarsit al inceputului,
Facand mereu loc, re-facutului.
Punand saminta ‘vreau’ pe-a darului cimpie,
Recolte recompensa, unelte lacomie,
Ce prinse-n ciclul lui ‘a stii-avea’,
Torente de biografii va declansa.

Odata demonul ‘necesitate’, activat,
Odata subteranul cauza explorat,
Si corelatul ‘consecinta’, validat,
Rasadul amintirii germen incoltit,
Multiple inceputuri ‘sunt’, au rasarit,
Confuze ramuri ‘fac’ sau inmultit,
Subtile rodiri ‘inteleg’, s-au impletit,
Prinzand posibilul in ‘dependent’,
Fixand analiticul in contingent,
Trecand ne-temporalul in prezent.
Pe toate regula conventie, va cerceta,
Prin combinatii si efecte va lucra,
Cu simturi-ierarhii, va fecunda,
Cu energii si anarhii va provoca,
Cu fortele principii va schimba,
Cu bucurii-dureri va recompensa,
Si ‘Eul’ creativ al nevoii-solutiei,
In jocul supravietuirii se va arunca.

Dupa alt timp, saminta de al doilea ordin
In brazda de al doilea ordin, va crapa,
In reflectarea reflectarii, mintea va intra:
Mari fulgere de noapte si zi orbitoare
Vor lumina domeniul lumii interioare:
-Concept in substanta,
-Concept din miscare,
-Concept prin sugestie,
-Concept in conventie,
-Conceptul abstractie,
-Concept din conditie,
-Concept cu intentie,
-Conceptul concluzie, se vor discrimina,
-Agent si actiune, se vor controversa,
Lumea din mintea autoare se va infigura.

Static si dinamic,
Micron si galactic,
Arid si acvatic,
Solar si noptatic,
Concret si semantic,
Formal si sintactic,
Deschis si dogmatic,
Legal si anarhic,
Mizer ori sublim,
Gregar prin divin,
Se vor amesteca,
Se vor gasi si consuma,
Se vor dori, se vor nega,
Se vor privi, se vor uita,
Se vor ura, se vor ierta,
Se vor iubi sau detesta,
Vor discuta, argumenta,
Vor ridica si demola,
Si toate se vor intimpla…

Gandirea va delibera,
Si mersul se va merge,

Zborul se va zbura,
Unealta va primi abilitate,
Cauza va fi conformitate,
In auto-explorare mintea se va angaja,
In auto simulare ratiunea se va incurca…
Puterea din a doua ierarhie
Prin cauza cu a doua temelie,
Spre sinele autocreat, se va orienta.
Ce-i in afara, in-launtru va parea,
Ideia nascatoare de ideie, va lucra.
Trecuta prin oglinda constientizarii,
A lumii interne sau externalizarii…
A facerii de sine, venirii, plecarii,
Si astfel, voi apare ‘EU’ prin care ‘euri’ sunt’!
EU, sensul autor din toate fiintele cuvant.

Cand tot ce am ascuns, voi lumina,
Cand fiinta sclava siesi se va elibera,
Toata vointa-actiune se va deconecta,
Iar cosmosul fenomenal va disparea.
Dar preferinta nesatula va mai vrea,
O alta fiintare ‘vreau-exist’ va implora.
Iar gandul ma exprima se va intrupa,
Pe cel ce ‘este si nu este’ iar voi fiinta:
Suport ‘creativitate prin atributie’
Substrat ‘energie-actiune compozitie’,
Priect, ‘analiza-ratiune-contradictie’,
Substrat ‘ascetism, nepasare ori pasiune’,
Efect, reflectare prin altul, comuniune.

Cand totul se va stabili si corela,

Cand roluri se vor imparti si invata,

Un alt spectacol se  va declansa

Si toate de la inceput

Vor curge similar dar altcumva…

Merg pe drum larg si drept, cu sentinte pavat,
Trec din trup in alt trup constient, necesar, asumat.
In persoana patrund, amintind memorate proiectii,
Semnific si discut, traversez de uman intersectii.
Curg in rauri de forme-emotii, coridoare de fum,
Inventez rezolvari de nimic si primesc o prezenta acum.
Cerebral demonstrez legi si cauze, argumente hilare,
Afectiv ma strecor in tablou, joc, parfum si culoare,
Ma fixez in “eu vreau ori refuz”, autonoma tendinta,
Scriu si sterg intelect, document pentru dreptul la fiinta.

Merg sub nori fara cer, fug prin loc fara nume,
Creator gol si alb, pictand vieti de carbune.
Proiectez zei anarhici si cruzi, ei ma sorb de ecou:
Consumand ai orice si oricand, esti si om si erou.

Vino sus, demon sens, fii gandire adversa,
Fii ca noi, fa stricand, fi lucrare perversa,
In imensul pustiu fi belsugul inchis in miraj,
In obscurul mental, de real fii confuz verbiaj.
Fii elan distructiv, incordare, lansare, impact,
Fii afect daruit si negat, consumat in contact,
Intelect in trucajul suport, condamnat la nevoie,
Sentiment si concept angajat, inrolat fara voie.

Trec prin nori posesivi, incarcati cu venin,
Ei cu raza ma leaga, ma lipsesc de senin,
Ma strecoara in flux, ma imbraca-n pretext,
Ma conving sa incerc, ma inchid in context,
Ma trimit in non timp, ma aduc in nicicand,
Imi dau glas argument sa refuz, concepand,
Imi dau simt inselat, sa ma cred existand.

Ard absurd, tremurand, cu cristale transpir,
Aerat cu solid ma sufoc, ma inspir si expir,
Merg pe drum oscilant, munti, prapastii pustii,
Aici plinul e gol si invers, ai cazut, nu mai vii…
Trec prin raiul din iad, afectiv, curios, saturat,
Trec in iadul din rai, om carnal ispitit, condamnat.
Intilnesc prietenii si iubiri, regasite, tradate,
Cer-primesc provocari in orgolii absurde forjate.

Sunt acum si aici, senzual incifrat si cablat,
Sunt un eu fara alt, de privire si gand decuplat
Imbatat de voi fi, cu puteri si placeri excitat,
Conectat la ‘non eu’, cauzal demonstrat si negat.
Fug prin cel obsedat de ‘exist doar mental’,
Ma adun in repuls, constienta lovita de val.

Ma visez si ma vreau, ma trezesc si refuz,
Pronuntand ma contest, in limbajul obtuz,
Ma concep, neant dual, om intern si extern,
Ma transfer in discurs, actual, efemer sau etern.
Sunt ceva cand declar, sunt invers, cand opun,
Sunt subtil autor de conflict, eu sunt raul cel bun.

Fiintare de sine prin sine, tot acum, altadata nimic.
Sunt unicul plural, infinit ma scindez, incifrez si complic,
Sunt concretul abstract, forma gand, act ecou, efect dens.
Cauzal fara legi, trup intens, sens micron, simt imens.
Din ce sunt, serpi concept, reci fantome fierbinti,
Ma trimit prin ecran, primesc limba, rostire si dinti.
Si ajung in conflict, in subsolul grotesc animabil,
In transferul de dor in dispret, necesar sau probabil.

Sunt ocult, sens prin semn, sunt semnalul trimis,
Catre omul potent, exemplar, prin vointa comis,
Mesager in mesaj, consistent, controlat si admis,
Interpret de uman, aruncat in real, idealul promis.

Sunt doar spatiu vibrand, sunt repulsul atras,
Fara inima, minte si glas, ins formula, abstras,
Radiant reflectat, aparent, sugerat, demonstrat.
Ins discurs, verb fluid, transcendent, consacrat.
Prin recurs incoltesc, infloresc si rodesc apoi cad,
Fara act si efect, fara rodul afect, ins uscat si concav,

In ce nu-s ma impart, ma trezesc travestit,
In unealta si scop, de stupidul complot convertit,
De problema muscat, de solutii-servicii salvat,
Ma desprind de mesaj, insetat, in ocean aruncat.
Daca poti gusta tot, patrunzi tot, fi orice omenesc,
Fara zeii si destin, fi tu zeu, fa iubiri si pe cei ce iubesc,
Fii acel ce se da, croind vietii, fi speranta si drum,
Fii dorinta rebela ce contesta dar ia, fii imensul acum.

Eu sunt tu, tu esti el, el e eu, sau oricare, pe rand,
Ei sunt noi, izolatul in grup, viitor in trecut, asteptand,
Eu sunt Toti, mesager in mesaj imprimat si uitat
Sunt si cand nu voi fi, judecat, liberand condamnat…

Un poet din larga lume, intr-o noapte de plictis
Indemnat de muza rima intra furibund in scris,
Turnind om, pamant si stele in supusa calimara,
Scotand iubiri si oftaturi, cat sa sature o tara.

Cand privi a sa lucrare, incantat si ametit
Se crezu ca insusi zeul, care lumea a croit.
Fara sa mai chibzuiasca, daca merita ori ba,
De maritul domn al vietii, incepu a se ruga:

Rege-al vorbei mi-ai dat viersul, mai indura-te putin,
Fa sa fiu in admirare, vreau celebru, sa devin.
Pe multi altii cu chemare, i-ai facut al lumii far,
Te rog, fa-ma si pe mine, nou luceafar, sa rasar…

Fa sa fiu inima lumii, sa trezesc uimiri socate,
Sa aduc in gand fiorul dramelor ne explorate,
Sa leg mintile de mintea-mi si de marea ei putere,
Sa ofer si bucurie dar sa scriu si sterg durere…

Marele stapan al poftei, domn al sferelor de vis
Ofta lung, privind poetul, cu mirare si plictis:
Mici conceptii si orgolii, cum va nasteti si doriti
Sa conduceti universul, destine sa hotarati!

Biet naiv muscat de rima, ratiune incurcata,
Crezi ca daca faci poeme, ai cuprins ideia toata?
Sa descrii omul cu suflet, combini citeva cuvinte,
Dar sa fi idol al vorbei, nu cuprinzi cu a ta minte….

Daca vreau fapte anoste ori subtile fac un creier,
Dar ca el sa dea elanuri, toate mintile cutreier:
Compun armonii, senzatii, intuitii si concepte,
Si le pun in consonanta, frumos unic sa destepte.

Multe batalii de ganduri si angoase eu cuprind,
Cand promit forte si glorii si mandriile aprind.
Dar sa fac dintr-o scanteie noua stea de rasarit,
Cate euri voi distruge, stinse-n tine, te-ai gindit?

Meriti oare om din vorbe, ce te strrica o replica,
Din vorbirea mea eterna ce lumi sparge, lumi ridica,
Sa rapesc din idealuri, fiecare-n ritmul sau,
Visul de-a trai in slava, de-a ajunge omul zeu?

Tu te vrei exemplu sacru de durere, dor si gind,
Dar nu stii ca maretia, nu se capata furand,
Dreptul oricarei vointe la act si identitate,
Care-i prima lege-a mintii si se cheama libertate.

Oricit de perfect te-as face, creativ si rafinat,
Cand ceilalti vor fi prin tine, pe aceia i-am ratat.
Ceri persoane devotate, ceri supremul sacrificiu,
Sa constrang independenta, al creatiei deliciu.

Te-am facut poet o noapte, fi o noapte fericit,
Dar trezindu-te din rima, fi modest si chibzuit.
Ca sa fi titan al frazei, impuls de simtire pura
Prinde stele-n parul noptii, fa a vietii aventura !

Adu-n oameni intelesul de vieti noi si diferite,
Pune-n inimi provocarea de simtiri necucerite,
Fa orgoliul sa triumfe, ori sa se consume-n sange
Fa a trupului chemare, un simt rade, altul plinge.

Voi doriti aprecierea, dependenta si cedarea,
Va pretinde-ti stralucirea, poleindu-va chemarea.
Va doriti unici prin altii, aberanta ne simtire;
Va credeti minti directoare, cerand propria marire.

Eu fac numai unicate, mari, minore, reci, fierbinti,
Nu fac ‘euri’ la comanda, revoltante ori cuminti.
Tuturor dau timp, gand, fapta si puterea potrivita
Sa doreasca-cucereasca partea vietii de ispita.

Ce haz are societatea cu o singura valoare,
Intr-o lume aservita, umanul e degradare.
E naiva si meschina cererea sa fac din toti
Pe altarul mintii tale, stupizi, fericiti roboti.

Cand ridic un ins celebru, fac supremul sacrificiu
Eu, ce fac lumii agresive, sclave, sau cazute-n viciu.
Sa ucid “Omul prin sine”, preferand omul devot,
Sa distrug diversitatea, sa te fac unic ‘Eu tot’?

Te iert forma reflectata si tendinta egoista,
Mica cupa de elanuri, fericita cand e trista…
Sa devii in lumea asta suveran prin fantezie,
Intrupeaza-n glas poetul, vie, infinita poezie…

Marii stapani ai universului
Pretextele obscure ale versului,
Intr-un ceas de plictis, cat o era
S-au intalnit pe o galactica sfera,
Ca impreuna sa hotarasca
Ce regula in haos sa domneasca.

-Confrati intru putere, zice unul
Batandu-se in cap, cu pumnul,
Ce viata banala, anosta si goala,
Stupida, izolata si im-personala.

Avem la indemana infinitul
Si-n noi se zbate infinit, uratul,
Energii enorme fara efecte curg,
Puteri nelimitate in nent se scurg,
Ne trebuie conceptul demiurg.
Spatiul curge gros si lent
Ca un rebel excrement,
Iar timpul se umfla obstinat,
Cadavru putred, de innecat.

Nedorind, ne ciocnim fara tel,
Stupide bile de otel,
Contactul nostru e un soc,
Relatii sociale nu-s deloc.

Nu ne apreciem si vizitam,
Orgoliul, prietenia, ura, nu cultivam.
Suntem vointe fara ‘Eu discret’,
Suntem intentii fara scop concret.
‘A fi dar a nu fi’, contrast absurd,
Ca dialogul intre mut si surd.

Sa incercam sa inventam un joc
Care in sange sa ne toarne foc,
Ceva intens si rafinat, irezistibil,
Ceva ce face imposibilul posibil,
O Comedie tragica sa inventam,
Si rolurile negative sa jucam.
Sa dam timpului sens si conditie,
Sa consacram nemurirea prin traditie.

Propun sa nu mai asteptam,
Cu totii sa ne adunam,
Sa cercetam, propunem, proiectam.
In plasa eului simtirea sa captam.

Si dupa sase zile, zbuciumate
In care au trudit pe nemancate,
Inventand constienta buna la toate,
Zeii i-au gasit o mare aplicatie:
Fiinta dependenta, simt, act, imaginatie!
Spontata reflectare de sine si de lume,
Activa ignoranta facuta sa consume.
Veriga pentru lantul norma-societate,
Admis candidat la moarte si eternitate.

Conceptul Om, simt-act-vorbire terminat,
Pe ici pe colo finisat, schimbat, modernizat,
Cu reguli si principii sociale asortat,
Cu recompense si pedepse controlat,
Cu lacomie si vointa de nestins,
Cu ratiunea goala, greu de convins,
Cu violenta permanenta greu de invins,
Cu spiritul in trup de huma prins.

Omul senzual, activ si setos,
Intoarce cosmosul pe dos,
Cauta avid alt rol, décor, alta replica,
Trupul si mintea zeilor complica.
Si astfel creatorii isi imita creatia,
Zeul in rol de OM, face reprezentatia.

-Acum, pot spune, chiar traim!
Dorinte inventam si implinim,
Negociem conflicte sau declansam,
Prin confruntare ne stimulam,
Suntem perfectiunea imperfecta,
Suntem ideia ideala, un pic defecta.
Sunte divinul in rol anti-divin,
Suntem nectarul plin de venin.
Suntem vointa care ia cand ofera,
Suntem dorinta, etern efemera…
Zice un zeu cu slava pamanteasca
Capabil sa iubeasca si sa urasca.

E plina de imprevizibil clipa,
Plictisul nu-si mai flutura aripa.
In roluri uman fascinante,
Ostile, violente ori galante,
Noi ne distribuim si le jucam,
Viata prin moarte, noi reciclam.

Ne detestam, ne condamnam,
Prin trup-gand om, ne degradam,
Ne ridicam sau coboram,
Iubindu-ne, ne omorim,
Dispretunidu-ne, ne pretuim,
Ne refuzam, ne cautam,
Ne facem si ne de-gradam,
E cam ilogic, dar e perfect,
E rolul autentic maret prin defect.
E fericirea rezultata din contact.
E societatea angajata in contract.

Dupa multiple experiente pline de glorie
Zeii entuziasti vor sa ofere omului istorie.
Sa ii daruie si operei, umanul divin,
Sa faca cerul minti noros din senin,
Sa programeze a persoanei nasterea,
Si omului sa dea de sine-univers, cunoasterea.

Avem atatea calitati la dispozitie,
Spune un zeu activ in buna dispozitie:

Avem invidie, profunda si grea,
Avem rautate incinsa si rea,
Avem emotia, intensa si perversa,
Avem actiunea directa dar inversa,
Avem stupiditate anosta si credula,
Avem compasiunea, fara de mila…

Ce facem cu asmenea haruri?
Cu infinit de generoase daruri?
Sa le distribuim oamenilor,

Sa le foloseasca si sa plateasca,
Placerea durerii sa-i rasplateasca.

Sa faca armonia adversitate,
Iar ura sa devina o necesitate.
Excesul poverii sa-I copleseasca,
Moartea ca salvare sa isi doreasca.

Astfel graieste Zeul INTRIGA inspirat,
De prea gandire complet transpirat.

Alt zeu in CRIMA specializat,
Propune alte daruri la mezat.
-Cedez Cruzimea si teroarea,
Angoasa sumbra si desperarea,
Superba, degradanta umilinta,
Care distruge fiinta,
Dar ridica credinta,
Spre culmi cersti inca virgine,
Unde raul total e necesarul bine!

-Astfel dotat omul samanta,
Trecand din simturi spre dorina,
Iar din dorinta la actiune,
Si rezolvare prin ratiune….
Isi incepe glorios istoria,
Sporind a zeilor obtuza gloria!

Si de atunci, prin zeii generosi,
Oameni au fost facuti neomenosi.
Doar fiinta si placerea lor conta,
Persoanaa semenului nu valora.
Cerere-Satisfactie, act cotidian,
Mizeria prospera crestea an dupa an.
Dar cum muritori , erau,
Pe rand din scena dispareau,
Iar prin renastere recidivau…

Intr-un tarziu, un zeu mai nestiut
Care traia prezentul, la trecut,
Si care refuzase din pura intamplare,
Sa ia spre folosinta o portie mai mare
Din omul proiectat, testat, omologat.
Abil in combinatii, liber de conditii,
Cautand umanul fara contradictii,
Nepus la treaba, Necontrolat,
S-a pus cu ravna pe cercetat.

In clipa de har,
Cu maini de dar,
Din ratiune fina,
Din forma lumina,
Din forta substanta,
Din vis exuberanta,
El a extras un distilat,
Esenta altruismului curat.

Cinstea si Candoarea,
Respectul, Onoarea,
Curajul, Barbatia,
Omul cu Omenia…
Apoi cu inima infrigurata,
Gusta licoarea preparata…,
Simtind savoarea generoasa,
Stiu ca viata poate fi frumoasa…

Intelegind ca tocmai a gasit ceva
Ce merita si altii experimenta,
Rapid, cu mare nerabdare
Cheama congresul zeilor la adunare.

Colegi ai mei, in nemurire
Intrati in roluri demne de cinstire,
Prin voia cauzei sau intamplarii,
Prin intermediul cercetarii,
Azi ceva special am preparat,
Ceva deosebit, de neimaginat!

Va propun alt rol OM, sa primiti…
Si veti fi poate mai multumiti.
Omul generos-altruist am descoperit,
Ceva asemeni lui, sa fie nu am banuit,
Daca doriti, ne vom juca prin el,
Si poate recompensele vor fi altfel…

Pe fruntile crescu o braza rea,
Adanca ca o razbunare grea.
Din ochi divini tasnira fulgere albastre
Sa arda sufletul din astre.
Privira dur, incrancenat,
Intrusul, de ideie vizitat.
Dar zeii fiind si democrati,
In exprimare, necenzurati,
De straniul indemn au ascultat
Si din licoare, cu fereala au gustat…

Pe rand de groaza, s-au cutrmurat,
Cu geamat de durere, au scuipat,
Cuprinsi de mare scarba, c-au sorbit
Respectul de semen, elixir otravit.

Esenta altruista lucrand spontan,
Schimba zeul barbar in zeu uman.
Obliga egoismul sa simpatizeze,
Invita ratiunea sa colaboreze:
Conceptul egoist de ‘bine personal’,
Sa fie prin lege ‘bine universal’,
Iar raul sa rezulte din contestarea
Starii de multumire pentru fiecare.

Conflictul intre egoism si daruire,
Intre dispret de semen si pretuire,
Prin contradictie mintea zeilor bloca,
Nemasurabilul orgoliu progresiv demola…

O prieteni, grai marele zeu, innebunit,
De n-as fi vesnic, poate-as fi murit!
Nu pot sa va descriu, ce patimesc
Acum cand dupa munca, odihnesc.
Priviti, ce-am oferit si ce primim?
Cultivand conflictul, remuscari simtim!
Ce-ai pus in cupa asta, ticalos spurcat,
Cu care-aproape ne-ai asasinat?

In randurile noastre, nu mai esti,
De ura noastra, mintea sa-ti feresti
Nerod intelept, de inovatii aberante amator,
Netrebnic tradator, nerecunoscator.
Te vom preface intr-un mort, nemuritor.
Iar oamenii nu vor gusta, decat cativa,
Din blestemata, revoltanta bautura ta.
Cei ce vor autonomie vor fi haituiti,
Cu indoiala si nesiguranta pedepsiti.

Omul intreg e un proiect absurd, ratat,
Contradictoriu si naiv, de neimplementat.
Primind ratiune ne va cunoaste si respinge,
Avand libertate ne va contesta si invinge.

Explozii si compresii in spatii despletite,
Trasee de timp pline, procese corelate,
Confuze erele prin euri zboara despletite,
Spre universul constient cu forme animate.

In vidul inchegat cresc agregari de ins,
O mana fara carne le cauta si culege;
Legate vor fi iarasi de nou cosmos-cuprins,
Care creaza totul, sintactic, dupa lege.

E doar o bezna alba, subtila combinare,
De raza si substanta, in spatiul expandat;
Voi fi din nou “Eu-Actul!” subtila inscenare,
Se pregateste de spectacol in timpul reciclat.

Un pas spre de alianta si altul spre conflict,
Se neaga, se confirma, in vasta combinare,
O poarta catre ziua si noapte s-a deschis,
Sensibil-conceptibil, sunt iar in asteptare.

Cad lumile ca fructe din pomul daruit,
Si alte lumi de carne asteapta sa-nfloreasca;
Din somnul existentei ‘ Divinul’ s-a trezit,
In ochiul care ‘face’, prind fiintele sa creasca.

Trec in fapturi simt-verb, profunde teoreme,
Abstractul nerostibil prinde contact discret;
Mari lanturi cauzale trec in trairi boeme,
Pervers incepe jocul amorului concret.

O trupa de fantasme isi face iar intrarea
In marea sarbatoare cu inscenari de trup,
Aici se lupta tandru revolta-resemnarea,
Aici fac societate, nevoile aduse-n grup.

Si cresc si se scufunda palatele de vid,
Campiile si marea arunca iar rodirea,
Mari porti de intrebare lovite se deschid,
Ca un capriciu cosmic apare omenirea.

Intr-o retea de simturi se prinde cuplajul
Iar inima creatiei pulseaza iar cuvint;
Filtrat prin concepte, incifrat mesajul,
Trimite rugi si spaime din cer catre pamint.

Rostiri factuale demoleaza obstacole,
Conditii concurente argumenteaza clar,
Taieri in rana spirit, obscure receptacole,
Incep prin argument-credinta, teluricul calvar.

In norma ipotezei si actul demonstrarii
Se nasc imperii dogme, legiferand intens,
Cascade de posibil, efortul confirmarii,
Fac clipa fara margini si viata sens-nonsens…

Din forta exprimarii vointele inunda lume
Iar satisfactii si refuzuri dezvolta acte inutile,
Iubirea si dispretul se lupta, schimba glume,
O moarte naste viata, o viata cere zile.

Pedepse gratuite, daruri udate-n lacrimi,
Prostie glorioasa, pigmei in rol de zeu,
Putere invalida, cazuta-n sumbre patimi,
Consuma om si lume, dorindu-se mereu.

Credinte eterate, mari faguri de lumina,
Stupi grei de mierea poftei, proiect de viitor,
De gustul noutatii persoana e iar plina,
Stupidul si desteptul s-o guste vin in zbor.

Modele predictive aleg evenimentul,
Gandirea ca substanta, alt rezultat ciudat,
Capteaza golul mintii cu promis sentimentul,
Facand din satisfactii, un necesar pacat.

Unelte si servicii se fac si se consuma,
Belsugul face legea si promoveaza sursa,
Dar legea agresata cu duritate se razbuna
Pe ratiunea pofta cazuta iar in cursa.

Scufunda-te planeta si lumile inneaca
Sau le loveste aspru cu fulgere de ger;
Cand vine condamnarea o raza se dezbraca
De platosa fierbinte si-ngheata, stea de fier…

Atunci cand irosirea invinge necesarul,
In noapte si uitare prind vietile sa cada,
Puterea radianta respecta calendarul,
Iar ochiul intrupare refuza OM sa Vada.

Intr-o noapte generoasa
Stand cu stelele la masa,
Un gand straniu m-a batut,
Sa ma fac cosmonaut ?? !!!!
O alta noapte n-am asteptat,
Tot ce urmeaza, e adevarat…
Un car stelar am comandat,
O tona de noroc am cumparat,
De bratele surprizei leganat,
In inima fortei-miscarii aruncat,
Cu setea si candoarea neofitului,
Ma darui provocarii infinitului…

Abia am decolat…
Si inima mi-a palpitat
Iar mintea s-a infiorat:
Cu o cometa era sa ma ciocnesc
Si fara inceput, povestea sa sfirsesc.
Imensa, ciufulita, rece si fierbinte,
Avand drept corp, o coada de cuvinte
Plutea printre planete cu capul inainte.
Cuprins de curiozitate, m-am lipit de ea,
Enorma oratoare un discurs tinea.
Cometa vorbitoate?!!
E ceva nou sub Soare…
Un lucru nefiresc, ciudat,
Urechea mi s-a pus pe ascultat:
Vorbea despre ‘realitate’, un pic incoerent
Dar excitant-abstract, extrem de competent.
Enorma ti-e puterea, sfanta intamplare,
Tu faci ce vrei, cand vrei, din fiecare!
Sa fii extrem de mic, sa pari un urias,
Obscur si ignorant, sa faci stiinta trufas!
Ce har, ce profunzime, ce rigoare,
Sa trancanesti cu maxima candoare,
Despre intregul fara cap si coada,
Despre substanta rece care o sa arda,
Despre intindere, schimbare , interactie,
Despre extensie de ritm si timp contractie.

Am parasit-o vag mirat,
De ciinii aventurii iar latrat,
Si dupa ani lumina
De somn si liniste deplina…
In cale mi-a iesit lasciv
Un nor de frumusete, cam nociv.
In centrul lui se lafaia
Si neantului se daruia
O prea incinsa diva stea.

Cu brate de lumina,
Cu solduri de felina,
Cu inima, gradina,
Cu sanii de implant,
Si dinti de diamant,
Cu coapse de cristal
Si zambet profesional.
Situatia putea fi grea,
De nu incalecam pe ea.
Dar daca ma indragosteam,
Neinceputa expeditie, ratam
Si-asemeni regelui Ulisse
Pe insula de pofte, porci si vise
Cedand placerilor promise,
As fi ramas, stupid si fericit
Iubind si fiind iubit, la infinit.

Dar am scapat, nu prea usor
De generos-freneticul amor,
Un zimbet nepasator si glacial,
O vorba dura si virila, de metal,
Au ingrozit frumoasa blonda
Cu par de flacari si simturi bomba.
In lacrimi explozivi a izbucnit,
Temperatura din nucleu i s-a marit,
S-a dilatat si s-a cutremurat,
In supernova s-a transformat.

De focul dragostei scapat,
De prea multa placere demolat,
In alta parte am zburat,
Si alta lume simtul mi-a captat…
Am ajuns pe o doamna planeta,
Purtand la gat o tigva vie, amuleta,
Care o sfatuia discreta
Sa fie cind se daruie, secreta.
Era planeta zodiei taur:
Avind in nas cercei de aur,
In gura dinti ceramici, de balaur,
Ochii provocatori, ocean de vis,
Din sani pana mai jos
Decolteul deschis !
Dupa o alta excitare
Ajuns la polul incantare,
Imi caut busola si revin,
Unde amorul e-n declin,
Unde comertul infloreste,
Si cel abil se pricopseste.

Ma aflu pe planeta atractie,
Negociere si tranzactie…
Aici persoane constient-inconstiente,
Cu simt banesc dar fara sentimente,
Preiau si vand, sau imprumuta,
Sa ai ce vrei si ce nu vrei, ei te ajuta.
In activa lume economica traiesc
Si lacomiile isi targuiesc,
Niste indivizi agili si pociti,
De oameni, foarte diferiti.
Cu nevoia rezolvata,
Cu iubirea trepanata,
Ratiunea dezvoltata,
Si persoana controlata.
Joc la bursa, pasiune,
Concurenta, o minune.
Cind m-au vazut s-au speriat,
Zicand ca-s cam sarac dotat
Pentru a fi, cu-adevarat,
Ceva, ce merita apreciat.

Ce dracu, ziceau, poti face oare
Cu un cap gol legat de picioare ?
Poti oare sa minti si sa furi,
Sa lovesti, sa parezi, sa induri,
Sa trisezi, amagesti si convingi,
Sa ataci pe ascuns si invingi,
Sa primesti, sa cedezi,
Sa ucizi sau negociezi,
Sa platesti, sa-ncasezi.
Sa fi treaz cand visezi…
Altfel vei fi demontat,
Ca marfa prohibita ambalat,
Si vindut ieftin, pe bucati,
Proteze pentru cei isteti.

Satul de zbuciumul economiei
Care provoaca oboseala gliei
Pe tot intinsul galaxiei,
Iar am aprins racheta ‘Cercetare’
Trecand din act in contemplare.

Candva ajung in loc indepartat,
De info programare cultivat,
De ignoranta admirat-invidiat.
Condus de bit-imaginatie,
Am coborit prin translocatie,
In lumea unde suverana ‘informatie’
Facea si distrugea civilizatie.

Aici indivizii aveau un singur viciu,
Sa modeleze lumea prin siliciu..
Sa faca universul aloritmizabil,
Sa simuleze omul programabil,
Extras din sistem, sentiment lavabil,
Personaj sensibil ? inutil capricii,
Iubire sau ura ? absurd artificiu,
Dorinta refuzata, supremul deliciu !!!!

Cu ornamente gand crescute lateral,
Principii sociale simulate virtual,
Destindere prin arta si emotii, gest letal.
Cu neuroni din fire de metal,
Memorii sterse si rescrise anual,
Gustand absurdul coerent, transcedental.

In lumea asta era lege pentru toti
Sa se exprime, construind roboti,
Facuti asemeni lor, dar diferiti,
Din altruisme agresive construiti,
De argumente fara tema, aiuriti.
Prinsi in angoase permanente,
Dotati cu idealuri pure vehemente,
Un scop al vietii unic pentru toti
Model perfect de genii idioti.

Voind ca lumea lor sa se replice,
Lansau spre cer Euri complice,
Planete tandre sa cucereasca,
Viu in sintetic, sa converteasca.
Transferand sensibil in observabil,
Contingentul in demonstrabil,
Diferitul in obscura opozitie,
Intuitivul in contradictie.

Acum intra in scena robo sistemele,
Care isi concep si admira schemele
Isi lustruiesc si glorifica stemele,
Isi vand si cumpara blestemele.

Ajuns aici, ma vad inconjurat
De indivizi pre programati si obligat
Pe limba sintaxei precise sa decid,
Si personaje de sinteza sa fac si ucid.
Acum cu lumea virtuala ma cuplez,
Si fost mea persoana controlez.
Semnificat, specificat, purificat,
De tot ce-i sentiment decorticat,
In spatiul formei ‘Bit’ sunt inchegat.
Aici numai comenzi conflict visez,
Iar cand sunt treaz, doar aiurez.
Intrat ca jucator naiv, nepregatit,
Schimbat in joc strategic, am iesit.

Dar cind in lumea analoaga m-am intors
Toate-mi pareau cu susu-n jos,
La cei carnali si sanguini eu le paream pe dos.
Rapid analizat, sunt identificat
Ca ceva monstruos, exacerbat,
Greu re-unamizabil, individ stricat.
Rapid de miini materiale inhatat,
In alta viziune si substanta reciclat,
Cu sentiment organic, intarit,
Discursul dialectic amorf si ametit,
Dorinte si repulsii vii, naravuri comune,
Convingeri stupid utile, fara chip si nume,
Acord prin contradictii, reluate glume…
Sunt iarasi omul egoist, ideia retardata,
Sunt Eul alungat, greseala obstinata,
Sunt gura care a muscat din stiinta refuzata,
Sunt neputinta pedepsita, cazuta-n oala
In care fierbe si ingheata smoala…

Infasurat in nebunie si durere,
Puternic dar lipsit de putere,
In altruisme de parada sufocat,
In grija nepasarii aruncat,
Imi simt faptura demolata,
Ma simt mai rau ca niciodata.

De noua sensibilitate ma separ,
De ratiuni cretine ma dezbar,
De alta aventura ma prepar….
Si iata-ma la drum plecat,
Cu alta noutate conectat…
Clar si tenebre, ce spectacol…
Prostie si magie, poetic miracol,
Ideia condamnata, unic spectacol!
Ma aflu intr-o alta socio-surpriza,
Unde ca peste tot, ceva este in criza.
Aici, in glorie eterna locuiau,
Niste ciclopi ce oile pasteau,
Intr-un decor arhaic dar perfect,
Care in ochiul lor unic, parea defect.

Mare expert cum sunt, in informatie,
Invins de mila pentru chioara natie,
Cate un ochi sintetic le-am facut donatie.
Dotati cu dublu vaz, ca multumire
Mi-au dat o vietate speciala, ce uimire:
Un cimpanzeu ciclop, mag garantat,
Care cu degetul pe nas frecat,
Indeplineste orice vrei, imediat.

Nerabdator, plin de dorinta, agitat,
De febra noutatii, apucat,
Cu darul magic ma cam joc
Si o minune primesc pe loc.

In jurul meu o lume purpurie
Intinsa si concava ca o farfurie,
Cu forme suple, tari si calde
Cu plaje pline de smaralde,
Cu rauri rosii, pesti de rubin
Izvoare de nectar sau vin,
Campuri bogate, lanuri aurii,
Dealuri domoale, numai livezi si vii.
Prin toate se jucau, cu bratele deschise
Frumoase ca un vis, pline de vise,
Bronzate, vesele si goale,
Cu sanii perfecti, coapse regale,
Milioane de fecioare zglobii,
Cu pofte feminine, minti de copii.

Oferta e bogata, dar din pacate,
N-o satisfac pe saturate…
Atatea patimi arzatoare,
Atatea atatari in floare,
Ma ia caldura la racoare…
Voi cere iar maimutei un favor:
Sa-mi dea un multiplicator,
Sa ma produc in euri similare,
Cate copile doruri sorb din soare,
Cu sufletul virgin, in asteptare.
Pe data, fiecare sa primeasca
Un Eu al meu, si sa-l iubeasca,
Viata sa-i schimbe, sa fericeasca.
Cu toti sa facem nunta mare,
Sa fiu si nasul tuturor
Si mire, pentru fiecare
Amazoana superba si casta,
Divina ofranda, ascunsa napasta.
Femeia perfecta, creata de mare,
Cu val imbracata si unsa cu soare.

Eram numai senzatie, intens multumit,
Indragostit perpetuu, permanant dorit…
Cand la auz isi face drum o blanda soapta,
Dulce si moale ca o pruna coapta…
A mea sotie, altei sotii zicea:
Ce ne vom face, draga mea,
Cand de identici soti, ne-om satura?
O sa raminem pure, orice am incerca,
Cum poate unul la mai multe, da?
Noi suntem diferite, iar ‘el’ e la fel,
Noi ne dam ca euri, el se da prin el.
Daca vrei altceva, prin cine sa ai,
Alta experienta, cui poti sa te dai?
Orice ai face, nu-l poti insela,
Tradand cu acelasi, nu il poti trada.
Sa produci gelozie, e imposibil
Avem iubitul plicticos-infailibil.

Ar trebui sa stim sa-l facem diferiti,
Sa preschimbam iubitul in iubiti.
Trupuri, metode noi, alte placeri,
Negustate delicii, perverse explorari.

Ai dreptate scumpo, cealalta raspunde,
Simtind cum ‘ideia’ adinc o patrunde…
Fragede creiere, filozofic gindesc,
In minti juvenile subtile idei incoltesc,
Conceptul, dorinta si fapta, se impletesc…

Conclavul pasiunii delireaza
Amantul fara inhibitii proiecteaza,
Insul mereu divers, marea perfectiune,
Actul mereu imprevizibil, ce minune.
Distrus si recompus haotic
Abdaptat le orice replica, eroul exotic.
Gandirea virginala concepe,
Ceatia masculului perfect incepe,
Cel ce tradarea va legitima,
Si dragostea eterniza.

Scumpo, dar esti geniala,
La lumea asta simpla si banala,
Ai o solutie perfecta, colosala!
Eu, sotului, un ochi ii scot,
M-am plictisit cu el, de tot…
Dar ii voi pune trei urechi,
Anost e totul, in perechi.
Va fi unic, chior si sarmant,
Va fi infirm, ce antrenant.
Eu, alta zice, ce are unic, ii tai,
Pe alte cale voi ajunge in Rai!
Senzatii diferite imi va oferii,
Si mai intens il voi dorii.

Doar unul dintre noi, a ascultat,
Dar toti odata, ne-am cutremurat.
A toate-creatoare, tu idee,
De genul feminin, esti tot femeie,
Supusa muritoare si atroce zee!
Tu raza si substanta in corp pur aduni,
Dar poti cu nerozia pura sa te cununi.

Acum ma vrei multiplu,
Divers, in fiecare cuplu,
Pe-altarul crizei noutatii
Jertfit de furia tandretei.

Sfirsitul de periplu
Sa-nchei, ar fi prea simplu
Lasandu-ma tristetii,
Invins de paradoxul noutatii.
Asa cum sunt, nu implinesc
Nevoia din esenta de femeie,
Dorita, doritoare de trofee,
Dar cred ca e cumva firesc
Daca cu mintea ei, gindesc.

Normal este ca ea sa vrea,
Ce simtul nestiut ii poate da.
‘Ea’, este premiera faptei om,
Prima gustand din al gandirii pom.
Este firesc ca noutatea femeie,
Sa vrea o jucarie sot, cu cheie,
Care sa fie sot, amant sau animal,
Sa faca totul, sa o scoata din banal…

Sa ne plecam firescului capriciu,
Mai mult virtute, decit viciu,
De-a oferi divers, barbatul,
Acelasi, refuzatul, asteptatul,
Iubitul, detestatul, desfranatul,
Mereu respinsul, adaptatul.
Transmutat in multiplu,
Facand cu fericirea cuplu.

O nostalgie calatoare,
Sunt la fel, sunt alt fel,
Sunt om, sunt schimbare,
Sunt cauza, lege si ideie,
Creat, creator, prin Femeie…

v

O parte se-ncheaga, alta fluctueaza.

Din partea solidului

Cade spuma spatiului,

Din partea fluidului

Curge apa timpului.

Ea prin toate cade,

Pe toate le arde,

Sau le activeaza

Si le inzestreaza

Cu prezenta fiintei

Capcana dorintei.

Si asa incepe,

Cel ce se percepe,

Cel ce se concepe,

Dar nu se pricepe.

In spatiu sta forma,

Controleaza norma,

Creaza substanta,

Se naste speranta.

In timp salta valul,

Care roade malul,

Pe mal naste fiinta,

Apare tendinta,

Trimite ecoul,

Trezeste eroul,

Devora cuprinsul,

Invinge intinsul,

Deschide cuvantul,

Se lupta cu vantul,

Si rade si canta

Si plange pamintul.

Din timp se desprinde

Ideia ce prinde,

Si inimi aprinde

Pulsand forte, fapte,

In zi sau in noapte.

In timp primesc aripi,

Sau mor, nestiute,

Uitate-pierdute,

Fecioare rebele,

Dorintele mele.

Partea frematanda

Devine fecunda,

In voi fi se-afunda,

In idei abunda,

Primeste un sine,

Se face multime,

Multime de sunt,

Si domin pamant !

Aici verb miscare,

Deschide-ntrebare

Si taie carare,

Prin ploaia sau soare,

Spre scena schimbare.

Prin Mine, vointa

Iti cauti folosinta,

Incepi cercetare,

Spontan conexare,

Concept corelare,

A orice combinare,

De construct sarbatoare.

La-nceput omul prim

Gregar si canin,

Se lupta cu teama,

Se-ntareste cu arma,

Invadeaza cu drumul,

Convinge cu pumnul,

Invinge cu staruinta,

Cucereste cu saminta.

Prin eu cred, se indeamna,

Prin eu vreau, se condamna,

Prin eu pot, elibereaza,

Prin eu simt, prolifereaza.

Intr-un sfirsit, se lasa,

Barbat si Femeie in casa.

Noul ins e om practic

Se deschide sintactic,

Se decide semantic,

Prin eu stiu, se confirma,

Prin depind, se infirma,

Poarta mintii deschide,

Ratiunea conchide,

Necesarul pronunta,

La-ntamplare renunta.

Apare dilema,

Se incheaga problema,

Se iveste solutia,

Incepe revolutia…

Iar gandire inventiva,

Schimba mintea naiva,

Noutatea degaja,

Schimba lumea prin vraja,

Se confirma si neaga pe sine,

In puterea de rau sau de bine.

Eu, elanul inalt si cazut,

Eu, ideia regala extrasa din lut,

Eu scenariu cu roluri si joc,

Eu conflictul subtil, inselat de noroc,

Eu pariul absurd, castigat prin noroc.

In ‘Eu sunt’ se aduna,

Lumina nebuna

Reflectata de luna,

Decantata de minte,

Turbulenta, cuminte.

Eu, persoana trucata,

Eu, gandire bogata,

Eu, impulsuri rebele,

Eu, tristetele grele,

Eu ce cauta confuzul

Si gaseste refuzul,

Eu ce face alt eu,

Impartind ce e greu,

Inventand eul grup,

Multe inimi, un trup.

Prin eu-ei, reusind,

Sa invinga pe rand

Si nevoi si natura,

Sa-si propuna masura,

Prin contract social,

Prin concept radical.

Exersat in opunere,

Obligat la supunere,

Proiectant de conflict,

Adaptat la delict.

Dar natura nu iarta,

Rezolvarea desarta,

Ratiunea obtuza,

Actiunea confuza

Degradarea difuza,

De solutii convinsa,

De servicii invinsa,

Incercand sa sustina,

Fapta rea, fapta buna.

Necesarul satisfactiei,

Explozia interactiei.

Si astfel se-ntinde

Si totul cuprinde,

Torentul de viata,

Gigantica piata,

De acte, unelte, cultura,

De frig, adapost si caldura.

Aici tot e posibil, cand vrei,

Aici dai si primesti doar prin ei,

Iar stiinta cea buna, profunda,

In oferta de om catre om se scufunda,

Pe cand stiinta formei-serviciu,

De omul comun face sacrificiu,

Gaseste resurse, sporeste puterea,

Amana sau creste durerea.

Modelul placerii se pleaca,

Substanta in functii imbraca,

Produsul nevoia conduce,

In pret ca recul, se traduce.

Ideia se urca spre ceruri,

Se afunda pe sine in cloaca.

Vederea de sine isi pierde,

In lumea de piatra, neverde.

De ‘ce sunt ?’, se ascunde,

Prin ‘ce pot !’, se pretinde,

Intre loc si moment se intinde.

Reflexul de sine isi uita,

E-o patima vaga, oculta,

Nu trece prin burta.

Acum are valoare,

Numai stiinta relatie,

De orice combinatie,

Prin comert satisfactie.

Din eul candoare,

Din obscura chemare,

Din pura ratiune,

Din subtila minune,

Acum stapana pe lume,

Din varf in genune,

Nimic nu ramane…

Si timpul trecand

Si val ridicind si cazand,

Titanica, mandra putere

Prin stiinta, orgoliu, avere,

Deschide conflictul de sine,

Tratand orice rau ca un bine,

Facand din substanta un serv,

Trezind in natura un nerv,

Agresata in esenta

De umana descendenta,

Natura isi neaga creatia,

Iar eul pierde dominatia…

E iar celula microcip scindabil,

E idul auto-sustenabil,

E imposibilul probabil.

E-un mic si fragil sac flamind,

In vastul ocean hoinarind,

Purtat de curenti, vag simtind,

In abis disparand, revenind,

Un ‘am fost’amintind si uitand…

Dependent de intamplare,

Condamnat la venire-plecare,

Controlat de realitate,

Lipsit de personalitate…

Gandire avida, pacat capital,

Ridici si distrugi ideal,

Mereu orizont fara mal,

Mereu inceput prin final.

Transformare util-inutila,

Confirmare de sine ostila,

Putere absurda, mereu nesatula,

Esti iarasi… primara celula.

In campia de matase

Smulsa lumilor gazoase,

Sapte draci cu sapte scuturi

Cuceresc imperiul oase,

Ajutati de-un roi de fluturi.

Nesatulul ochi de peste

Linge pofta care creste

Si de toate se lipeste.

Sa se sature nu spera

Doar pe sine se devora.

Credinciosul prinde ingeri,

Gratia le coloreaza,

O elice le monteaza

Si cu mici atei in spate,

Catre luna ii lanseaza.

Fura totul, minte seaca,

Ziua de piele dezbraca

Si o da noptii, saraca.

Noaptea se-nfasoara-n ea

Si devine diva stea.

Ziua fuge, rusinata,

Ii e frig, e decoltata,

Si un pic cam excitata.

Un nor galben o poseda

Si-i plateste o moneda.

Intrigantul ia o tara

O indoaie, desfasoara,

Toate dau pe dinafara,

Dar tampit de priceput,

Prim ministru e facut.

Tehnologul inventeaza,

Ideia imperecheaza,

Serviciul legifereaza,

Unealta, cheia de bolta

Iar natura se revolta.

Moralistul omul prinde

De simtire il desprinde,

De gandire lecuieste,

De valori il decupleaza,

De elanuri il castreaza.

Economistul prospera,

Chiar in criza cea severa,

Concurenta e decorul,

Fa si vinde e motorul,

Cumparati cumparatorul!

Du-te ochi in coltul drept

Si impusca-te in piept.

Singele de ti-l aduni

Si il darui la nebuni

Vei mai trai pana luni.

Fruct e viata nu samanta,

Jos e raiul, neputinta,

Sus e iadul, rea credinta,

Iar la stanga dupa colt

Se vand pantaloni de hot.