Meta Poeme

Subscribe

Omul sintetic

September 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Omul sintetic

Ne scoatem ochii, montam doua gauri de noapte
O sa auzim mai bine visele taiate in soapte,
Ne muscam limba, tacand vorbim prea mult,
Limbajul e agreabil ostil, e al fratiei negatiei cult,
Sunetul nu transfera sens, nu are cum si cui,
Ascultat de orbii surzi, nu te comunici nimanui.
Pastram vointa, orgolioasa implicanta,
Inert activa, decorativ individuanta.
Vointa te ajuta sa stii ce vrei si nu se poate,
Cu ea reusesti sa le strici singur pe toate,
Capul, ce facem cu capul, cu sfera asta ovala?
Vizitata de creier, de idei mai mult goala,
Mai putem gandi, lipsiti de organ cerebral?
Evident, evident,
Atatia cretini acefali, au miros social, gust cultural.
Corpul, am ajuns la corp, templul locuit de zei,
De corp ai nevoie cand treci din tine in ei.
Corpul e un adapost unde uitat, te memorezi,
E rezeva de viitor in care congelat te pastrezi.
Acum urmeaza partea ne parte, principala,
Alert afectivul, nefericita fericire conjugala.
Afectul te umple de tine, lasand mintea goala,
Afectul de goleste in altul, relatia universala.
Iata-ne ajunsi la anexe reflexe, la ratiune,
Cea mai periculoasa, mai tehnica minune.
Rationand poti exista, liber sau ocupat,
Liber esti dator, ocupat esti de alt sclav, salvat.
In final urmeaza imaginarea, imaginarea,
Cauza cauzelor, mai albastra, amara ca marea,
Imaginand salbaticul semantic, de tine le alienezi,
Imaginand absurdul sintactic, dispari cand te analizezi.
Imaginarea te-a facut si toate le-a facut in tine,
Nimic nu este, dar tu esti, daca sa fii, iti face bine.
Esti doar imaginare, esti centru Om, esti Om periferie.
Esti om organic, om sintetic, perfecta jucarie…

nesigur

September 06, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

nesigur

ai mers si tot mers pana ai pierdut picioarele,
Acum nu mai ai picioare,
Ai dat si ai luat pana cand s-au terminat mainile,
Acum nu mai ai maini,
Ai muscat, ai mestecat, pana s-au tocit dintii,
Pana cand limba s-a mancat singura,
Acum nu mai ai limba si dinti.
Ai gandit si ai tot gandit pana ai invins gandirea,
Acum nu mai stii cum sa gandesti,
Ai iubit si ai tot iubit pana cand ai trecut prin toata iubirea,
Dar oare ai iubit tu vreodata?????????????

OPTIMISM

September 06, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

OPTIMISM

Esti inchis intr-o invizibila camase de forta,
Ea iti misca manile si picioarele,
Ea anima copul, capul, mintea,
Iti orienteaza privirea in toate directiile,
Ea iti alege gesturile, cuvintele, intentiile,
Ea iti baga in cap toate gandurile,
Tot ea le sterge si scrie altele.
Ea iti comanda toate actiunile,
Din ea vin toate emotiile,
Sentimentele, re sentimentele.
Dar tu niciodata nu esti liber,
Niciodata nu stii cum vrei, nu vrei ce vrei,
Nu poti face un gest numai al tau,
Nu poti pronunta un cuvant ales de tine,
Nu poti decide singur la ce sau cine sa te uiti,
Niciodata nu poti alege constient alegerea,
Nu poti alege fraza pe care o rostesti,
Nici gandul pe care singur sa il gandesti,
Nici dragostea pe care sa o iubesti.
Nici ura de care sa te indragostesti.
Nu poti urca muntele pe care vrei sa urci,
Si privi de sus prapastia umanitatii,
Lumea pe care vrei doar tu sa o cuceresti.
Tu esti un cuceritor cucerit de altul,
Esti numai un tu, iar eul tau e in altul,
Tu esti camasa, iar in interiorul ei nu e nimeni,
Esti numai tu cu puterile si spaimele tale…

cuvinte

September 05, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii, Uncategorized

CUVINTE

Ingozite cuvintele s-au urcat in pom,
Acum sunt serpi, maimulte, banane,
Sunt tigri de culoare, fara telefoane
Sunt orice numai nu nu bucati de om.

SIMTE

September 05, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Simte

Simte-te bine, cat poti de bine,
Inghite necazuri cu ulei de masline,
Bea sentimente topite in cana cu lapte,
Imblanzeste salbatic invazivele soapte.

Culege urme de amintire si tricoteaza
O tichie nebuna pentru mintea treaza,
Aduna tot trecutul in lacomul pahar,
Anonim unicat aruncat-repetat iar si iar.

Intre tine si zi, pune fraza traversa,
Intre tine si noapte, pune steaua inversa,
Tot aici, tot iubind iar vei fi, iar vei fi,
Iar iubirea de tine satula, va fugii, va fugii.

Cine esti, cine vrei, cine crezi, cine stii,
E trecut, e ai fost, interzis, inghetat, undeva,
Fara gest, fara verb, fara gand, nu simtii,
Lasa omul din tine sa zboare, poate prinzi altceva…

ACUM

August 30, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ACUM

Nu fi trist, nu fi neincrezator,
Nici pesimist, stupid, delasator,
Lumea e tot acolo unde era,
Dar ea e atfel decat lumea ta.
Si tu esti altfel fara sa te stii,
Cat timp prin tine nu poti privi.
Privind in jos, lumea-i enorma,
In ne astampar, schimbare de forma,
Acolo cresc oameni seminte,
Cu ratiuni reci, fierbinti credinte,
De gest, de gand, de zeu, de fapta,
Pe calea stanga, sau calea dreapta.
Orice inceput de om-ne om,
E doar un mugur in al fiintelor pom,
Ce creste floare cu anotimpul,
Si cade om cand il culege timpul.
Din om cazut, ies noi seminte,
Cu alte puteri, savori, vointe,
Ei sunt aici, sunt peste tot,
Dar nu in ei, acolo nu pot.

Din cei cazuti, ies labe cu ghiare,
Ies si fantome cu maini si picioare,
Cand esti afara, fi doar atent,
Unde esti om, pe ce continent,
Acolo atent te smulgi din radacini,
Te plimbi prin altii, iti cauti vecini,
Intrand in semeni, incepi sa vezi,
Ca fiind doar tu, poti sa te pierzi.
Acum incearca sa cresti invers,
De a ta memorie sa nu fi sters,
Dar nici ramas numai cu tine,
Insingurarea nu-ti face bine.
Fi tu prin altii, fi mim deprins,
Fi pierzatorul, de ne invins.
Imprima gestul pentru intrare,
Deschide simtul pentru plimbare,
Agita sensul pentru schimbare,
In tine totul e in dezordine,
Doar mintea pura te face ordine.
Doar ordonand ai ce demola,
Doar demoland, deschizi calea ta.
Acum vezi drumul ca o impresie,
Acum stii ca omul e doar expresie,
Acum iti spargi clipa fara unealta,
Si treci albastru prin alta poarta
Fara culoare, fara miros, fara accent,
Esti numai tu in etern prezent,
In regasire, in parasire,
In permanenta nepotrivire.

legea budhista a renasterii

August 29, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Legea budhista a renasterii

Raza comunica forma idee,
Simtul o percepe,
Creierul o reprezinta ca obiect,
Corpul are nevoie de obiecte,
Gestul este vanatorul obiectului,
Limbajul este vanatorul gestului
Ratiunea este stapana limbajului,
Ea face din limbaj o plasa de prins gesturi,
Face din gest o plasa de prins obiecte,
Face din obiect o capcana de prins pofte.

Limbajul si pofta trezesc Constienta,
Constienta individ identifica pofta-nevoie,
Satisfacerea poftei produce placerea,
Placerea repetata dezvolta lacomia,
Lacomia duce la rutina gest-limbaj,
Rutina lacomie-placere devine scop al vietii,
Scopul lacomie-rutina degradeaza,
Corpul si gestul, ratiunea si spiritul,
Degradarea duce la moarte,
Trecerea in moarte declanseaza
Ultimul regret, Marele regret,
Regretul activeaza amintirile placerilor,
Amintirile pornesc motorul renasterii,
Raza…..

RAZE

August 27, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Raze

Razele ingheta carnal in zbor
Si se fac serpi se fac oscilatie,
Fara radiatie, fara lumina,
Dar cunoscatori de cunoastere,
Serpii se urca in marul pacatelor
Si musca din Ea, din marul EVA,
Prima si ultima ofranda
Pe altarul feminitatii surpriza.
Asa se naste Eva, fructul fructificabil,
Cea mai insatiabila savoare,
Cea mai fascinanta combinatie
Carne-simtire-gandire, sunet-culoare.
Eva Autoare de autori si actori,
De roluri cadere sau urcare la nori,
Actori autori de spectatori.
Spectatorul e cauza a toate,
Spectatorul e cauza cauzelor
Cu cele mai mici resurse,
Dar cele mai mari posibilitati.

Eva este autoarea spectacolului,
A revoltei-supunerii spectatorului,
A luptei, victoriei, plutirii, posesiei,
A infrangerii, daruirii, respingerii,
Eva invietuieste ideea in forma,
Si forma in idee, admirata
De instrumentul Adam care ii simte
Parfumul dominant, ii soarbe senzatiile,
Ii recepteaza ordinele, efluviile,
Devine mascul prin iradierea feminitatii ei.
Eva il invata pe Adam cum sa o ajute
Sa faca oceane de spectatori,
Si scene unives pentru fiecare…

INVAZIE

August 25, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

INVAZIE

In campia de matase
Smulsa lumilor gazoase,
Sapte draci cu sapte scuturi,
Cuceresc imperiul ‘oase’,
Ajutati de-un roi de fluturi.

Inspiratul ochi de peste
Linge semnul care creste,
Si de arta se lipeste,
Voios arta il ignora,
Iar cuvintele devora…

Credinciosul prinde ingeri,
Gratia le tricoteaza,
O elice le monteaza,
Si cu episcopi in spate,
Catre luna ii lanseaza.

Altruistul, minte seaca,
Noaptea de piele dezbraca,
O vinde zilei, saraca.
Ziua se-nfasoara-n ea
Si devine diva stea.

Noaptea fuge, rusinata,
Ii e frig, e decoltata,
Si un pic cam excitata.
Senzualul o poseda
Si-i plateste o moneda.

Intrigantul minte-o tara,
O indoaie, desfasoara,
Toate dau pe dinafara,
Dar tampit de priceput,
Prim ministru e facut.

Curiosul delireaza,
Ideea imperecheaza,
Cu prostia mereu treaza,
Poftire-i cheia de bolta,
Iar natura se revolta.

Moralistul omul prinde
De pasiune desprinde,
De gandire lecuieste;
De valori il decupleaza,
De elanuri il castreaza.

Economistul prospera,
Chiar in criza cea severa,
Concurenta e motorul,
Fa si vinde e decorul,
Daca vrei sa primesti gratis,
Cumpara producatorul…

Du-te gand in coltul drept
Si impusca-te in piept.
Sangele de ti-l aduni
Si imparti cu trei nebuni,
Vei mai trai pana luni.

Fruct e viata nu samanta,
Jos e raiul, neputinta,
Sus e iadul, rea credinta,
Iar la stanga dupa colt
Se vand pantaloni de hot.

INTREG

August 17, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Intreg

Izbeste violent de ceva dur un pahar de sticla,
Se va sparge in mii de cioburi,
Nici unul nu va semana cu altul,
Nici unul nu va semana cu paharul,
Dar toate ii mostenesc fiinta cristalina,
Transparenta, duritatea, fragilitatea,
Agresivitatea taisului, precizia conturului.
Reflexivitatea intregului in parte.

Asa esti si tu omule, doar un ciob de Om,
Facut de un ciob din Zeitatea creatoare,
Numai ca Zeul total nu stie sau nu vrea sa faca
Oameni zeu, intregi ca el, oameni plini de zeitate,
Sau poate zeul cioburilor om, are un scop,
Poate vrea ca infimele sparturi de ‘opera om’,
Miliardele de oglinzi om, sa invete sa se vada,
Sa priveasca prin ele, sa opacizeze transparenta,
Sa transparentizeze opacul,
Sa insufleteasca prin cuvant samanta umanului.

Din cuvant sa faca o matrita de om intreg,
Sa arunce in ea miliardele de cioburi personaj,
Sa le topeasca si scoata forma fara forma,
A omului creator de idei zei, Om din care curge
Torentul univers, in om privitor, reflectat invers,
Ca ochi de gand si gand cu ochi in vedere de sine,
Ca Om pahar in umplere si golire de raul din bine,
Om gustat, masurat, acceptat apoi generos cedat,
Altui ciob Om care vrea sa se bea din cupa Om Zeu,
Sa fie omul originar, viu prin ofranda Zeului EU,
Zeu pahar ce se poate sparge-irosi prin indoiala, refuz.
Sau se poate ierta cand face din iubire de OM, abuz.

Ciobul individ nu poate retine nici macar amintirea
Paharului Om intreg, el trebuie topit si legat de alt ciob,
Obligat sa treaca prin toate personajele eu,
Sa se taie in toate muchiile si varfurile OM,
Sa le aminteasca candva pe toate odata,
Sa fie amintirea fara memorie, Omul fara zeu,
Nu Omul spart in fragemente de credinta Om ,
Nu Omul pahar, casant creator de cioburi om,
Sa fie Omul paradox, care exista si nu exista,
Pentru ca nici Zei intregi sau intregitori, nu exista,
Altfel ar exista oameni intregi, nu doar cioburi om…
Sau poate exista, exista, exista…