Meta Poeme

Subscribe

POETUL

December 16, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

poetul

Un poet scrie spontan, ne obligat,
De ce, nu e clar, el zice ca e inspiratie,
Adica intra ceva sonor in el si tre sa plece
Altfel se sufoca, sau se imbata cu silabe,
Seamana cu inspiratia si expriratia aerului.
Daca numai inspiri aer, doar aer te umfli,
Te faci cat un mega balon si zbori,
Poti sa ajungi in cosmos, daca ai noroc
Sau in mijlocul marii, daca te vrei marinar.
La fel inghitind pe nedigerate ne cuvinte,
Ele se aduna in tine, in rezervorul mintii
Si cand ajung la presiunea de spargere,
Ies din poet exploziv creativ
Iar emisia se cheama, eh, POEZIE!
Cu toate ca se poate numi si altfeL
Adica bolboroseala, trancaneala, aiurare,
Ori poate mult zgomot pentru nimic,
Sau visare, transa inspirat productiva.
Diferita, este transa agresiv alcolica,
Este si transa politica, inca mai rea,
Aici cel lovit de inspiratia organizatorica
A puterii care se revolta impotriva ratiunii
Isi joaca si el scenariul social absurd,
Spre hazul sau dezastrul spectatorilor.
Poetul e oarecum inofensiv,
Poate fi incoerent, morbid, lucid,
Dar isi poate face rau doar siesi,
Atunci cand astepta sa fie citit si admirat.
Dar asta nu prea se intampla
Pentru ca cetateanul onorabil,
Nu citeste decat aiureala politica
Care a luat-o voios razna,
Pe pasunea promisionilor ridicol-tragice.
Poetul e decent si contingent,
Lipsa lui de logica nu face rau nimanui,
Nici macar lui, asa ca e bine sa fi poet,
Atunci cand nu e evident inutil…
Si nu este, el ajuta pe altii, pe multi altii
Sa aiba sentimente, fara sa le provoace…

TU

December 14, 2017 By: cmarghitoiu Category: Uncategorized

TU ?

Nu apreciezi ce simti, gandesti, faci,
Cineva te face astfel si la el e puterea,
El decide cat de mult sa nu te placi,
Iar tu nu poti ocoli neplacerea.

Te imaginezi ca OM intr-un anume fel,
Adica astepti succese, recompense,
Dar ele raman numai imaginar tel,
Tu nu vei primi acele roade intense.

Concepi sa fi un anume om viitor
Si el devine prezent, se implineste,
Celui care te proiecteaza ii este usor,
Cand creaza un om, el doar il gandeste…

LUNA

December 08, 2017 By: cmarghitoiu Category: Uncategorized

LUNA

Hoinarind intinde bolta o albastra luna plina,
Alinand tristeti absurde, mancatoare de lumina,
Cine esti ea ma intreaba, de ce fugi de cer senin?
Daca vrei sa vezi in tine, tu fi gol si cand esti plin.

De necazuri inutile, sau banale sau adanci,
Poti scapa daca din plasa ai curaj sa te arunci,
Si sa cazi in viiorul care oricum e trecut,
Doar pe tine te asteapta sa faci ce a fost facut.

Ia si soarbe, ia si musca, pofta ta e pregatita,
Prin ea vei primi placerea, ea e a vietii ispita,
Pe toate le vei culege si pe toate le vei da,
Celui care te urmeaza, vine si in calea ta.

El esti tu, dar e si altul, e cel de care depinzi,
Si cu care poti fi prieten daca mana nu intinzi,
Sa primesti o experienta care oricum e a ta,
Dar e si ostila tie, cand o vrei nu te mai vrea…

ESTI

October 05, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

-Esti

-Esti itr-o lume a umbrelor si stralucirilor,
A lantului infinit al zilelor si noptilor,
Al razelor si culorilor care par forme,
Forme dure sau moi, lichide sau rigide,
Forme blande sau inca neimblanzite,
Forme care musca, ard, mangaie.
Din lumea asta le capeti pe toate,
Tot aici le arunci stricate, pe toate…
Aici e hrana, adapostul, actul, contractul,
De aici izvorasti Tu, tot aici te strecori,
In pamantul izvor, in cerul adanc,
In marea cea plina de darul belsugului,
Intinsa si sensibila piele-membrana,
Peste faptura pudica a pamantului,
Peste nelinistea lui prevestitoare,
Pamant care a trait si a faptuit,
Milioane de ani, sau poate lungi clipe
De senzatie, de reflexie, de act, de gand…
De aproape. de departe,
De acum, de curand, de nicicand…

Dar cand vine timpul ochii ti se inchid,
Toate umbrele si luminile se desprind
De tine si se duc de unde ai venit,
Cand culorile isi pierd stralucirea,
Iar stralucirile isi pierd toata culoarea,
Cand formele se devora si dispar,
Atunci incepi sa vezi ce nu e de vazut,
Atunci cunosti, ce nu e de cunoscut,
Atunci te indrepti catre ascunsul inalt,
Atunci te aduni, te trezesti in varful de jos,
Atunci ESTI omul care face oameni,
Face acei oameni care concep lumi stranii,
Lumi creatoare de oemeni, nu invers…

UMPLE

October 03, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

-Umple

Umple-ti viata cu ceva, cu orice,
Cu fulgere, cu traznete, cu peisaje pictate,
Cu picaturi de furie, amenintare, insinuare,
Cu insecte dresate sa iti faca prajituri cu miere,
Sa le si manance in locul tau,
Iar tu sa fi amar de toate, inclusiv de tine
Tu cel ce te zbati indurerat,
Batut cu biciul pacatului de a te fi nascut OM.

Umple-te si pe tine cu ceva viata,
Cu blandetea asta, cu rabdarea aia,
Cu gandul ca oricum nu ai nici un gand,
Sau daca ai, e dat cu imprumut.
Daruie-ti acum o tristete, o suferinta,
Sau grija ta continua de soarta lumii,
Care se duce, se duce undeva fara tine,
Te lasa pustiu pe peronul oceanului,
Si inoata catre urmatorul continent…

Umple-te cu orice initiativa,
Mai ales cu initiativa refuzului a orice,
Dar cum sa te mai umpli?
Cand esti deja plin pana peste,
Cu sila ta estetica de toata fericirea lumii,
Exprimata atat de atent inexprimabil,
In poezia ta, in ce crezi tu, ca e poezia ta…

POVARA DRAGOSTEI

September 29, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

povara dragostei

Biet poet compus si recitat de poezia ta,
Mereu enunti cuvantul ‘dragoste’,
Norul asta transparent iti intuneca orizontul
Iti leaga vazul de auz si auzul de suflet,
Dragostea e cineva care te doare cand este,
Te aduce la nebunie cand nu este , nu te vrea,
Dragostea, monstrul angelic care te urmareste..
Pana cand reusesti sa il vanezi, ucizi, sau uiti,…
E natura, foarea, fructul, raiul sau iadul,
E suferinta deliciu, e fericirea supliciu,
E promisiunea capriciu, capriciu,..
E tot ce nu esti, dar ai putea fi, daca ai putea iubi,
Sau daca ai fi iubit, ai fi pedepsit cu privilegiul asta…

Dar cum nu iti dai tu seama, naiv poet,
Murmurat fara sunet de inaudibila poezie?
Ca dragostea nu esti tu, nu e in tine, nu poate fi,
Cum nu intelegi ca cineva te iubeste sau te uraste,
Atat de intens, de straniu, de supra uman,
Iti da voie sa fi, sa nu fi, sa te descoperi,
Sa inveti ce e dragostea, sa cauti dragostea,
Sa o ceri, sa o primesti, sa te imbeti sorbind
Incantatia Dragoste, dragoste, dragosteee,
Sa o doresti ca generoasa pedeapsa,
Pentru libertatea egoista de a fi numai cu tine.
Dragostea e vantul salbatic, care te rupe,
De omul cu o singura inima si pune in loc,
Zeul sacru-profan al iubirii care te arde, te arde,
Te tine mereu aprins, arzand pe cel ce nu esti iubire,
Nu esti nici lipsa de iubire, esti doar o lama care taie,
Care te despica in doua, in iubitor si iubit,
Iar nu nu poti fi decat unul, in si prin iubire,
Poti fi cel care iubeste cu toata daruirea,
Si cu indoita dragoste vrea sa fie iubit, sa fie iubiitt!!…

INVERS

September 28, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

invers

Te strecori prin muchia sparta a culorii
Si ajungi in lumea invers intamplarii,
Acolo toate sunt pe dos,
Acolo numai inutilul e de folos,
Acolo dupa apus incepe dimineata,
Acolo prezentandu-te, iti lipseste fata
Si ce nevoie ai tu de ea unde sunt numai masti,
Pictate cu invidii intoarse pe partea altruista,
In invers primesti ceva surprinzator,
Ceva ce te interzice admite-n viitor,
Ai un organ care se catara pe timp,
Te trimite de la ne sosire catre plecare,
Te masoara mic, te vaneaza mare,
Te detesta adult, te admira adolescent,
Cu toate violentele volubile ale tineretii,
Cu gafele intelept senile ale batranetii.

In invers esti supus, cand te revolti,
Esti mort si ingropat dar cresti si te dezvolti,
Aici simti tot prin cele nesimtite,
Aici pui numai intrebari smintite:
Cum aspiri la fericirea fara subiect?
Cum conduci o ratiune fara obiect?
Ce te faci cu istetimea fara continut?
Cum educi copilul inca ne nascut?
Unde-i Dumnezeul inca necrezut?
Ce sa faci cu o candoare roasa de rugina?
Ce pret are stralucirea surda de lumina,
La ce-i buna noutatea inecata in rutina?
IMBECIL condamnat pentru lipsa de vina?
La nimic, nimic, nimic, din nimic e totul!!…..

A PRIMII, A DA…

September 21, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

A PRIMII, A DA

Ce ai primit:
Un corp, un creier, o constienta, o conditie,
Corpul e o gura imensa, lacoma, curioasa,
El vrea sa atinga, guste, sa inghita totul,
Gura corp are ochi, prin ei atinge promisiunea formei,
Are urechi, ele sorb a doua hrana subtila, sunetul,
Are gust, miros, tact, gurile-simt primitive, arhaice,
Insetarile, infometarile, initierile inceputului.
Toate sunt pentru creier, consumatorul principal,
Exploratorul, constructorul, demolatorul conditionat.
Creierul e marele vrajitor, el scoate din simturi
Forme, din forme relatii, din relatii isi face
Infinitul imprevizibil adapost, lichid si solid al lumii,
El face Mintea, subtila regie de lume, de haos, de lege,
Lumea te impresoara, te indeamna sa o vizitezi,
Sa intri in ea cu fortele carnii, sa vrei sa o apuci,
Sa o mangai, imblanzesti, sfasii, salbaticesti,
Sa o supui, sa o umilesti, sa fie a ta, sa fi al ei,
Sa va sustineti si distrugeti reciproc, intr-o unitate potrivnica.
Lumea o atingi si cu degetele spiritului, cauti sa o vindeci,
De durerile provocate ei cu gurile violentei, lacomiei,
De ranile adanci taiate in ea cu uneltele cunoasterii.
Lumea e marele sacrificiu in numele tau, pentru tine,
Ea te face, intretine, creste, invata, ajuta, satisface,
Cu pretul intelegerii ei, a prieteniei, a umanizarii ei,
Lumea e gardianul tau principal, ea intra in tine, te apara,
Te ridica, leagana, hraneste, distreaza, adoarme, viseaza,
Te ajuta cand ceri, cand presupui, cand vrei, cand poti,
Lumea e si adversarul tau, cand o substantiezi excesiv,
Cand aliindu-te cu materia, intri in conflict cu tine.
Lumea iti permite sa te bucuri, sa faci explozie de placere,
Tot ea face sa suferi cand iti alegi personajul incorect,
Cel care cultiva doar culesul, il sanctifica, admira, asuma.
Nu te recunoaste numai in placere, nu condamna insatisfactia,
Zic cei care au trecut dincolo, au lasat ceva din ei acolo,
Au venit inapoi sa cunoasca cum e fara nevoie, fara sine.

Desprinderea de individul posesiv-polar e primul test,
La examenul pierderii de identitate.
Identitatea e constienta inchisa in lumea conditiei,
Aici intalnesti dependenta, aici infloreste cauza si efectul,
De aici incepi sa izvorasti invers pana te golesti de umplere,
Pana te umpli de golire, te initiezi, te separi, termini.
Constienta e curiozitate, continuitate, inventie, functie,
Dar constienta e inconstienta cat timp e ocupata de tine,
De omul substanta, de omul ratiune, de omul actiune.
In constienta esti inchis si deschis, esti liber si intemnitat,
Esti fals si adevarat, fals in intentie, adevarat in inocenta.
Dupa explorarea subiectivitatii din constienta de mai multe ori,
Corpul oboseste, se degradeaza, vrea, dar nu mai poate,
Mintea se satura de simt, de verb, de gand, de afect,
Si experimenteaza ‘moartea-desprinderea’, spaima principala.
Ce insemna sa mori? intrebare pusa de multe, multe ori,
Fara raspuns, cu prea multe si neverificate raspunsuri.
Ipotetic cand mori, lumea incepe sa curga din tine,
Tu curgi din propria constienta substantiala, solara,
Problemele, rationamentele, solutiile, sentimentele,
Se lichefiaza si arunca in purificatorul principal.
Acolo arde partea efemera, carne-forma, senzatie-limbaj,
Raman intacte tensiunile, emotiile, tendintele, conditiile,
Dupa un timp toate sunt re activate, pure, doritoare,
Prin ele primesti un nou inceput catre un nou sfarsit,
Daca ai trecut examenul non identitatii, intri in
Inceputul fara sfarsit, in cel care nu te-a murit,
Si nu o sa te omoare niciodata,
Dar nici sa traiesti nu te mai lasa…

ASCUNDE

September 20, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ASCUNDE

Ia un topor si loveste din toate puterile
Fa o spartura in spatiu si ascunde-te,
Du-te in lumea de apoi, in universul invers,
Numai pleaca de aici, unde nu ai nici un loc.

Ascunde-te intre grauntele de nisip,
In adapostrile subterane ale furnicii
Ascunde-te in culoarea razelor, in parfumul uitarii,
Ascunde-te oriunde numai pleaca de langa tine.

Timpul te macina, te traduce in pulbere fina,
Recunoaste asta si stai in afara timpului,
Actorul care tace si priveste e etern, etern,
Cand incepe sa se miste si recite, incepe sa moara.

Acolo, dupa coltul amintirii se afla viitorul,
Aici, in lumina apusului, stau amintirile tale.
Mergi numai pana iti cad mainile si picioarele,
Dupa aia o sa inveti sa zbori, sa zbori..

VANT

September 20, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

VANT

Vantul e persoana, cerul e oglinda,
Daca ploua verde sentimentul creste,
Alergand prin tine, el o sa te prinda,
C-ai respins iubire, ai uitat ca este.

Valul e vibrare, valul te cuvanta,
Marea e putere, pod peste miracol,
Solul e fratie, sens ce se avanta,
Catre societate, marele spectacol.

Din ce n-ai, se naste animal dorinta,
In adanc curg rauri de umbra senina,
Cand respingi acceptul, tot e cu putinta,
Daca crezi in soare, noaptea e senina.