Meta Poeme

VIS VIRTUAL

Cand n-ai ce face si nu vrei liniste si pace,
Te rogi cuvintului sa dea ocol pamintului.
Cuvantul te asculta si fara vorba multa
Face pe loc miracol si te arunca in spectacol.

Totul incepe cu a fost odata…
Un daruit adolescent, numai candoare,
Si o superba, prea frumoasa fata,
Care-si bronza speranta trup la soare…

Visul capteaza simtul devine uimitor,
Te afli dintr-o data in tara nimanui,
Dorind intens, incandescent amor,
Ce te transporta in afara timpului.

Ajuns in lumea virtual-reala, fara legi,
Vrei maxima iubire, placerea suverana,
Carnala si intensa, sa o exciti, sa o culegi,
Sa gusti intreg amorul, sa-ti fie curtezana.

Dupa diverse cautari gasesti fata perfecta,
Iar frumusetea ei telurica iti e pe plac,
Dar ingrozit, constati ca e pe undeva defecta,
Ea te refuza fara comentarii: esti sarac!

Incerci sa te pui in valoare sperand sa convingi,
Pretinzi ca esti abil si senzual, dur si curajos,
Dar sila, incapatinarea si dispretul nu-i invingi,
Oricata forta-elocventa risipesti, esti pretuit pe dos.

Socat de neputinta prezentarii, deprimat si obosit,
In explorarea altor fiinte aventura cauti alinare,
Dar nici aici succesul si surpriza nu sunt de gasit,
Pari chiar sarac la suflet, lipsit de forta si chemare.

Mergand fara sa vezi, de ganduri ucigase prins,
Simti tremurand pamintul cu zgomot infundat…
De teama, curiozitate si speranta, esti cuprins,
Deodata te confrunti cu un cosmar, de ne imaginat…
Read the rest of this entry →

Uita ca esti ‘nu’,
Pretinde alt tu,
Inverseaza gandul,
Respinge cuvantul,
Inventeaza locul,
Convinge norocul,
Fa salbatic vantul,
Fa prieten pamantul,

Cucereste zarea,

Soarbe toata marea,

Spatiaza clipa,

Intinde aripa.

Esti iad, cand nu ai,
Esti rai cand te dai,
Cand te dai, te vrei,
Existent prin ei,
Cand esti ei, nu esti,
Pana te trezesti.
Cand esti treaz pretinzi,
Cand pretinzi aprinzi
Patima din tine,
Sorbind rau din bine.

Cand esti rau acuzi
Pana te scufunzi
In lumea furtuna,

Care te consuma.

Cand esti bun cedezi
Cedand contactezi
Omul care esti
Cand te irosesti.
Contactand comiti,
Comitand admiti,
Ca esti cand posezi. Read the rest of this entry →

CERCUL

Ma rog puterii mele divine
Sa ma ajute sa sparg ceasul
In care ratacit e pasul,
Oarba, vederea de global,
Surda, rostirea de universal.
Acolo, cei din care sunt facut
Vor reusi sa se cunoasca,
Vor invata sa se iubeasca,
Adanc in ochi se vor privi,
In forme, acte, cauze, vor gandi,
Prin alte euri, altfel vor simtii.
Miini generoase vor intinde,
Goluri compacte vor deschide,
Plinuri sonore vor cuprinde,
In mine ca substanta, vor lucra,
Prin mine ca ideie, vor rationa,
In daruiri de sine, ma vor recupera.

Sunt spatiu fara margini,
Sunt energie fara sarcini,
Sunt timp in care toate ard,
Sunt loc din care toate cad,
Sunt conservare infinita,
Sunt curgere nedomolita,
Sunt afirmare nerostita,
Sunt constienta ce se face,
Cu facerea re-innoita. Read the rest of this entry →

Mesager

Merg pe drum larg si drept, cu sentinte pavat,
Trec din trup in alt trup constient, necesar, asumat.
In persoana patrund, amintind memorate proiectii,
Semnific si discut, traversez de uman intersectii.
Curg in rauri de forme-emotii, coridoare de fum,
Inventez rezolvari de nimic si primesc o prezenta acum.
Cerebral demonstrez legi si cauze, argumente hilare,
Afectiv ma strecor in tablou, joc, parfum si culoare,
Ma fixez in “eu vreau ori refuz”, autonoma tendinta,
Scriu si sterg intelect, document pentru dreptul la fiinta.

Merg sub nori fara cer, fug prin loc fara nume,
Creator gol si alb, pictand vieti de carbune.
Proiectez zei anarhici si cruzi, ei ma sorb de ecou:
Consumand ai orice si oricand, esti si om si erou Read the rest of this entry →

CANDOARE

Un poet din larga lume, intr-o noapte de plictis
Indemnat de muza rima intra furibund in scris,
Turnind om, pamant si stele in supusa calimara,
Scotand iubiri si oftaturi, cat sa sature o tara.

Cand privi a sa lucrare, incantat si ametit
Se crezu ca insusi zeul, care lumea a croit.
Fara sa mai chibzuiasca, daca merita ori ba,
De maritul domn al vietii, incepu a se ruga:

Rege-al vorbei mi-ai dat viersul, mai indura-te putin,
Fa sa fiu in admirare, vreau celebru, sa devin.
Pe multi altii cu chemare, i-ai facut al lumii far,
Te rog, fa-ma si pe mine, nou luceafar, sa rasar… Read the rest of this entry →

PROMETEU

Marii stapani ai universului
Pretextele obscure ale versului,
Intr-un ceas de plictis, cat o era
S-au intalnit pe o galactica sfera,
Ca impreuna sa hotarasca
Ce regula in haos sa domneasca.

-Confrati intru putere, zice unul
Batandu-se in cap, cu pumnul,
Ce viata banala, anosta si goala,
Stupida, izolata si im-personala.

Avem la indemana infinitul
Si-n noi se zbate infinit, uratul,
Energii enorme fara efecte curg,
Puteri nelimitate in nent se scurg,
Ne trebuie conceptul demiurg.
Spatiul curge gros si lent
Ca un rebel excrement,
Iar timpul se umfla obstinat,
Cadavru putred, de innecat. Read the rest of this entry →

Rasuna dur si clar un clopot aspru,
El bate lumile ofranda cu uneltiri ascunse,
In rugul violent al ochiului senin, de alabastru
Ard vieti in frenezie, cu lacrimi om aprinse.

Explozii si compresii in spatii despletite,
Trasee de timp pline, procese corelate,
Confuze erele prin euri zboara despletite,
Spre universul constient cu forme animate.

In vidul inchegat cresc agregari de ins,
O mana fara carne le cauta si culege;
Legate vor fi iarasi de nou cosmos-cuprins,
Care creaza totul, sintactic, dupa lege.

E doar o bezna alba, subtila combinare,
De raza si substanta, in spatiul expandat;
Voi fi din nou “Eu-Actul!” subtila inscenare,
Se pregateste de spectacol in timpul reciclat. Read the rest of this entry →

CALATORIE PE CURCUBEU

Intr-o noapte generoasa
Stand cu stelele la masa,
Un gand straniu m-a batut,
Sa ma fac cosmonaut ?? !!!!
O alta noapte n-am asteptat,
Tot ce urmeaza, e adevarat…
Un car stelar am comandat,
O tona de noroc am cumparat,
De bratele surprizei leganat,
In inima fortei-miscarii aruncat,
Cu setea si candoarea neofitului,
Ma darui provocarii infinitului…

Abia am decolat…
Si inima mi-a palpitat
Iar mintea s-a infiorat:
Cu o cometa era sa ma ciocnesc
Si fara inceput, povestea sa sfirsesc.
Imensa, ciufulita, rece si fierbinte,
Avand drept corp, o coada de cuvinte
Plutea printre planete cu capul inainte.
Cuprins de curiozitate, m-am lipit de ea,
Enorma oratoare un discurs tinea.
Cometa vorbitoate?!!
E ceva nou sub Soare…
Un lucru nefiresc, ciudat,
Urechea mi s-a pus pe ascultat:
Vorbea despre ‘realitate’, un pic incoerent
Dar excitant-abstract, extrem de competent.
Enorma ti-e puterea, sfanta intamplare,
Tu faci ce vrei, cand vrei, din fiecare!
Sa fii extrem de mic, sa pari un urias,
Obscur si ignorant, sa faci stiinta trufas!
Ce har, ce profunzime, ce rigoare,
Sa trancanesti cu maxima candoare,
Despre intregul fara cap si coada,
Despre substanta rece care o sa arda,
Despre intindere, schimbare , interactie,
Despre extensie de ritm si timp contractie.

Read the rest of this entry →

Intregul se scindeaza

O parte se-ncheaga, alta fluctueaza.

Din partea solidului

Cade spuma spatiului,

Din partea fluidului

Curge apa timpului.

Ea prin toate cade,

Pe toate le arde,

Sau le activeaza

Si le inzestreaza

Cu prezenta fiintei

Capcana dorintei.

Si asa incepe,

Cel ce se percepe,

Cel ce se concepe,

Dar nu se pricepe.

In spatiu sta forma,

Controleaza norma,

Creaza substanta,

Se naste speranta. Read the rest of this entry →

In campia de matase

Smulsa lumilor gazoase,

Sapte draci cu sapte scuturi

Cuceresc imperiul oase,

Ajutati de-un roi de fluturi.

Nesatulul ochi de peste

Linge pofta care creste

Si de toate se lipeste.

Sa se sature nu spera

Doar pe sine se devora.

Credinciosul prinde ingeri,

Gratia le coloreaza,

O elice le monteaza

Si cu mici atei in spate,

Catre luna ii lanseaza.

Fura totul, minte seaca,

Ziua de piele dezbraca

Si o da noptii, saraca.

Noaptea se-nfasoara-n ea

Si devine diva stea. Read the rest of this entry →