Meta Poeme

Subscribe

PERFECTIUNE

March 21, 2017 By: cmarghitoiu Category: Uncategorized

PERFECTIUNE

Se spune ca MARELE CREATOR ABSOLUT este Atot puternic si Bun, numai bun.
Ca sa isi confirme calitatile la inceput a facut o lume buna, perfect buna, lipsita de rau si a instalat-o intr-o gradina imensa plina cu toate deliciile. Dar primii oameni nu avea nevoie de hrana in perfectiunea lor trupeasca si sufleteasca.
In aceasta prima lume oamenii nu se iubeau, pentru ca iubirea este o discriminare pozitiva, adica preferi pe unul si ii ignori pe ceilalti, nu iti trezesc interes, iar ignorarea aproapelui e o fapta rea. Nici ura nu era acolo, pentru ca si ura e o discriminare negativa, adica detesti pe unul sau mai multi, iar ceilalti iti sunt indiferenti, asta nu e in regula. Nu erau nici prea destepti. Intreligenta are riscurile ei, cine stie ce le da prin cap celor care au ceva in cap.
Lipsiti de iubire si ura, de alte satisfactii care sa le consume atractiv timpul, primii oameni care pana la urma tot oameni erau, adica doritori de distractie de orice fel, se plictiseau ingozitor.
Ca sa faca ceva deosebit unii au gustat din fructele gradinii, experienta placuta si neplacuta. Fructele erau foarte gustoase dar toti au facut indigestie cu dureri de burta, din cauza materiei cu care corpul lor pur nu era invatat. Odata unul mai inventiv, calitate foarte rara, s-a uitat atat de mult la altul fara sa stie de ce, incat pana la urma acesta i-a devenit spontan antipatic si ia dat un pumn. Actiunea asta stranie l-a mirat foarte dar a constata ca are si partea ei buna, e o noutate, e ceva deosebit, ne mai facut.
Simtind durere cel lovit sa mirat si el de noua simtire si dupa ce a rationat profund, a inteles ca durerea vine de la celalalt, de la gestul lui. Fara alta analiza a dar si el un pumn primului, iar acesta simtind si el durerea a replicat la fel, de unde o bataie nu foarte indemanatica, dar indeplinita cu toata daruirea.
Altul plicisit si el a inceput sa observe corpul si miscarile unui semen a simtit ca admira pe cel privit si asa s-a declansat prima emotie pozitiva. Cei doi au explorat in continuare atractia si au descoperit ca poseda o multime de satisfactii ascunse, mult mai intense decat se asteptau. Asa a aparut dragostea.
Ura e mai simplu de explicat. Cand doi au iubit acelasi subiect, iar unul a fost preferat, evident cel refuzat a simtit o repulsie pentru cel favorizat si a imprumutat violenta de la primii ei descoperitori, sa se razbune.
In continuare oamenii au inceput sa aiba subiecte de barfa, despre tot felul de iubiri si uri reusite sau ratate, despre infidelitatea unor iubiti, despre razbunarile celor ne iubiti, despre tot felul de conflicte intre cei se se urau in iubire si se iubeau in ura, si tot asa.
In aceasta noua societate plina de opozitii, au aparut si alte specii de indivizi, anume cei ce inventau povesti de dragoste si ura, unele atata de ingenioase incat au trezit interesul si emotia altora. Asa au intrat in scena profesionistii distractiei si spectatorii amatori de distractie, care au ramas pana azi in stadiul de amatori, adica le inghit pe toate, altfel e foarte greu sa te suporti.
Incet incet, lumea s-a perfectionat in sensul bun-rau al cuvantului, adica unii iubeau si se simteau foarte bine, altii urau si se simteau si mai bine dupa ce se razbunau.
Creativii inventau tot felul de scenarii cu iubiri si uri extraordinare si le vindeau amatorilor saraci cu duhul. In noua lume care incepea sa se invecheasca a intrat cu toate resursele lui RAUL. Creatorul Absolut a constatat cu surpriza ca raul nu e chiar asa rau daca ii distreaza opera, le da o preocupare chiar si celor care sufera, ii scoate din insuportabila plictisela a lumii perfect bune.
E inutil sa continuam, toti stim cum arata o lume cu adevarat buna, adica mai mult rea decat buna, doar traim in ea si stim ce rol important are raul in perfectionarea noastra, in perfectionarea ei. Inutil sa spunem ca marele CREATOR s-a folosit de experienta primei opere si nu a a mai facut niciodata lumi perfect bune, dimpotriva a preferat sa faca lumi mai mult rele, cu doar un procent de bine. Incantat a observat ca aste evolueaza cel mai fericit-nefericit, distrandu-l si pe el, care incepuse sa se plictiseasca inchis in monotonia aproape insuportabila a genezei BINELUI.

A FI ALTUL !!!

March 13, 2017 By: cmarghitoiu Category: Uncategorized

A FI ALTUL !!!

-Daca iti place, de ce iti PLACE?
-Daca nu, de ce NU?
-Astea sunt intrabarile la care se pare ca nu stii sa raspunzi!
-Neraspunzand nu pari sa fi TU, autorul opiniilor sau judecatilor tale!!
-Si atunci cine este?
-Alta intrebare grea.
-Un rationament atent ori poate absurd, ne dezvaluie ca nimic din ce facem, ce credem ca facem, nu facem, nu ne apartine.
-Spre exemplu nu noi ‘vorbim’, pentru ca nu stim cum vorbim, cum construim sensuri, cum alegem si cuplam coerent sau nu, sensuri, cum le interpretam, iarasi corect, sau anapoda.
-De fapt prin noi se vorbeste, adica suntem facuti martorii constienti ai actului vorbirii, iar constienta marturiei, constienta triplei marturii, anume contienta intentiei actiunii, constinta faptuirii actiunii, constienta culegerii roadelor actiunii, te face sa asumi toata actiunea, sa iti atribui rolul de autor.
-Constienta marturiiei intentiei determina logic convingerea posesiei intentiei, adica tu esti autorul intentiei. daca esti autorul intentiei, esti martor constient la derularea actiunii, de unde rezulta ca esti autorul actiunii. Constienta desfasurarii actiunii te face sa iti atribui actiunea, sa te declari autorul actiunii pentru ca tu o intentionezi-vrei facuta, tu o si faci.
-Admiti ca altul are o intentie, cand nu constientizezi acea intentie. Admiti ca altul face o actiune cand nu ai constienta detaliata a construirii prin corpul si mintea ta a actiunii.
-Daca pe langa constienta intentiei-actiunii. mai esti martor constient detaliat la desfasurarea actiunii, apoi esti si martor nemijlocit al efectelor, al culegerii roadelor ei, nu e oare evident, incontestabil, ca tu esti autorul si numai tu?
-Prin acelasi rationament, nu gandesti tu, nu rationezi tu, nu imaginezi, paradoxal nu esti nici autorul emotiilor tale, dar si aici esti martorul lor constient, intentional si efector, de unde posesia rationamantelor, imaginarilor, emotiilor.
– Neputnd fi martori constienti, nemijlociti ai actelor, emotiilor altora, admitem fara probleme ca nu sunt ale noastre, nu suntem autorii actelor, nici posesorii emotiilor.
-Cand constientizezi atat de precis nuantele unei emotii, nu poate fi decat a ta, este a ta, numai a ta, pentru ca nu poti simti emotia altuia.
-Sigur este, dar tu nu ai nici o contributie la alcatuirea continutului emotiei, stare mental-afectiva prea complexa, sa se puna problema sa o faci tu, sa stii cum sa faci asa ceva!.
-Dar de fapt ce importanta are ca nu esti cine crezi, oricum cineva tot esti, prin marturia constienta a participarii.
-Este suficient sa se vorbeasca prin constienta ta, sa se actioenze prin constienta ta, sa constientizezi emotiile, alte stari mentale, pentru a fi autorul lor, a fi cel ce le parcurge constient, le ia constient in posesie, le asuma, iar asta e destul, pentru a fi cine esti.
-Daca prin miracol ai sti complet constient, cu toate detaliile, cum vorbesti, cum actionezi, cum esti emotivat, cum imaginezi, nu TU ai mai vorbi, actiona, simti emotii, imagina…
-In noua super ipostaza ai fi in paradoxala situatie a celui care face pe altul, sa vorbeasca, sa actioneze, sa gandeasca specific, sa aiba emotii.
-Acum ai fi divinitatea constient absoluta, sau natura legic dar ocult creatoare, ai poseda o identitate speciala, supra cunoscatoare, care evident, te depaseste si ca intentie.
Si atunci sa fim cine suntem!!, chiar daca nu stim cine, sa ne bucuram de cine suntem!!, cand ne place, sau sa nu ne intristam prea tare!!! cand nu ne place, oricum nu avem ce face!!!!

OUA PATRATE

February 24, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Unde mergem personaje,
Vrei ceva grotesc suav ?
Pune-ti la pofte etaje,
Monteaza-ti ochiul concav.

O sa facem o plimbare
In orasul cu distractii,
Sa gasim o fata mare,
Si sa-i masuram reactii.

Dragostea ne iertatoare
Taie crini pe sanul drept,
Juvenila cercetare,
Cauta joc mai jos de piept.

Incantarea te izbeste,
Ca baros de cap lovit,
Limba ta in os de peste,
S-a infipt si-a amortit.

Un martir intins pe crucea,
Patimilor suculente,
A facut piftii din smoala,
Rugaciunii decadente.

Prune cad ca trandafirii
In pocal prea virtuos,
Bea-va sangele vampirii,
Abstinenti cu gat pe dos.

In a intamplarii urbe,
Zboara zvonuri de cavou,
Zeul capul sa va schimbe,
Imbecili clociti in ou.

Ce poti da, da auster,
Dar fura in piata mare,
Hot bogat, cinstit, prosper,
E hot sfant, in calendare.

Mana cauta corp incins
Facand vraja sa tresara,
Doamna cine te-a convins
Sa te mai doresti fecioara?

In parfumul pervertit,
Creierul ce minte, pute,
Moarte pune-l la dospit,
Pedepsit cu minciuni mute.

Cand se scoala dimineata,
Soarele isi spala nimbul,
Prostule venit-a schimbul,
Spala-ti de prostie fata !!

Suflet mergi la primenire
Pe o lama de cutit,
S-a uzat toarsa subtire,
Panza viata si-a murit.

Elefantul face versuri,
Iar camila le citeste,
Unui procesor arhaic,
Programat pe latineste.

Perfecta prima pereche,
A cazut iar in pacat,
Excitata dogma veche,
Dorind, iar s-a anulat.

Daca nu esti, dar te vrei,
Cauta un pantec rodit,
Daca esti, dar nu te vrei,
Du-te de unde-ai venit.

CONFLICT

February 18, 2017 By: cmarghitoiu Category: Uncategorized

CONFLICT

Picaturi de senzatie fierbinti si confuze,
Cad pe calota de ghiata a conditiilor,
Tremurand ele se transforma in relatiile
Infometate de contact, dar goale de efect.

Cristale de noutate, reci si taioase
Strapung membrana fragila a conventiei,
Aolo unde patrund cresc pofte si membre,
Se deschide floarea carnivora a satisfactiei.

Obiectul si conceptul se ataca si inghit,
Ele sunt consecintele prinderii si inchiderii
Ratiunii in templul sacrificatorului,
Unde norma, dogma, supunerea, se insotesc.

Cand privesti deschizi poarta intrebarii,
Cand atingi exciti agresivitatea din subiect,
Cand vorbesti iese din cusca temporalitatea,
Tacerea te conserva, dar instraineaza…

RELAX

February 09, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

RELAX

Ironia, drama, tragedia,
Trec din fiinta in nefiinta,
Omul isi consuma comedia,
Bucurie, relaxare, suferinta.

Adam canta o oda marului
Pe care Eva il inghite, casta,
Iar sarpele da Adevarului,
Minciuna viata de nevasta.

Tigrul isi musca mirosul,
Iar pestele isi pune nada,
Meduza isi admira torsul,
Un prost destept e nostimada.

Timpul intoarce pendula,
Spatiul inghite distanta,
Racheta se vrea libelula,
Umilul cultiva aroganta.

Norul detesta desertul,
Lacrima soarbe oceanul,
Inertia refuza inertul,
In clipe se dizolva anul.

Cu rolul scrie autorul,
Sabia trasa inunda albia,
Din emotii se face decorul,
O scoica intoarsa imita corabia.

In loc de creier ascult un greier,
Vad cand posed umbra ecoului,
Din paie albe diamante treier,
E cer senin in galbenusul oului.

Aici ma vreau dar sunt departe,
Cand voi veni, ma veti uita,
Cand voi pleca ma voi desparte,
De cel care am fost candva.

Nici un intreg nu are parte,
De partile din unitatea sa,
Nici un concept nu se include,
Fara un altul care il conclude.

Capcana mintii vaneaza gratia,
Poftirea poftei te da afara,
Cu dogma se cununa inspiratia,
In lumea poeziei e primavara.

a fii sau a nu fii

February 02, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Compara-te cu soarele, cu luna, cu stelele,
Cu cerul, cu muntii, campiile, apele,
Compara-te cu copacii, florile, fructele,
Cu pietrele, cu firele de iarba,
Cu animalele, cu pasarile, insectele,
Compara-te cu orice diferit de om
Si esti numai o metafora, o figura de stil.

Compara-te nepartinitor cu altii,
In ce faci, spui, intelegi, crezi,
Si incepi sa stii ce insemna sa fii om.
Compara-ti visele lucide cu visele altora,
Si daca le preferi pe ale lor, esti inca in crestere,
Daca te simti mai bine in propriile vise,
Incearca sa le realizezi in visul treziei.
Daca reusesti, ai devenit om matur,
Daca nu, trebuie sa mai incerci…

poate

January 25, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Poate

Auzul e stramb, urechile drepte,
Vorbele ce fura nu sunt prea destepte,
Esti aici tu asta, ori ai si plecat?
Tu hranit cu boala si nevindecat.

Daca vrei din toate, trebuie sa dai,
Dreptul la pomana se voteaza-n rai,
Daca te simti verde, toate ti se cad,
Idiot sinistru, investit de iad.

Lumea e dulceata, omul e amar,
Multi au limba lunga, dar lipsa de har,
Lumea e putere, lumea e sclavie,
Inteleptul poarta de nebun tichie…

LIBER

January 15, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Daca vrei sa fii liber,
Nu ai voie sa te vrei actor,
Actorul e inchis in rol, in personaj.
El trebuie sa se prefaca,
Sa se ignore, sa fie altul,
Doar pentru satisfactia efemera a aplauzelor.
Scopurile actorului sunt false,
Sentimentele lui sunt false,
Realizarile lui sunt false,
Victoriile lui sunt false,
Ogoliul lui, din rol, e fals.
Daca te vrei liber,
Nu ai voie sa fii spectator,
Sa fi dependent de actor,
De drogul spectacol,
De implantul personalitatii eroului,
Care te crezi, dar nu esti, nu poti fii.
Nu ai voie sa te vrei nici autor,
El e cel mai neliber neliber,
El e dependent de imaginatia lui,
De actorul imprevizibil,
De capriciile lui,
De sensibilitatea lui tocita, simulata,
De plictisul lui de rol, de spectacol,
De sila lui de spectatorii ingrati,
De dorinta lui de a fi odata om autentic.
Actorul este legat si de spectator,
Ne naivitatea lui pervertita,
De preferintele lui agresive,
De prostul lui gust ostentativ,
De imaturitatea lui nevindecabila,
De pretentia de a fi cunoscator,
A ceva dependent de creativitate.
Si atunci cum poti fii liber?
Numai daca admiti ca nu existi,
Sau admiti ca nu exista libertate.

CICLU

January 11, 2017 By: cmarghitoiu Category: Uncategorized

CICLU

Rasuna dur si clar un clopot aspru,
El bate lumile samanta cu prevestiri ascunse,
In rugul violent al ochiului senin, de alabastru,
Ard vieti in frenezie ca lacrimi vii, aprinse.

Explozii si contractii, lumina condensata,
Curgeri de timp inverse, procese comprimate,
Trimise, erele prin euri zboara despletite,
Spre rasaritul fiintei cu simturi oarbe, mate.

In haosul prestabilit cad trandafiri de fum,
O mana fara carne ii prinde si culege;
Rosii vor fi pe fila de alt cosmic album,
Care apare, infloreste, cade, sintactic, dupa lege.

Doar in proiect e scena, teren de exprimare,
Actorul inca doarme, iar spectatorul nu a inviat,
Voi fi din nou ‘EU constienta’ unica intrebare?
Mai poate controla prezentul, agentul congelat?

Un sol al invierii, un altul de ucis,
Se lupta si impaca in vasta panorama,
O poarta catre ziua si noapte s-a deschis,
Opera si autorul isi fac prin personaj reclama.

Cresc lumile de carne pe ramul inflorit,
Si alte lumi in spirit, asteapta sa rodeasca;
Din somnul ignorantei, ‘ Divinul’ s-a trezit,
In ochiul care ‘poate’, prind suflete sa creasca.

Trec in fapturi concrete, ne demonstrate teoreme,
Sensul interpretabil ofera lumea de parfum, culoare,
Talente incredibil creative, sau nepasari boeme,
Vor cere libertatea, perfida condamnare.

O banda de impresii isi striga iar intrarea,
In marea sarbatoare cu defilari de trup,
Aici se lupta tandru maturitatea si candoarea,
Aici fundamenteaza conspiratii, tradarile de grup.

Si cresc si se afunda palatele de plin inselator,
Campiile, cerul si marea isi inmultesc rodirea,
Masina de croit biografii ofera sansa tuturor,
Ca un incendiu cosmic se propaga omenirea.

Cu o retea de traiectorii se-mbraca marea sfera,
Vointa cuceririi-stabilirii, descopera noul pamant,
Primind nevoi si satisfactii, sorbind din atmosfera,
Euri de norma sau de dogma se cauta, se refuza, cer cuvant.

Perceptii dens reprezentate devin repulsii si atractii,
Cauze confuz argumentate se contrazic, se leaga,
Taieri in carnea spirit, fluide, imposibile deductii,
Isi pun in necredinta sansa confirmarii, dar se roaga.

E timpul competentei, al artei, stiintei, cercetarii,
In mainile ingenioase, structuri agile cresc rapid,
Trasee de posibil si probabil, produsul corelarii,
Scot societatea din substanta, pe un fundal de vid.

Posesia, prima comanda dezvolta vectorul producator,
Persoana se emancipeaza, trece din umbra in lumina,
Stupi grei de implinire, roluri spontane fara autor,
Cu mierea noutatii, inflorescenta ratiunii e iar plina,

Unelte, functii, satisfactii, se folosesc si se arunca,
Belsugul creste ca aluatul, dar istoveste sursa,
Din arta-stiinta care poate totul, amenintarea urca;
Dezlantuirea cercetarii dedicate se prinde iar in cursa.

Inconstienta constienta isi premiaza personajul,
Cu pofte de caverna, cu sentimente violente, infantile,
Primind iar viciul confruntarii, obscur apare derapajul,
Rapid dragostea trece in ura, iar razbunarea sterge zile.

Victorii si dezastre, exuberante lacrimi,
Prostie transcendenta, pigmeu in rol de Zeu,
O constienta obsesiva, tesuta-n triviale patimi,
Face din moarte un vehicul, nascandu-se mereu.

Scufunda-te banchiza si lumile inneaca,
Sau le loveste si sfarama cu fulgere de ger;
Cand suna cornul asfintirii, planeta se dezbraca
De atmosfera si ingheata, intunecata stea de fier…

Atunci cand degradarea invinge primenirea,
In noapte ca-n salvare, prind lumile sa cada,
Ideia plictisita-obosita isi cheama adormirea,
Iar ochiul care ‘stie’, refuza lumi sa ‘ vada’.

PROMETEU

January 02, 2017 By: cmarghitoiu Category: Poezii

PROMETEU

Marii sustinatori ai universului
Conditiile secrete ale versului,
Intr-un ceas de plictis cat o era
S-au intalnit pe o eliptica sfera,
Ca impreuna sa hotarasca
Ce ordine in haos sa legiuiasca.

-Colegi intru creatie-risipa, zice unul
Batandu-se in piept cu pumnul,
Ce viata banala, absurda, de rutina,
Mereu aprindem, stingem o lumina,
Rostind un verb, sau ridicand o mana.
Avem la indemana substanta, energia
Pe noi ne arde-ngheata nostalgia.

Ne stau la dispozitie alternative,
Inventii poli-eco-tehno lucrative,
Dar noi pastram calea traditiei,
Ne revoltam doar contra revolutiei.
Timpul curge gros, gretos si lent,
Ca un excrement,
Spatiul se umfla necontrolat,
Cadavru verde-galben, de inecat.
Stele ardem, stingem, explodam,
Puterea ne domina, radiind, ne cuplam.
Ne jucam doar cu scantei in bezna frigului total,
Rataciti fara busola pe-ocean cosmic fara mal.
Ce suntem, de ce, cu ce scop, ignoram,
Nu ne intalnim nu discutam, colaboram,
Nimic nu innoim, toate le reciclam.
In noi ‘Eul persoana’ zace somnolent,
Nu asumam senzatie, idee, sentiment.

Ar trebui sa facem o transformare,
Sa demonstram ce suntem in stare,
Sa fim inventivi, sa concepem un joc,
Sa circulam in timp, sa ne fixam in loc.
Un joc cu personaje, sa trezeasca interesul,
Sa vindece singuratatea, melancolia, stresul,
Sa dea momentului directie, sens, avans,
Sa faca nemurirea, un suspans…
Propun sa nu mai asteptam,
Sa cercetam, proiectam, aplicam.

Si dupa sase zile, zbuciumate
In care zeii au muncit pe ne mancate,
Au incercat si au gresit cu toate,
Intru sfarsit gasira supremul joc-jucarie,
Identitatea perceptiva-emotiva-reflexiva, autentic vie.
Utilizabila ca temporara alternativa la zeitate,
Sau ca material pentru o viitoarea societate.

Odata proiectat, testat, omologat,
Jocul ‘OM personaj’, a fost lansat,
Iar viata zeilor a devenit un super vis,
Cu neputinta de imaginat-descris…
Pentru a face rolul usor interpretabil,
OMUL era intern, gandit, mental reprezentabil,
Dependent de constienta zeilor, in ea prezent,
Neputincios prin sine, divin omnipotent.
Furati de setea arzatoare a surprizei,
Prin sentiment au tot crescut valoarea mizei,
Rolul divin-uman a devenit naravul preferat,
Iar in spectacol, fara voie zeul s-a umanizat,
A devenit dual, nemuritor, risipitor, senzitiv inert,
Sau muritor, curios, creativ, agresiv, emotiv alert,
Tradator din interes, din interes loial,
Prea des iresponsabil, pus pe scandal.

Acum pot spune, chiar ne bucuram,
Placerile ne violeaza iar noi le premiem,
Intrati in drogul personalitate, exultam.
Zice un zeu in rol grotesc-sublim,
Sorbind cu sete al umanitatii vin.
E plina de super surprize clipa,
Plictisul nu-si mai flutura aripa.
In roluri eroice, erotice, glorioase, galante,
Conspirative, calomnioase, toate fascinante,
Noi ne distribuim, cu zel declamam,
Din cupa fericirii constientei limitate bem.

Acum noi insine incepem sa ne recunoastem,
Dar omul si potentialul lui, abia cunoastem,
Sa fim umani, numai umani, sa le gustam pe toate,
Minore, medii, ori ucigase, dar omenesti pacate,
Sa fim numai ca ei, sa vrem, luptam, sa cucerim,
Iar daca nu se poate, sa inselam, furam, mintim,
Omul e genial pe calea satisfactiei, e plin de har,
El soarbe din al inocentei si desfraului pahar.

Inchis in rolul personaj, erele trec in secunde,
Pe scena stele noi rasar, venite de niciunde,
Rapid devin celebre, se raspandesc prin unde,
Emuland iubiri vorace, sau desperari profunde.
Incantati de joc, imbatati de stridenta glorie,
Zeii vor sa faca omul corporal, sa-l bage in istorie.

Dar cum sa fie ‘omul corp si suflet’, gandit de zei,
Ce trasaturi contradictorii, sa primeasca de la ei?
In ce fel sa le semene, sa fie personaje gemene?

Facand o analiza lucida a ce sunt EI si ce pot da,
Zeii au modelat ‘omul istoric’, procedand cam asa:

Am lacomie masiv egoista, dispretuitoare si rea,
Nu poti fi om normal, nici zeu autentic, fara ea,
Cum, cand, in ce conditii o implementam?
In ce momente si persoane speciale, o accentuam?
A intrebat zeul corespondent, posesor dedicat,
Si de efortul generozitatii, transpirat.

Dar Prostia, lenesa, invidioasa, barfitoare,
Buna la toate, intreprida, infloritoare ?
Intreba zeul, cu demnitate purtator,
Ambalat ca un motor…

Alt zeu emancipat, membru in clubul neolitic,
Propune varianta omului super uman, politic.
-Eu dau minciuna, ignoranta, populismul,
Falsa promisiune, falsa compasiune, servilismul,
Spionajul, secretizarea, ura, nationalismul.
Sunt insusiri superioare, oriunde rezonabile,
Vandabile ca actiuni de piata, negociabile.
Iar zeul Justitie adauga norma, interdictia, teroarea,
Si o sustine declarand de ‘infractor sus pus iertarea’.

Numai Trasaturi rotunde,
Numai insusiri pustiitor, fecunde…
Oferta e bogata, diversa, sarbatoreasca,
Iar Omul corporal vrea totul sa primeasca,
Pamantul, apa, cerul, iadul, sa cucereasca,
Prin zeii fara crez, credincios, sa traiasca.

-Sa facem pentru Om lumea fenomenala,
Lume intern externa, stabil interactiva, cauzala,
Facem si lumea societala, contradictorie conventie,
Cu legi mereu modificabile, incalcate cu intentie,
Lume unde iluzoria tinta principala, va fi libertatea,
Iar rezultatul discriminarea, supunerea, nedreptatea.
Si astfel omul autonom este si el autor si actor,
Se da in spectacol pentru EL si pentru zeul autor.
Rolul de om real, e inca mai fierbinte, mai atragator,
Provoaca furia, angoasa, duiosia, zeului actor si spectator.
Incurca firele istoriei, amesteca prezent, viitor si trecut,
Pretinde propria eternitate, biet suflet ratacit, inchis in lut,
Se vinde, cumpara, pacatuieste, sufera, recidiveaza,
Este oglinda mintii zeului, doar el si pofta lui conteaza.

Intre zei clasici era unul care actiona, gandea invers,
Probabil venit din alt timp, sau poate din alt univers,
Pe care jocul cu eroi lacomi, egoisti, violenti, nu l-a captat,
Iar scenele imatur afective, contradictorii, l-au intristat,
Astfel incat conceptual si afectiv, in joc nu s-a implicat.
Remarcand ca personajul ‘OM istoric’, era asimetric,
Numai cu el generos, sclav al propriului eu egocentric,
A presupus ca in principiu, el poate fi modificat, optimizat,
Si astfel neinvitat dar motivat, s-a pus cu ravna pe inventat:

Din energie ascunsa, subtila,
Din bunavointa, rabdare, cinste si mila,
Din pura, nepoluata de ochi, lumina,
Din prietenie curata, senina,
Curioasa, creativa, tendinta,
De respectul tuturor, preferinta,
Rational temperata simtire,
Bine condusa, abstracta gandire,
Actiune responsabila, fara revers,
Iubire autentica, fara drum invers,
A asamblat omului noului vers-univers.
Om substanta si spirit, usor idealizat,
Spontan altruist, generos, aur curat.
Apoi incantat de promitatorul proiect,
A alergat sa il ofere zeilor ca ‘OM concept’.

Prieteni si parteneri in nemurire,
Cautatori de imperioasa fericire,
Prin instrumentul reflectarii,
Si creuzetul experimentarii,
Dupa efort inspirat, am preparat,
Nectarul ‘Omului uman’ adevarat…
Eu cred ca merita jucat si judecat.

Pe fruntile divine se adanci o cuta,
Suspicioasa ca o condamnare muta.
Zeii privesc intrusul creator, provocator,
Ei nu vor alt proiect, de ‘Om superior’,

Dar zeii fiind in pauze, democrati,
Facand ce vor, sau nu, ne cenzurati,
De dubiosul indemn la implicare, au ascultat,
Si din licoarea ‘Om generos’, au gustat…
Apoi cu urlete de sila, toti au scuipat,
Elixirul umanizarii, de trei ori blestemat,
Cuprinsi de groaza ca au inghitit,
Un principiu advers fiintei lor, otravit.

Licoarea individualizarii altruiste,
Dilata timpul, accelereza pulsul zeitatii egoiste,
Sterge infantile capricii, inlatura vicioase valori,
Moralizeaza zeu pervers, vindeca tulburi umori.

O prieteni, zise zeul sef, innebunit,
De n-am fi vesnici, cred c-am fi murit!
Nu pot sa va descriu ce suferinta
Insuportabila, sa fii fara sa vrei, Bunavointa!!!
Priviti, ce meritam si ce primim?
Ni se cuvin delicii, chinuri simtim.

Ce-ai pus in zeama asta, monstru dezaxat,
Cu care-aproape ne-ai asasinat?
In jocurile noastre societale, nu mai esti,
De mintea noastra, mintea sa-ti feresti.
Individ nerecunoscator, de zeitate uzurpator,
Te vom preface intr-un mort, nemuritor,
Iar oamenii nu vor gusta, decat cativa,
Din infernala, ticaloasa, bautura ta.
Anormali, absurzi, vor fi pentru ceilalti,
In lumea buna, lumea de elita, discreditati,
Cei ce se lasa de ‘Ideea Bunatate’, contaminati.
Amenintati cand fac eforturi sa convinga,
Tradati, cand sunt pe cale sa invinga…