Meta Poeme

Subscribe

pot

August 02, 2016 By: cmarghitoiu Category: Uncategorized

-pot

Pot fi unde, peste tot,
Pot strica sau face tot,
Pot aminti sau uita tot,
Pot fi parte, pot fi tot,
Pot gandi-ignora tot,

Pot crede sau nega tot,
Pot iubi sau ura tot,
Pot dori, refuza tot,
Ne facand ceva din tot,
Mi-e destul sa stiu ca pot…

ZIUA

July 17, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ziua

Ziua lovita de furia razei se sparge in mii de cioburi,
Noaptea le aduna, le picteaza cu vis si le intinde,
Ca nevazute trepte intre doua clipe de intuneric.
Pe acele trepte circuli intre tine, timp si teroare,
De la prima venire pana la ultima plecare…

Pe ele urci zburand, catre muntele dragostei,
Sau cobori cazand, in prapastia urii si fricii.
Si sus si jos, a fi, e negare, iar a nu fi, eliberare.
A fi ori a nu fi, aici sau acolo, e soarta noastra,
Al celor care nu stim unde vrem sa mergem…

ESTI

July 14, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ESTI

Esti ce vezi ori esti ce crezi,
Esti cand dormi sau cand lucrezi,
Esti din huma, ori invers,
Esti facut din divin vers

Esti simtire si gandire
Pedeapsa sau prea marire,
Dar facand din tine saltul,
Intelegi ca TU esti ALTUL l!!!…

ACUM

July 08, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ACUM

Incet uimirea revenirii se strecoara
In carnea transparenta tremurand,
Un viitor familiar ma inconjoara,
Voi fi ce ma detest-doresc, pe rand.

In visul cu parfum nocturn al diminetii,
Un Soare violet imi scrie zilele pe piept,
Sa stii dar sa nu stii, e tainic jocul vietii,
Sa te privesti dormind, sa fii in somn destept.

In dubla ne-vedere, a ochiului coagulat,
Se coace duce fruct facut sa te digere,
Vei fii din nou admis, inchis, eliberat,
Primit si refuzat de bucurie si durere.

Fecioare pasiuni cu zambet aluziv,
Cu mii de provocari te-or imbia,
Eros intens, atotputernic, dar naiv,
Legat de bucuria simpla ‘a simtii ceva!’.

Duet de pasiuni si ratiuni in valuri succesive,
Se daruie uimirii trupului cu provocari incins,
Esti in prezent incandescent al poftelor tardive,
Aici primesti intreg umanul, interzis-promis.

In palme fapte cad, in vorbe se aprind lumini,
Prin tine zei se nasc cand crezi si mor cand ii respingi,
In tine se iubesc, se lupta si dispar straini,
Incearca tot, explora ce poti fii, numai asa invingi.

ECOU

July 08, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ECOU

Timp arid, fa sa pot, sa rezist, sa revin,
Verb secret da-mi acces, de ce nu-s, sa ma tin,
Pune-mi ochiul sintactic, privitor prin cuvant,
Fa sa fiu sus in jos, sa fiu cer pe pamant.

Daruieste-ma arta cu o zi fara soarta,
De rutina ma iarta, sa nu intre pe poarta.
Fa-ma omul compus, om surprins, om surpriza
Sa mizez pe castig, sa castig fara miza.

Fa sa am partea vida unde creste lucida
Doar ideia de lume, violenta timida,
Ce se crede afara, dar inchisa ea este,
Nu cu ochii la ea, doar cu mintea priveste.

Du-ma vers undeva fara forma si fapta,
Unde timpul e loc, iar distanta asteapta.
Unde Omul e dar, de persoana transmisa,
Sacrificiu voit de vointa cedata, promisa.

Prins in vast dialog, jucand rol in alt rol,
Vieti ca fulger sa ard, sa dau vietii ocol,
Fa-ma fruct, sa ma coc, din samanta sa cad,
Sa dispar din am fost, din voi fi sa ma scad,

Sa vorbesc si dilat, sa-nteleg si comprim,
Sa fiu omul formal, om carnal sa imprim,
Sa tai Omul rotund, OM inchis intr-un Ou,
Sa fiu om rezonant, sa fiu omul ecoouuuu!!!!!!…

ACTUAL

July 05, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

ACTUAL

Ma simt un ratacit pe un taram barbar,
Vederea si miscarea ma taie ca o lama,
Lovit de contingenta neputincios tresar,
Si totusi joc o comedie, nu o drama…

Lacome curcubee cu sange se adapa
Din trupuri condamnate la actualul ‘cand?’
Impusa incitare a mai deschis o pleoapa
Spre lumea transparenta a fiintelor de gand.

Nevoia si conflictul, semnul si resemnarea,
Acelasi dar divers in altul, falsa echivalenta,
Problema si proiectul, declinul, demolarea,
Potenta e imboldul, iar plata dependenta.

A fi e som trezie, e locul si contractul,
Cu lumea construita de zeu dezlantuit.
A vrea e o pedeapsa, un eu legat de altul,
Persoana in oglinda, un mort insufletit.

suntem, credem?

July 04, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

Suntem, credem?

suntem multi, suntem prea multi,
toti vrem sa fi acolo, toti vrem sa fim vazuti, gustati,
cu ochii, cu urechile, cu palmele, cu poftele,
cu aplauzele pentru ce am vrut sa facem,
dar nu am facut si nici nu stim cum.
Credem ca facem, dar nici o credinta nu face ceva,
ea doar foloseste cele facute, sau le bine cuvanta,
Ori le arde, ascunde, spunand ca sunt ne-credincioase,
dar nici un ‘facut-absolvit’ nu poate sa isi fie siesi credincios,
fara sa nege principiul credintei, adica sa creada in alt facator.

Totusi credinta e necredincioasa siesi,
Ea doar aproba sau neaga, cele facute,
ne intelegand cum, ce si de ce, cui foloseste facerea,
Ne cuprinzand motivele inrosirii si infierarii credintei,
In pielea senzatiei sau pielea emotiei crediciosului
Conditie a aderarii fara intrebari la legea credintei,
La obscura nastere a credinciosului total increzator,
cauza a oricarei credinte oarbe, amprentate,
in sufletul credinciosului care nu stie de ce crede,
Nu stie si nu vrea sa stie cui foloseste credinciosul’.
Ce e bun si ce e defect in el, chiar cand functioneaza corect.
Numai nestiind de ce esti, cum esti, poti crede in ‘in credere’,
Poti accepta orice, fara sa cercetezi…

Cred in ce sunt pentru ca pot sa ma desprind de verbul in crederii
sa ma discern in ‘crezut, ne crezut, crezator’,
sa imi ofer un argument consolant, impotriva ignorantei..
chiar daca acest argument este extrem de periculos,
El poate rani si inocenta, si puritatea si speranta,
Cu totul ne bagate in semana, de credinciosul credincios.
Argumentarea nu are legatura cu conditia credinciosului,
nici cu manifestarile lui naive-increzatoare,

Cuvintele credintei sunt indragostite de limba care le linge,
De forta care le picteaza, inrameaza in sunet, arunca,
catre alte limbi si alte minti asteptand increzatoare,
dorind sa se scalde si ele in ritualul spectacol.
Cuvintele sunt iubitoare de prietenie sau de revolta,
de dragostea care se transforma in repulsie si nu iarta,
Sunt indragostite de ura din iubire, de iubirea conflict,
numai sa fie sunete si culori, sa se ridice pana la cer,
sa zboare cu dragostea in sus si deceptia in jos,
catre autor, catre creatorul de semnificatie volatila,
care te musca de mana, cand ai pus mana mintii pe el…

cuvintele vor sa inteleaga, fara sa se inteleaga,
Vor sa cumpere si posede adevarul, sa fecundeze frumosul,
incarcerat in miezului sunetului sacru, a toate facator,
Dar sunetul tace, atunci cand il inghite cel care il enunta,
tace ca o fraza ucisa, sange semantic curs pe un tais de obtuzitate…

Crezand sau nu, aruncam crezuri in dureri, in placeri, la intamplare,
Si asteptam sa se auto-incredinteze si insufleteasca sigure
sa se transforme in ce nu credem, cand credem orice,
dar nu credem ca putem stii cum si de ce credem.
Sa facem credinta sa ne cunoasca si sa ne ierte,
Pentru tot ce ne-am facut rau, numai necrezand-crezand,
iar prin cunoasterea noastra, sa mai cunoastem si altceva
sa cunoasstem cunoscatorul, cauza increzatorului ignorant…
sa ne dam puterea de a inlocui pe ‘a crede, cu a stii’,
sa nu mai credem ca doar crezand, suntem aparati de orice,
sa capatam incredere in cel ce stie, pentru ca acum stieee !!!,…
Si deosebeste diferentaaa….

RELATII

July 03, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

RELATII

Un vultur fara aripi isi leagana domol
Umbra in panza cauzala, un actual latent,
Cazand din vanator in prada, primejdia ii da ocol,
Sageata constientei il strapunge dureros de lent.

Peste campia de rasaduri se lupta zeii violenti,
Ei vor sa recolteze fructul viata, sa guste actiune,
Glasuri confuz-ostile, spatiale cresc, posibili oponenti,
Se cauta, se ating sonor sintactic, isi inventeaza nume.

Tehnologia intruparii, imensa banda de uzina,
Face masini de lupta, proiecte logic aberante,
Din foamea foamei daruite, se nasc cei fara vina,
Din pedepsirea lor apar predicatorii, furii dominante.

In fiinta dependenta se oglindeste fiinta reflexiva,
Ea intra si ramane nevazuta in cel care o poarta,
Conditia, conflictul, suferinta, o nava in deriva,
O lupta pentru moartea amanata, neocolita soarta.

Dar iata ‘Om in ou lingvistic’ isi sparge invelisul,
Capabil sa inscrie si resusciteze trecutul din memorie,
Cand spicele abstractului sunt coapte, incepe secerisul,
El poate inversa directia caderii, facand in viitor istorie…

LABIRINT

July 02, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

LABIRINT

Biografia viata e un labirint inchis,
Pe care il parcurgi in diferite directii,
Te opresti la intrarile blocate si te intrebi,
Cine esti, unde esti, ce directie sa alegi,
Dar oricat ai merge tot in interior ramai.
Candva cautarea se termina si primesti,
Alt premiu biografie, alt labirint, alte trasee,
Cu alte optiuni, initiative, nevoi, satisfactii.
Labirintul e o inscenare aparent reala,
El iti da impresia ca esti un om autonom,
Ca esti autorul actelor, ideilor, emotiilor tale.
Cand inchizi ochii si deschizi alti ochi,
Labirintul viata se schimba in desen labirint,
Prin care iti poti trasa drumul folosind un creion,
Mergand oriunde, oricand, nefacand nici un pas.
In desen nu exista forme, mintea ta formeaza,
Nu exista miscare dar totul interactioneaza,
Nu sunt interdictii, dar tie ti se interzice,
Sa vrei, sa poti, sa faci, sa ai, sa ceri, sa dai,
Nu e vorbire-dialog dar se converseaza,
Nu sunt indivizi dar se individualizeaza.
Iar rezultatul esti TU, un ecou intelectiv-afectiv,
Inconjurat de o realitate sonora care te stimuleaza,
Te invita sa te observi observand,
Te face capabil sa te asculti vorbind,
Sa sa te vorbesti, ascultand,
Sa te intelegi, intelegand, neintelegand,
Sa cunosti unele, altele, necunoscand,
Dar avand convingerea ca poti cunoaste.

Du-te la teatru si asista la un spectacol,
Uitata-te la actori cum se prefac a fi ce nu sunt,
Cum isi declama rolul atenti sau plictisiti, cu gandul aiurea.
Stiind numai rolul, ignoranti de ‘rolul autorului’.
Priveste si spectatorul, care spre deosebire de actor,
E mult mai captat de spectacol, mai intrat in rol,
Pentru el rolul personaj e imprevizibil.
Spectatorul conectat, intra mental si afectiv,
In identitatea eroului emulat-simulat de actor,
El este adevaratul actor, ‘el este’ ‘omul scenic’,
Om care imita tot timpul, dar nestiind, se crede el insusi,
Priveste cu ochi actorului, vrea, face, simte ca el,
Asuma conditia lui, reusitele sau esecurile lui,
Are emotiile lui premiante sau deconcertante.
Spectatorul este adevaratul actor care traieste rolul,
Este individul din viata labirint, in identitate de sine,

Actorul intra constient in rol, este unitar-scindat,
Este in spectacol, dar si detasat de spectacol,
El este mult mai liber decat spectatorul,
Circula prin labirint previzibil, cu a doua vedere,
Controleaza prezentul si anticipeaza viitorul,
Stie ce va face, ce va spune, cum va accepta,
Sau va refuza identitatea altor roluri personaj,
Cum isi va transfera constienta dintr-un rol in altul,
Cum va miza, va pierde, castiga, va fi iubit ori urat,
Va fi admirat, dispretuit, privit cu respect, ura, frica,
Cum va da ‘viata’ altui ‘rol om’, fals gandit autonom,
Crezut real numai de spectatorul inchis in labirint.
Spectatorul vrea sa aiba o biografie, satisfactii,
Sa invinga in toate luptele, sa primeasca puterile actorului,
Sa aiba toate experientele si emotiile acestuia,
Paradoxal considerat de el singurul ‘OM adevarat’.
Dar spectatorul destinat, ramane ce este, orice ar face,
Crezand ca, esti, sau poti fi cineva, act fatal,
Convingere absurda, datorita careia ti se interzice sa fi,
Sa circuli predictiv prin labirint, sa fi actor precunoscator,
In schimb circuli dirijat, cautandu-te, ne gasindu-te,
Identificandu-te fals, cu actorii care joaca,
Numai pentru tine, pentru a te pastra acolo..

RELAX

June 25, 2016 By: cmarghitoiu Category: Poezii

RELAX

Umorul, drama, comedia,
Trec din scena in constiinta,
Omul isi traieste tragedia,
Bucurie, frica, suferinta.

Adam canta o oda marului,
Pe care Eva il inghite, casta,
Iar sarpele da Adevarului
Minciuna LUME, de nevasta.

Tigrul isi musca mirosul,
Iar pestele isi pune nada,
Meduza isi sculpteaza torsul,
Rasul plangand, e nostimada.

Spatiul intoarce pendula,
Timpul inghite distanta,
Broasca se vrea libelula,
Umilul idolatrizeaza aroganta.

Aridul cultiva desertul,
Lacrima soarbe oceanul,
Miscarea admira inertul,
Din secole se face anul.

Cu actorul scrie autorul,
Sabia trasa inunda albia,
Cu roluri se lupta decorul,
O scoica sparta inneaca corabia.

In loc de creier agit un greier,
Vad transparent cu irisul ecoului,
Din paie arse diamante treier,
E cer albastru galbenusul oului.

Aici ma vreau dar sunt departe,
Cand voi pleca, ma voi uita,
Cand voi veni, ma voi desparte,
De cel care am fost candva.

Dizgratierea vaneaza gratia,
Poftirea poftei te da afara,
Cu imitarea se cununa inspiratia,
In tara poeziei e primavara.